Dragi tineri,

Cred ca, intre altele, tineretea, varsta pe care o aveti, ar putea fi caracterizata de trei ipostaze care au legatura cu viata spirituala: o febrila cautare a sensului, un imbold de a lega prietenii noi, si o dorinta de a progresa. Despre acestea doresc sa va impartasesc, cu sinceritate, cateva ganduri.

Cand aveam varsta voastra, am resimtit si eu, in diverse forme, aceste imbolduri. La o varsta frageda citeam literatura de anticipatie, despre extraterestri si lumi imaginare, faceam desene cu roboti si nave spatiale si publicam mici schite cu subiect science-fiction. Pentru cativa ani am fost rocker, ascultand iar si iar trupe considerate celebre. O vreme am practicat artele martiale si yoga si ani la rand am fost calauzit in viata mea de liceu si de facultate, de o dorinta puternica de a intelege lumea, frumusetea cosmosului, tainele adancului omenesc.

Prin zbaterile acestea repetate, prin incercarile de a-mi gasi locul ma simt apropiat de tinerii care astazi isi cauta drumul lor. Şi, judecand din perspectivele acelor cautari ale adolescentei mele, vazandu-va aici, prezenti la o intalnire a tinerilor crestini, ma bucur pentru voi, si pot spune ca sunteti in locul in care va este maxim folositor sa fiti, in solul cel mai bun, in locul unde puteti creste cel mai bine, in Biserica.

Vorbind despre cele trei aspecte, va propun sa intelegem impreuna astazi, ca viata Bisericii este ambientul cel mai potrivit pe care il poate gasi cineva in lumea aceasta, pentru dezvoltarea lui armonioasa. As vrea sa fim convinsi ca Biserica este locul cel mai inaltator dintre toate cele in care am putem fi.

 Primul gand pe care vi-l impartasesc este despre cautarea sensului si e legat de viata pe care o traiti, despre aceste incercari repetate ale adolescentei sau tineretii. Va indemn sa urmariti pentru o zi sau pentru un ceas propria viata! Veti descoperi ca ceea ce faceti va face, adica deveniti ceea ce traiti. Modul cum gandim, ceea ce simtim, felul cum alegem sa reactionam in viata de toate zilele, toate acestea si fiecare in parte ne zideste sau ne poate dauna.

De ce e importanta aceasta constatare? Pentru ca sunteti la varsta lui vreau, a lui pot, sau a lui vreau sa pot. Este varsta la care oamenii viseaza lucruri marete, vremea energiilor mari, gata sa fie aruncate in lupta.

Desigur, asa cum cred ca ati constatat deja, societatea in care traim nu duce lipsa de oferte pentru care suntem invitati sa traim. Insa, asa cum cred ca ati inteles, desi toate imi sunt ingaduite, dar nu toate imi sunt de folos (1 Corinteni 6, 12). Prin ochiul exigent al spiritualitatii, slefuit de generatii intregi de sfinti, putem vedea deslusit in hatisul de propuneri pe care ni le face lumea ca:

• fericirea nu se traduce prin a avea, ci e legata de a darui;

• devenirea nu se restrange la realizarea unei cariere stralucite (Daca vrem sa ne edificam, trebuie sa trecem dincolo de orizontul profesional, sa cultivam mila si bunatatea fata de semeni. Acestea ne infrumuseteaza caracterul, in aspecte launtrice pe care munca pentru o cariera nu le poate acoperi);

• maturizarea nu se realizeaza experimentand mai mult decat altii lucruri noi, ci se castiga prin alegeri juste, prin decizii intelepte care discern, intre propunerile lumii, ocolind experientele care starnesc patimi si alegandu-le pe cele care ne zidesc sufleteste;

• intr-o lume interesata prea mult sa creasca incasari si profit, de pe urma productiilor ludice si de divertisment, este vital sa ne pazim simturile, sa ne ingrijim de curatia mintii si inimii. (Ati verificat deja, in multe dintre imprejurarile vietii de pana acum, ca mainile pot fi spalate cu mai multa usurinta decat mintea. De mizeria de pe maini pot scapa in cateva zeci de secunde. De amintirea unei imagini necuviincioase, patrunsa in minte, nu pot scapa uneori ani la rand. Şi nu voi gasi vreun detergent miraculos cu care sa pot spala mizeria informationala din minte, si nici vreun alt bandaj care sa imi vindece rana inimii, inafara lacrimilor pocaintei. Sunt convins ca, daca va cercetati o clipa, veti descoperi ca si acest lucru l-ati trait cumva, in fiecare zi sau perioada de post, in fiecare zi de miercuri sau vineri de peste an, cand ati experiat sprinteneala spiritului eliberat de materia lumii si de poftele starnite de ea.)

Asadar, daca sunteti convinsi ca ceea ce facem ne face, adica devenim ceea ce traim, veti vedea repede ca fiecare clipa de viata capata un alt pret. Asa putem intelege ca sensurile pentru care traim pot fi mai inalte, ca viata este foarte pretioasa, pentru ca puteti face imens de multe lucruri bune cu voi, cu altii si pentru altii, in fiecare zi.

Şi, daca in vreun moment din viata ati simtit nevoia unui sens, atunci stiti deja ca sensul pe care il cautam, cel pentru care vrem sa traim, nu cuprinde doar datele cunoasterii ci si viata. In sensul pentru care traiesc trebuie sa fiu cuprins si eu, si familia mea, si strabunicii mei, si viata lor, si dragostea mea pentru ei, si moartea lor. Insa un astfel de sens cuprinzator nu-mi sta la dispozitie in cele oferite de lume. Multi ganditori vechi si noi au constatat aceasta: lumea nu ne poate implini cautarile referitoare la sensul vietii. De fapt, ea isi primeste sensurile de la noi. Iar sensul pe care il cautam se implineste intr-o legatura tot mai stransa a vietii cu semenii, in comuniune cu Dumnezeu. Iar aceasta este viata Bisericii, traita in comunitatea parohiala unde ii regasesc pe toti cei dragi mie, pe cei vii si pe cei decedati, adormiti in Domnul.

Daca ati adancit o clipa textele Sfintelor Evanghelii, despre viata si cuvintele lui Hristos, si daca ati citit putin din vietile sfintilor, ati verificat-o intrucatva in propria viata, ca niciun sens nu le poate cuprinde pe toate asa cum o face Persoana lui Hristos, cu Viata si cu Jertfa Lui, cu Tainele pe care le savarsim in Biserica Lui. El este Calea, Adevarul si Viata (Ioan 14, 6). Intru El este viata si Viata Lui este Lumina oamenilor (Ioan 1, 4), o lumina pe care intunericul nu o va cuprinde (Ioan 1, 5).

Şi daca aveti prieteni care inca nu au resimtit imbodul de a cauta un sens, multi filosofi, cercetatori, cosmologi, medici, artisti, poeti stau marturie, printr-o diversitate coplesitoare de experiente, ca in cautarile sale, omul nu poate trai fara un sens.

Al doilea gand: la aceasta frumoasa varsta manifestati dorinta de a lega prietenii noi, si o anumita usurinta de a va apropia de cei de varsta voastra. Va remarcati usor prin dezinvoltura, prin franchete. Sunt convins ca cei care se implica in viata parohiei in mod real, au constatat deja ca in ea se pot implini, in mod minunat. In fiecare parohie fiind, oricare dintre voi se afla deja intr-o mare prietenie, parte dintr-o mare familie. Frati si surori fiind, intru acelasi Botez al Domnul, partasi aceluiasi Trup si Sange al Lui, cu totii suntem deja uniti de El, in aceeasi credinta si in El, intr-o familie larga in care ii cuprindem si pe cei apropiati si pe cei indepartati, si pe cei ce au trecut din lumea aceasta. Fratietatea aceasta cuprinde si lumea romaneasca, istoria si spiritualitatea ei, si familia mai larga a crestinilor, legandu-se si de marii sfinti ai lumii, de cei care in vremuri grele sau luminoase, au sfintit si luminat lumea uneori cu sangele lor, alteori cu invatatura lor, alteori cu bunatatea si milostivirea lor.

Prin participarea noastra la aceasta imensa familie a credintei in Hristos, constientizam ca purtam in noi o radacina veche si ca suntem vlastarele unui popor crestin, avand datoria de a cinsti cum se cuvine pe sfintii, eroii si stramosii nostri, in fiecare duminica, in fiecare sarbatoare. Numai in experienta religioasa de felul acesta, ajungem sa cuprindem holistic intreaga lume, simtindu-ne responsabili pentru fiecare semen, facandu-ne incapatori pentru fiecare om. In comunitatea parohiala, noi cultivam o noua postura spirituala a constiintei, pe care niciunde altundeva nu o putem exersa: constiinta deschisa catre viata semenilor creati dupa chipul lui Dumnezeu, putinta de a purta de grija fiecarui om, generozitatea de a-i dori binele, dispozitia pentru ajutorarea tuturor.

Şi, daca aveti prieteni care inca nu au resimtit bucuria aceasta, care nu au trait largirea aceasta luminoasa a sufletului lor, rugati-va pentru ei.

Spuneti-le ca astazi lumea stiintifica detine numeroase dovezi experimentale despre faptul ca in mijlocul unei comunitati de credinta omul este mai puternic in fata depresiei si anxietatii, este mai sanatos din punct de vedere medical si isi cultiva mai lesne inteligenta spirituala.

