]]>Mărturisesc că nu mă aşteptam să descopăr în Valahia, în preajma Bucureştilor, un topos mănăstiresc în stare a-mi aminti de Văratec, chinovia unde am poposit de atâtea şi atâtea ori în peste trei decenii să mă rog, să scriu unele din cărţile mele şi să mă odihnesc nu doar vara, ci în toate anotimpurile. Credeam că satele de monahii ale Neamţului, Văratecul şi Agapia mai ales, nu au pereche în cuprinsul românesc. Dar în primăvara aceasta, pe la chindie, ajungând în limpezişul de la Pasărea, după ce-am mas la Cernica, mi-a fost dat să văz cu încântare un cuib sihastru asemănător în chip şi duh cu întemeierile monastice nemţene. Aşa mi se arăta Mănăstirea Pasărea ivindu-se în acel ochi din pădurea bătrână a întinsului de câmpie muntean, scăldat în apa cea limpede a lacului de la care i se trage numele. Desigur, asemuirea cu pricina priveşte mai ales modul de vieţuire al monahiilor, precum şi rânduirea lucrării lor, ce se înscrie, ca şi în aşezările monahiceşti nemţene, sub pecetea dictonului cu miez de pravilă îora et labora“. Altfel există şi destule deosebiri între Văratec, Agapia şi Pasărea. Această din urmă sihăstrie s-a întemeiat într-un meleag silvestru, în ceea ce-a mai rămas din legendarii Codri ai Vlăsiei. Dacă în Neamţ, sub Ciungi, casele maicilor se înşiruie pe ulicioare suind pieptiş spre contraforturile montane, iar fiecare gospodărie de călugăriţe se răsfaţă într-o grădină mai mare sau mai mică, grijită cu un viguros gust al frumosului şi obştea de maici e cât un sat cu mulţi locuitori, la Pasărea locuinţele vieţuitoarelor, 132 la număr, sunt mai degrabă dispuse ca pe uliţa de târg de odinioară. Ceardacele nu au deschiderea şi luminozitatea celor de la Văratec, ci te duc cu gândul la nişte geamlâcuri menite a feri de vânturile pârdalnice ale sudului şi de arşiţele cele aprige ale Bărăganului. Dar şi unele, şi altele dintre aceste tocmiri de habitaţie sunt înveşmântate în strai floral şi stau sub puterea şi vraja tihnei. Prin odăi şi curţi unduiesc siluete ca de fum ce te duc cu gândul la părelnica întruchipare a Sfintei Vineri. Prin fiecare por alcătuirile respiră curăţia, una ce este în egală măsură a făpturilor umane, dar şi a graţioaselor plăsmuiri vegetale, muşcate, hortensii, begonii şi câte şi mai câte alte minuni florale, ce-s podoaba cea de preţ a locaşurilor de rugă, trudă şi hodină. Mai multe detalii în "Ziarul Lumina".

Download: Click for download attached file: Cuibul sihastru din limpezisul de la Pasarea

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 390

Id: 53077

Data: Jun 23, 2015

Imagine: