Cuvant al Sfantul Ioan Gura de Aur intru lauda Sfantului Ioan Inainte Mergatorul

Sa aducem lauda acum Sfântului Ioan Botezatorul. Cu dor sa îl încununam pe el, decât care nu s-a ridicat altul mai mare între cei nascuti din femeie, dupa cuvântul Stapânului. Caci nimic nu a facut cinste profetului cum i-a facut faptul de a-L fi botezat pe Domnul. Asadar, sa mergem la stapânescul botez cel care l-a stralucit cel mai mult pe Înainte Mergatorul Împaratului cerurilor si sa calatorim cu dor în tinuturile Iudeii din care sa rodim venirea bunatatilor.

Sa aducem lauda acum Sfântului Ioan Botezatorul. Cu dor sa îl încununam pe el, decât care nu s-a ridicat altul mai mare între cei nascuti din femeie, dupa cuvântul Stapânului. Caci nimic nu a facut cinste profetului cum i-a facut faptul de a-L fi botezat pe Domnul. Asadar, sa mergem la stapânescul botez cel care l-a stralucit cel mai mult pe Înainte Mergatorul Împaratului cerurilor si sa calatorim cu dor în tinuturile Iudeii din care sa rodim venirea bunatatilor. Sau, mai curând, sa scriem prin cuvinte faptele si sa adunam aici rodul celor cunoscute. Pe acel Iordan ce L-a primit pe Însusi Creatorul lui pogorât în trup, sa-l lasam sa curga prin mijlocul nostru si sa ni-l închipuim pe Ioan Botezatorul stând pe malurile râului si sa-L privim pe Stapânul apropiindu-Se de propria sluga si botezându-Se de catre el si, adeverit prin pogorârea din cer asupra Lui a Duhului Sfânt, sa ne închinam noi, închinatorii Sfintei Treimi Celei de o fiinta, Tatalui Care Îl marturiseste pe Fiul, si Fiului marturisit si Duhului Sfânt Care adevereste. Sa urmarim în cartea Evangheliilor care ne calauzeste pe noi la cele dorite si tinându-ne de dumnezeiestile citiri ca de niste urme sa alergam la taina cea slavita a lumii. „Şi a venit atunci, zice, Iisus la din Galileea la Ioan în Iordan ca sa fie botezat de el”.La Iordan a venit Stapânul. Caci nu a lucrat nimic fara de vreme sau fara rost comoara întelepciunii, ci pe fiecare dintre lucrurile pe care le-a rânduit mai dinainte pentru noi le-a si savârsit la buna vreme. Fiind Dumnezeu si Creator a toata vremea si rastimpul a facut timpul si prin venirea Lui acolo tocmai la vreme, ca niste flori, a pus începuturi celor ce aveau sa fie de la El. „Atunci a venit Iisus”... Atunci. Când atunci? Când toate ale vârstei au ajuns la maturitate, când orice faptura ajunge la apogeul ei, când desavârsirea trupului si a sufletului era în plina stralucire.Când a ajuns la vârsta de treizeci de ani, om desavârsit fiind, atunci cu adevarat a primit Iordanul si a venit cu pacatosii, fara de pacat fiind, la Botezator, si plecându-si capul sub mâna aceluia, a staruit sa primeasca botezul. Iar Ioan Botezatorul, cunoscându-L cu exactitate pe Cel pe Care L-a cunoscut de la Tatal înca din pântecele maicii sale, atunci cu frica mare si cutremur retragându-si mâna de pe capul Lui zise: ce voieste sa însemneze aceasta straina minune? Ce este privelistea aceasta smerita si blânda a acestei purcederi? Mie îti pleci capul, Cela ce esti cap Bisericii? Mie îti pleci capul,Cel ce ai plecat cerurile venind pe pamânt? Mie îti pleci capul, Cel ce ai cap pe Dumnezeu? Mie îti pleci capul, Caruia Heruvimii se închina? Mie îti pleci capul, pe Care Serafimii Îl slavesc si se cutremura? Mie îti pleci capul, Cel ce pe Adam si pe Eva în rai ca într-un iatac de nunta, cu vesminte de nunta i-ai împodobit, punându-le pe cap cununa, le-ai daruit binecuvântarea nasterii de fii si ai zis catre ei: „Cresteti si va înmultiti si umpleti pamântul.”[1] Cel ce a întemeiat firea prin Cuvânt, a pus în rânduiala prin El întocmirea firii, Cel ce a luptat împotriva odraslei mortii, Cel ce învârte roata vietii dupa cum voieste, Cel ce umple de toata sfintenia capetele ce se pleaca tie spre botez, Cel neîncaput cu nici un chip, Cel ce izvoraste râuri de milostiviri, pe Acela voiesti sa Îl cufunzi în Iordan? Şi Tu Cel ce ai facut apele, ai ales sa Te unesti cu ele si ceri Botezul pe care Tu mi l-ai dat mie spre iertarea datoriilor? Şi ce trebuinta ai de botezul pocaintei, Însuti fiind Cel ce miluiesti pe cei ce se pocaiesc? Ce trebuinta ai Tu de un astfel de leac, Cel ce vindeci numai prin porunca ranile altora?Pentru ce Îti trebuie pocainta Ţie, Celui ce ai facut vrednicia binecuvântarii[2]? Oare nu te-ai amestecat cu oamenii pogorându-Te, Cel ce esti singur iubitor de oameni? Tu, Cel ce ai luat chipul robului pe care Tu l-ai plasmuit si prin aceasta ai sfintit chipul Tau pe care diavolul l-a nimicit, reînnoindu-l precum ai binevoit. Tu te-ai facut parintele nostru, al tuturor. Oare nu prin Tine a fost reprimit Adam cel izgonit? Oare nu prin Tine împarateste neamul cel osândit oarecând? Oare nu prin Maria a înviat Eva cea cazuta? Oare nu ai venit voind sa îi faci pe oameni asemenea îngerilor? Oare nu Tu ai pierdut faradelegea de pe pamânt ca pe una care a uneltit împotriva neamului omenesc? Şi nu Tu ai adus binecuvântarea ca maica a neamului omenesc?Oare nu tu alungi noaptea întunecata a înselarii? Şi nu Tu rasari ziua cunostintei de Dumnezeu celor ce vor sa priveasca frumusetea ei? Oare nu Tu ai raspândit lumina adevarului tuturor sufletelor? Oare nu ai risipit ca fumul norii necredintei? Şi oare nu ai raspândit pretutindeni, ca soare al dreptatii încins cu norul alb al trupului celui fara de prihana razele dumnezeirii? Şi nu feciorelnic esti la chip, la umblet, la trup, la cuget, la minte si la suflet? Şi nu din Fecioara feciorelnic trup Ţi-ai gatit Ţie? Oare nu cumva virtuti precum acestea vor fi având nevoie de întoarcere si pocainta?Pentru care pricina sa Te botez acum pe Tine în Iordan, Cel ce ai facut Iordanul si Cel ce ai daruit noua botezul si om Te-ai facut din iubire de oameni? Nu este întru Tine nici urma de faradelege, nici urma de pata a pacatului nu întineaza trupul Tau cel fara de pata. Şi nici un viclesug nu a iesit vreodata din gura Ta. Şi ai închis veninul de aspida de pe buzele Iudeilor, caci sunt pui de vipera si limbile lor au odraslit viclesug. Iar din gura Ta au izvorât izvoarele vietii vesnice. Caci fiind Viata, Cuvintele Vietii ai grait si ai daruit.Cum oare Daruitorul vietii prezente si viitoare fiind, ai venit la râul celor saraci? Caci toti ceilalti de mine botezati acestea le aud de la mine: „Pocaiti-va, caci s-a apropiat Împaratia Cerurilor”[3] si credeti în Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu cel Unul Nascut. Dar la botezul Tau ce voi spune, ce voi grai? Voi spune oare Ţie: Pocaieste-te? Şi cine va primi pocainta Ta? Caci cine altul este mai mare decât Tine, Dumnezeu fiind? Voi spune: „Pocaieste-Te, caci s-a apropiat Împaratia cerurilor!” Voi putea vesti oare Împaratiei Împaratia? Şi Ţie voi grai despre Tine? Tu nu cunosti oare Împaratia cerurilor pe care, venind, ai adus-o oamenilor din cer? Voi spune Ţie: Crezi în Domnul Iisus Hristos? Pe Tine Te voi îndemna sa crezi în Tine? Cine oare vreodata a fost sfatuit ca Însusi în Sine sa creada?Caci trebuie sa crezi ca Cel ce vine este Dumnezeu! Dar Tu esti Dumnezeu si Tu esti Fiul lui Dumnezeu, desi la-nfatisare esti om si trebuie crezut ca esti drept mai presus de toti. Dar voi spune Ţie: crede în Tatal Tau? Dar când ai fost vazut necredincios si potrivnic Tatalui? Când vreodata, fiind nascut din Dumnezeu, Te-ai despartit de dumnezeire? Ce voi spune asadar catre Tine? Crezi în Duhul Sfânt. Dar El în Tine este si cu Tine este, în chip nedespartit. „Eu am nevoie sa fiu botezat de Tine si Tu vii la mine?”[4]Fiul cel Unul nascut al lui Dumnezeu vine la Fiul lui Zaharia? Cel ce a iesit din Fecioara vine la cel iesit din cea stearpa? Cel ce nu a dezlegat fecioria Maicii, la cel ce a dezlegat sterpiciunea celei ce l-a nascut? Cel înca din pântecele Maicii închinat, la cel care din pântece I-a cunoscut stapânia? Cel Întrupat, la glasul din pustie, Cel atât de Înalt, la cel atât de mic? Stapânul întregii fapturi, la slujitorul cel nevrednic de bunatatea Ta? Cel bogat cu firea, la cel sarac prin fire, dar bogat numai prin harul Tau? Cel ceresc si pamântesc, la cel numai pamântesc?Cel ce are dumnezeirea de sus si omenitatea de jos, la cel odraslit numai din cele de jos? Un atât de mare Stapân la mine, un slujitor atât de mic. Dar robul nu îl elibereaza nicicum pe Stapân, nici sfesnicul nu poate lumina soarele, nici lutul nu îl modeleaza pe olar, nici oaia nu îl paste pe pastor. Nici Înainte Mergatorul nu Îl mareste pe Împaratul. Râul nu poate purta dumnezeirea Ta, râul nu cuprinde pe Cel pe care cerurile nu Îl încap, Iordanul nu Îl poate spala pe Creatorul lui, apa a recunoscut pe Facatorul lui, aceste ape nu cunosteau lumina, si eu voi cuteza sa aduc slujirea? Sufletu-mi e cuprins de ameteala, mâna, tremurând, se teme sa se apropie de Preasfântul Tau trup.Ce voi face? Cum voi iesi din încurcatura? Ma si înfricosez de Tine, dar si însetez de Tine, sa fug nu îndraznesc, sa m-apropii nu am curajul, si sa Botez ma înfricosez, dar si sa primesc sfintire însetez. „Eu am nevoie sa fiu botezat de Tine. Eu sunt învatat sa ma închin Ţie, iar nu sa Te botez. Mai degraba îmi înclin eu grumazul sub dreapta Ta. Binecuvinteaza-ma pe mine, Cel ce ai binecuvântat pe dreptii cei din veac. Fa-ma Tu pe mine astazi sa saltez iar în apele Iordanului, cum m-ai facut oarecând sa saltez în pântecele maicii mele”. Da, zice Stapânul, o, Botezatorule, ma minunez de evlavia ta, si caut la buna ta credinta. Te-ai facut vestitor împreuna cu Mine al Împaratiei Mele, dar trebuie sa fii si slujitorul iconomiei Mele.Eu am venit la tine, fiindca îti este de folos tie si celor care vin la tine. Am venit la tine pentru ca toti oamenii sa vina la Mine. M-am pogorât din cer, dar sunt întreg în sânurile Tatalui Meu, pentru ca sa Îl împac pe Ziditorul cu faptura mâinilor Sale. Am venit Eu Cel ce sunt, ca sa-i prind pe cei prigoniti. Am venit ca om, desi sunt Dumnezeu, pentru ca pe oameni sa-i fac Dumnezei. Am luat de la voi maica saraca, pentru ca voi sa puteti sa-L chemati Tata pe Parintele Meu. M-am hranit ca prunc cu hrana din lapte pentru ca sa Ma dau pe Mine hrana celor credinciosi Am fost înfasat în legatori de prunc pentru ca sa rup legaturile faradelegii. Nu m-am întins în pat împaratesc, ci într-o iesle saraca, pentru ca dupa salasluirea Mea în iesle, nimeni dintre fiintele cugetatoare sa nu socoteasca nicidecum necuvântatoare lipsa maririi.Am primit în trupul Meu taierea împrejur pe care Eu mai dinainte am rânduit-o, pentru ca sa aduc mai apoi taierea împrejur cea nefacuta de mâna. Am adus jertfa ceruta ca Întâi nascut, Eu, Cel Unul nascut, pentru ca sa o preschimb si sa Ma aduc pe Mine jertfa straina. Am fugit în Egipt, dar nu am încetat sa fiu refugiu tuturor. M-am facut prunc tânar, barbat desavârsit, apoi, precum vezi, ca sa daruiesc desavârsirea celor nedesavârsiti, am venit pentru orice vârsta, ca sa zidesc orice vârsta printr-un progres treptat. Am venit si la râu, ca sa-i fac pe cei pamântesti sa urce la cer. Şi primesc acest botez pentru a darui ucenicilor mei reînnoirea botezului. Am primit pogorârea, ca sa primesc nasterea cea dupa trup. Ca un datator de Lege cinstesc îndreptarile Legii, pentru ca sa înnoiesc semnele harului; ca un doctor însanatosind, am primit leacul [cuvenit] celor bolnavi, fara a avea nevoie de el, pentru ca un nou sprijin sa dau colimvitrei celor deznadajduiti. Voi primi oare crucea pentru pacatosi si ma voi feri de o curatire nevatamatoare?Voi rabda îngroparea cea de trei zile si nu voi savârsi o cufundare fara de durere? Voi rabda oare pogorârea în însusi adâncul iadului si nu ma voi lasa cufundat în apele râului? Boteaza-Ma asadar pe Mine, Cel ce voi boteza pe cei care vor voi sa se mântuiasca. Boteaza-Ma pe Mine, Cel ce voi ridica la înaltimea cereasca firea botezata a oamenilor celor din pacate. Boteaza-Ma, ca om aici jos, pe pamânt, pe Cel preamarit sus, întru înaltime de îngeri. Fii slujitor iscusit al tainelor mele, schimba cererea în buna fapta.Pune opreliste limbii si întinde mâna ta spre fapta. Îndrazneste si pune mâna pe capul Meu, ca sa primesti bun câstig pentru tine din participarea ta la botezul Meu, iar tu sa te numesti Botezator. Lasa acum, boteaza-Ma si teologhiseste atunci. Dar acum boteaza-Ma si lasa pe-atunci închinarea. „Caci acum se cuvine noua a împlini toata dreptatea.”[5] Nimic nu preamareste pe cel înalt cât smerenia de voie, caci nu faptele pline de bunavointa cinstesc cu adevarat ceea ce este înalt, ci smerenia si taierea voii. Atunci L-a lasat Ioan, strigând catre El: Iata, Stapâne, slujitor ma fac rânduielii Tale, fiindca cele ce nu stiam am aflat, si pe acestea, bucurându-ma, le savârsesc. Iata, pun dreapta mea pe capul Tau, fiindca Tu ai poruncit astfel. Şi eu sunt robul Tau si fiul roabei Tale. Caci si mâna mea este faptura Ta si râul acesta îsi are curgerea din stapânia Ta si apele acestea sunt faptura mâinilor Tale si botezul acesta este darul Tau si numai Tu singur cunosti ceea ce se lucreaza prin taina aceasta.Boteaza-Te, boteaza-Te, ma rog, si mântuieste cum voiesti pe cele pe care Tu le-ai facut cu mâna. Eu sunt fericit ca pentru Tine nascându-ma în chip strain si în chip strain fiind hranit [de Tine] în pustie, acum ma învrednicesc de o asemenea slujire. Fericit sunt fiindca m-ai socotit vrednic de a lucra o asemena taina O! mâna! Câta înaltime! O, organ de lut! De câta cinste te-ai învrednicit! Iubitorule de oameni si multdaruitorule Doamne, dupa ce ai amestecat harul Tau cu apele Iordanului si dupa ce ai daruit acestora cufundarea Ta ca o framântatura a sfinteniei (îngenunchez, Stapâne!) ridica-Te, primeste firea omeneasca muribunda si îmbolnavita, cerceteaz-o ca este aprinsa de arsita ridic-o din pamânt ca dintr-un pat zvârcolindu-se si suferind de felurite patimi.Ca un doctor departeaza bolile ei, pe Tine Te asteapta schiopii, ca sa alerge la Tine, Care le vorbesti, pe Tine Te asteapta orbii, ca sa Te vada pe Tine. Glasul Tau îl asculta toti mortii cei din veac, pentru Înviere, de venirea Ta înseteaza cei ce plâng în cuptorul nenorocirilor. Fii tuturor aproape ca roua vindecarii. „Şi botezându-Se Iisus, a iesit din apa. Şi iata, I S-au deschis Lui cerurile si a vazut Duhul lui Dumnezeu pogorându-Se ca un porumbel si a statut asupra Lui. O, Taina straina si neasemuita! Cerul de sus Se închina pe care râul pentru putina vreme L-a cuprins, iar Duhul Sfânt L-a marturisit pe Cel pe Care robul L-a botezat. Şi iata, glas din cer S-a auzit, zicând: „Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit”.Acesta este cel botezat, nu pentru propria Lui trebuinta, ci numai din iubire de oameni, Cel marturisit de Duhul Sfânt, Cel propovaduit de Mine, Care L-am cunoscut pe El, Cel nascut din Mine mai înainte de veci, iar acum din Maria nascându-Se cu trupul, Cel de o fire cu Mine si cu voi, Cel împreuna-vesnic cu Mine si de acelasi chip cu chipul vostru, Facatorul lui Adam si samânta lui David, creatorul Fecioarei si Fiul Fecioarei, Cel prevestit si Cel descoperit. Cel recunoscut prin credinta si prin vedere. Cel desavârsit în dumnezeire si desavârsit în omenitate. (Dumnezeu desavârsit si om desavârsit). „Acesta este Fiul Meu cel iubit.”Acesta este Fiul Meu Care, ca Dumnezeu a facut minuni, iar ca om a patimit. Caci nu poate crucea sa încapa pe Cel prin fire nedespartit de Mine. Acesta pironit în cuie este Fiul Meu cel iubit. Caci cuiele nu vatama dumnezeiasca Lui fire, Acesta, Care patimeste este Fiul Meu, caci nu poate patimirea sa-L desparta de dumnezeire, Acesta este Cel omorât de voie si venind la moarte, este Fiul Meu. Caci cu dumnezeirea nu poate muri, nici nu voieste, nici nu poate. Caci moartea nu biruieste Viata, iar moartea nu poate cuprinde nemurirea. Acesta Care S-a ridicat din morti este Fiul Meu. Ca ziditor a toate, a ridicat templul trupului Sau îngaduind sa fie nimicit de dusmanii Lui. Acesta care cu acest trup a urcat la ceruri de care nu a fost nicicând despartit, este Fiul Meu.Cine îl primeste pe El pe Mine Ma primeste împreuna cu El. Cel ce se închina Lui Mie Mi se închina. Cel ce crede în El, în Mine crede si cine Îl dispretuieste pe El, pe Mine Ma dispretuieste. Ocara Fiului pe Tatal loveste. Cel ce Îl primeste pe El si nu precupeteste nimic, ci Îl cinsteste cu simplitate, fericit este. „Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit!” Cei pacatosi alergati la Cel ce ridica pacatul lumii. Cei osânditi primiti pe Judecatorul cel iubitor de oameni. Cei omorâti de pacate alergati la izvorul vietii. Acestea sunt darurile cele bune care vin din lauda Botezatorului. Pe acestea toate ni le daruieste Cel ce pentru noi S-a aratat, Stapânul Hristos, Dumnezeul nostru. Acestuia fie slava si puterea împreuna cu Tatal si cu Preasfântul si de viata Facatorul Sau Duh, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.[1]Fc. 1:28.[2]Se refera la preotie, n. trad.[3]Mat. 3:2.[4]Mat. 3:14.[5]Mat. 3:15.(Articol postat pe doxologia.ro la 5 ianuarie 2014)
Categoria: Actualitate ortodoxa
Data: Jan 6, 2014
Recomandari www.resurse-ortodoxe.ro: Saptamana Luminata - A doua Inviere sau Invierea mica din categoria: Slujbe,
Articole similare
Random Links
Users login
username:
Password:
Calendar
Evanghelia zilei