E adevarat, ne pot uni idei, idealuri, sau valori, dar nimic nu ne uneste mai mult si mai trainic decat o face Hristos Domnul. Ne poate uni, intrucatva, si o carte, si o opera de arta, si viata unui om pe care il admiram impreuna, pentru realizarile lui. Insa acestea nu sunt neaparat forme ale unitatii care sa ma pregateasca si pentru dragostea si jertfa mea pentru celalalt. Hristos nu ne aduce impreuna, unul langa altul, intr-o idee sau intr-un crez comun, asa cum ar putea sa o faca o opera de arta sau o carte buna. Hristos ne aduce in stare de a trai unul pentru altul, si impreuna pentru El, in lumina Cuvintelor si faptelor Lui, calauziti de harul divin si intariti de Jerfta Lui. Numai cu El, si in Prietenia pe care ne-o arata Dumnezeu-Fiul noi putem fi prietenii oamenilor, imbratisandu-i cu imbratisarea Lui. Numai in El, unitatea dintre noi poate trece dincolo de timp si dincolo de moarte.

Al treilea gand vizeaza dorinta de a progresa, de a inainta pe drumul devenirii. Tinerii simt mereu aceasta dorinta si vor sa ii dea curs in modul cel mai concret. Ei bine, daca ati participat cu prietenii vostri la o activitate voluntara sau la o slujba comuna, in parohia unde sunteti, ati descoperit deja ca viata parohiala poate fi locul unei exersarii continue pentru oricare dintre credinciosi. Comunitatea parohiei, cu prietenii si cunoscutii ei, realizeaza, pentru cel dornic sa se implice in ajutorarea semenilor, cea mai extinsa tabara de antrenament spiritual. Locul unde el poate exersa cel mai mult virtutile, unde poate cultiva caracterul, unde poate dezvolta generozitatea.

Venind din diverse locuri din Romania si alte tari si intalnindu-va unii cu altii, v-ati convins de faptul ca, intr-un mod minunat, tinerii care iubesc viata crestina seamana intre ei si se imprietenesc repede. Şi, desi arata diferit, si chiar au unele preocupari diferite, ei colaboreaza firesc, traiesc o bucurie de a ajuta, o harnicie in a face binele.

In Biserica lui Hristos, ajutand pe oameni, intelegem ca nu e deajuns sa stii si cu atat mai mult, nu e deajuns doar sa ai. Mult mai important e sa fii, sa pui tot ceea ce stii si ceea ce ai in slujba semenilor si spre slava lui Dumnezeu, Izvorul bucuriei vesnice.

Totusi, daca unii dintre prietenii vostri cred ca modul acesta de viata nu este cel dezirabil, astazi exista multe cercetari medicale care le pot da de gandit. Arii noi de explorare medicala au scos deja la iveala, de mai multe decenii, ca intrajutorarea, compasiunea, generozitatea sunt mai sanatoase si pentru cel ce primeste si pentru cel ce daruieste. Astazi e dovedit ca avand valori inalte in care credem, suntem mai puternici in fata suferintei, mai rezistenti in fata tentatiilor placerii si consumului, suntem mai tari in fata mortii. Cu cat sunt mai inalte valorile in care credem, cu atat autocontrolul, vointa sunt mai fortificate.

Intr-adevar, multe constatari afirma astazi ca fara o experienta spirituala ce decurge din credinta, omul nu poate introduce o ordine in poftele sale, ca sa se salveze pe sine dintr-un mod de viata defect. Fara o orientare spirituala autentica a vietii nici lumea nu poate fi slavata din risipa si poluare, din conflict si idniferenta, din consumul egoist la care am adus-o prin intaietatea acordata propriilor placeri egoiste. Prin nicio reglementare juridica, si cu nicio lege din lumea aceasta, alta decat legea duhovniceasca a interioritatii omenesti, nu putem instaura la nivel planetar si comunitar cumpatarea si compasiunea ca mod de viata.

Toate acestea sunt posibile in viata religioasa, si prin excelenta in Biserica, pentru ca Ea este a lui Hristos: Omul care L-a iubit si il iubeste desavarsit pe Dumnezeu si Dumnezeul care ne-a aratat cel mai deslusit iubirea Sfintei Treimi pentru noi. Hrisos s-a oferit pe Sine ca lumina a vietii, unindu-ne pe toti, in mod tainic, in Biserica Lui, in aceasta familie cuprinzatoare a credintei in El ca loc al devenirii noastre.

The post Conferinta #ITO2016. Diac. Sorin Mihalache: Fericirea nu se traduce prin a avea, ci e legata de a darui appeared first on Basilica.ro - Agentia de presa a Patriarhiei Romane.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1216

Id: 61055

Data: Sep 2, 2016

Imagine: