Va prezentam cuvintele rostite la înmormântarea Parintelui Arhimandrit Cleopa Ilie - 5 decembrie 1998, Manastirea Sihastria:

Sufletul Parintelui Cleopa a intrat prin portile împaratesti ale Bisericii stramosilor nostri din ceruri

Scrisoare cu prilejul înmormântarii Arhim. Cleopa Ilie a vrednicului de pomenire Preafericitul Parinte Patriarh Teoctist si citita de Preafericitul Parinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolitul Moldovei si Bucovinei:„Dupa vigoarea sa sufleteasca si dupa prezenta sa vie si binefacatoare, atât în sânul sfintitei obsti ascultatoare a Manastirii Sihastria, cât si în largul nesfârsit al Ortodoxiei, al Crestinatatii si chiar al lumii, nu ne asteptam ca Parintele sufletesc al atâtor monahi si crestini si al nostru al tuturor, sa fie chemat în lumina neînserata a Prea Sfintei Treimi.Lasând pamântului ceea ce i se cuvine lui spre a fi asezat între parintii si fratii sai de ucenicie si ascultare din cimitirul manastirii, sufletul Parintelui Cleopa a intrat prin portile împaratesti ale Bisericii stramosilor nostri din ceruri, unde va începe cealalta viata întru bucuria Domnului nostru Iisus Hristos, alaturi de toti binecuvântatii Parintelui Sau.În ciuda anilor si a nevointelor sale zilnice în asistenta sufleteasca a multimilor de credinciosi, monahi, demnitari si preoti, si în ciuda sfaturilor de a se mai odihni, Parintele Cleopa îi întâmpina pe toti cu prospetimea gândului si cu puterea cuvântului. Acesta, cuvântul si privirea de sub streasina sprâncenelor, îl legau cu toti ascultatorii contopindu-si personalitatea prin sfaturi, compatimiri usuratoare de poveri launtrice, sau patrunse de biciul cel nevazut de îndepartare a pacatului, ca în cele din urma sa devina chipul Pastorului purtând pe umeri oaia cea dobândita din lacomia lupului rapitor de suflete. Desi ceata ascultatorilor ce-i rapeau zilnic linistea si timpul de odihna era constituita în gene ral din persoane de vârsta frageda si din cele cu tâmplele carunte, si desi receptivitatea era deasemeni diferita, potrivit gradului de cultura, gândul marelui duhovnic se facea înteles cu valoarea lui întreaga de catre fiecare participant, actualizându-se din zi în zi slavita si cea mai presus de fire minune a limpezimii si întelegerii dumnezeiestilor adevaruri ca la Cincizecime.Împletirea gândurilor si a simtamintelor sale de iubire cu setea de cunostinte si de vindecari ale multimilor de credinciosi si pelerini, care zilnic îl asaltau apoi cu întrebari personale, neobositul parinte devenea una cu ei. Le deslusea nedumeririle, la lamurea întrebarile, le împartasea durerile si nu uita sa descreteasca fruntile cu întâmplari si pilde vesele, dar ziditoare de suflet. Aceasta zilnica întâlnire cu toti cei ce poposeau în fata chiliei sale constituia un fel de plinire a existentei lui de o viata întreaga. Aceasta experienta reînnoita din zi în zi a si constituit izvorul limpede si bogat al predicilor tiparite, cerute si cautate de preoti si credinciosi.Dupa a noastra putina cunoastere si modesta apreciere, taina vietii, nevointelor, slujirilor ascultatoare, jertfelnice si totale ale acestui autentic monah, graitor de Dumnezeu si traitor statornic al frumusetilor celor ceresti, Parintele nostru Cleopa a înscris cu darul lui Dumnezeu, odata cu numele sau si cel al monahismului românesc si pe cel al Bisericii noastre în Sfânta Cronica a Isihasmului, roditor din adâncimea istoriei noastre si în adâncimea sufletelor celor iubitori de frumos, agonisind în inima vistieria rugaciunii de unde în întreaga sa viata a zvâcnit Numele lui Iisus.Pilda si chip de nevointa tuturor întru desavârsirea la care suntem chemati în aceasta clipa de vremelnica despartire, sa ne plecam genunchii sufletului în fata ramasitelor pamântesti ale mult pretuitului Parinte Cleopa si sa rugam pe Prea Sfânta Treime si pe Prea Curata Maica lui Dumnezeu sa ne ajute a sluji Biserica si neamul cu credinciosia si statornicia Arhimandritului Cleopa.Prea Cuvioase Parinte Victorin, iubiti parinti si frati ai Sfintei Manastiri Sihastria, nu va întristati, rogu-va împreuna cu Sfântul Apostol Pavel. Multumiti lui Dumnezeu ca în calitate de fii ai sai duhovnicesti, ai Parintelui Cleopa, sunteti si mostenitori ai bogatiilor lui, agonisite de el în acest loc sfânt: iubirea, rugaciunea, vietuirea în comuniune sfânta, în gândire, în ascultare, în rabdare, în statornicie si în unitatea Treimica. Vegheati si pastrati aceasta mostenire, a noastra, a tuturor. Asa va veti bucura în Domnul, ca sunteti ucenicii unui mare Avva, bucurându-ne astfel si pe noi, membri ai Sfântului Sinod, si pe I.P.S. Mitropolit Daniel, ucenicul iubit si pretuit de adormitul întru Domnul Parintele si fratele nostru, Arhimandritul Cleopa.Cunoscând adevarul ca al Domnului este pamântul si plinirea lui, sa-1 însotim acum cu cântarea: Vesnica lui pomenire!Data în Resedinta Sfintei Patriarhii, 4 decembrie 1998”

Parintele Cleopa, contemporan si prieten al sfintilor din toate veacurile

Cuvânt la înmormântarea Arhim. Cleopa Ilie al Preafericitului Parinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolitul Moldovei si Bucovinei:"Scumpa este înaintea Domnului moartea celor cuviosi ai Sai" Ps. 115, 6Îndoliata adunare,Trecerea la viata vesnica a Prea cuviosului Parintelui nostru Cleopa Ilie este pentru Biserica noastra o mare pierdere si o negraita durere sufleteasca. Prin moartea Parintelui Cleopa, Biserica de pe pamânt a pierdut din mijlocul ei, un monah sfânt, un duhovnic teolog si un misionar statornic de o nepretuita valoare spirituala si imensa importanta.Într-o vreme în care lumea se secularizeaza si se adânceste în confuzie spirituala, ce este mai de pret decât sa întâlnesti un crestin sfânt, traitor al traditiei neîntrerupte a Bisericii?Parintele Cleopa nu doar cunostea intelectual scrierile marilor parinti ai pustiei si ai marilor lavre, ci el însusi a trait zi cu zi, peste 70 de ani, viata de monah dupa canoanele si regulile parintilor întemeietori si organizatori ai vietii monahale: Sfintii cuviosi Antonie, Pahomie, Paisie si Sava cel Sfintit a carui pomenire o facem azi, 5 decembrie, în ziua înmormântarii Parintelui Cleopa. în vietuirea sa sfânta, fidela traditiei Bisericii nedespartite, Parintele Cleopa era pentru noi ca un contemporan si prieten sfintilor din toate veacurile. De aceea, el împartasea în jurul sau, în constiinte si în inimi, o siguranta si o pace pe care o da numai comuniunea sfintilor.Parintele Cleopa spunea adesea: "Noi suntem aici o manastire traditionala, dupa regulile parintilor de odinioara", si nu înceta sa dea exemple de mari nevoitori din manastirile românesti care au trait în timpul nostru ca si parintii sfinti de odinioara, aratând ca traditia adevarata nu apartine doar trecutului, ci este marturie ca acelasi Duh Sfânt de altadata lucreaza si astazi în Biserica lui Hristos.Parintele Cleopa nu a pus niciodata parerea sa personala mai presus de învataturile Sfintilor Parinti si nu a micsorat entuziasmul nevointei sale sub pretextul ca astazi ar fi imposibil de împlinit sfintele canoane.Dar este drept, el n-a cerut nimanui niciodata sa împlineasca ceea ce el însusi n-a practicat personal. Sever cu sine însusi si mai îngaduitor cu altii, el a aratat ca traditia devine vie printr-o crestere duhovniceasca sau printr-un spor treptat în nevointa, în pocainta si în sfintenie.Parintele Cleopa a ramas totdeauna fidel deplin traditiei monahale, dar traditia nu era pentru el nici constrângere si nici crispare, ci rânduiala vietuirii în plinatatea prezentei Duhului Sfânt Care trezeste în om râvna necontenita si dor nemarginit dupa sfintenie. Traditia a fost pentru el comuniune sfintita de-a lungul veacurilor si el era în aceasta comuniune libera si ferma.Ca duhovnic, Parintele Cleopa era un învatator sfatuitor si un sfatuitor teolog, dar învatatura lui era învatatura sfintilor. Tot ce învata avea temei în Sf. Scripturi si Sfintii Parinti, nu era o opinie arbitrara, ci comuniunea de gândire ortodoxa universala, profund teologica si profund umana. De aceea, l-au ales pe el ca duhovnic ierarhi si monahi, demnitari de stat si oameni de rând, profesori universitari si tarani simpli. El îi iubea si îi sfatuia pe toti parinteste. De aceea, în mod irezistibil fiecare se bucura sa-i fie fiu duhovnicesc. El iubea toata faptura, oameni si munti, pasari si flori, câmpuri si stele. Vedea totul ca pe o Sfânta Liturghie cosmica.El avea darul de a spune lucruri adânci într-un limbaj simplu si pe întelesul tuturor, întelepciunea lui venea, deodata, din multa citire a caitilor sfinte, dar si din multa rugaciune si multa nevointa. Sfatul lui duhovnicesc, argumentat cu cartile sfinte, dadea siguranta si certitudine de adevar intelectualului si teologului si crea bucurie si admiratie în sufletul omului simplu. Zecile de mii de fii si fiice duhovnicesti care au venit la chilia lui au simtit ca el era aproape de orice om. De acum înainte, Parintele Cleopa duhovnicul nu mai poate fi gasit la chilia sa, dar el ramâne tainic prezent cu sfatul sau luminos si binefacator în constiintele si inimile celor care l-au avut parinte duhovnicesc; ramâne prezent în sfaturile sale scrise în carti si scrisori sau înregistrate pe caseta. Dar pe de alta parte, si fiii lui duhovnicesti vor ramâne pururea prezenti si purtati în rugaciunile sale care vor continua si în ceruri, fiindca un duhovnic adevarat ajuta nu numai cu sfatul pe fii sai duhovnicesti, ci si cu multele sale rugaciuni pentru mântuirea lor.Misionar statornic în chilie, Parintele Cleopa a aratat într-un fel minunat cum cineva poate sa aduca lumea la Dumnezeu, sa schimbe vieti, sa vindece rani, sa hraneasca suflete, nu cutreierând lumea, nu batând din usa în usa, ci deschizând cu dragoste parinteasca usa chiliei sale si ajutând pe fiecare pacatos sa-si deschida propriul sau suflet pentru a se întâlni cu iubirea lui Dumnezeu pentru toti oamenii.Parintele Cleopa a fost un mare misionar prin cuvântul vorbit în predica, prin cuvântul scris, dar si prin felul sau de a vietui si felul sau de a se purta cu oamenii. Parintele Cleopa a fost, deodata, un om al traditiei si al timpului prezent, stiind sa distinga între esential si secundar, între valoarea nemarginita a fiecarui suflet omenesc si limitele si neputintele firii omenesti cazute în pacat. El a fost mereu misionar, tocmai pentru ca a stiut, în orice împrejurare, sa urasca pacatul, dar sa iubeasca pe pacatos; sa trezeasca în fiecare om dorinta de a-si înnoi viata si bucuria de a crede în Dumnezeu.Parintele Cleopa a fost mare misionar pentru ca a îmbinat severitatea nevointei personale cu bucuria vietii în comuniune frateasca, a cunoscut lupta cu ispitele si pacea pe care o dobândeste sufletul prin iertare si izbavire de pacate.Parintele Cleopa a aratat în felul sau de a trai ca viata crestina este Crace si înviere, stradanie si bucurie, suspin si speranta. De aceea, în manastirea sa, desi izolata în munti, el n-a creat niciodata, nimanui, sentimentul izolarii. Misiunea cea mai mare pe care Parintele Cleopa a împlinit-o aici era aceea de a primi în manastire oameni încarcati de grijile si problemele din lume si de a-i trimite apoi acasa, în lume, oameni purtatori ai bucuriei iertarii si ai dorului de viata noua si sfânta. Prin felul cum primea pe credinciosi, cum se ruga pentru ei si cum îi sfatuia, Parintele Cleopa a facut din fiecare fiu duhovnicesc, monah sau mirean, un misionar ortodox fara zgomot, fara ambitii de a cuceri lumea aceasta, ci un lucrator mai harnic pentru mântuire.Într-o vreme în care România este asaltata de "misionari" veniti din afara tarii folosind mai mult mijloace materiale si exterioare, misionarul nostru, Parintele Cleopa, ne arata ca numai întru atât suntem misionari în lume cât ne lepadam de duhul lumesc si ne umplem de Duh Sfânt.Trupul Parintelui Cleopa se muta astazi, de la chilie în cimitir, dar duhul lui de rugaciune uneste pamântul cu cerul si aduna laolalta pe toti cei care l-au cunoscut si l-au iubit. Chilia sa va fi de acum înainte un muzeu pentru pelerini, o icoana a unui loc de rugaciune, care ne îndeamna sa ducem cu noi în lume darurile duhovnicesti pe care le-am primit de la Biserica prin rugaciunile sfintilor.În aceste clipe de mare durere pentru întreaga obste a Manastirii Sihastria, pentru noi toti cei prezenti aici si pentru toti cei care l-au pretuit pe Parintele Cleopa, rugam pe Bunul Dumnezeu sa aseze sufletul lui împreuna cu dreptii si sfintii cuviosi, sa asculte si acolo, în ceruri rugaciunile parintelui nostru duhovnic pentru Biserica si poporal nostru, pentru noi toti.Vesnica lui pomenire!

Parintele Cleopa, un vrednic continuator al traditiei monastice paisiene din Moldova

Cuvântul vrednicului de pomenire I.P.S. Antonie, Mitropolitul Ardealului, la înmormântarea Parintelui Ilie Cleopa si citit de P.S. Episcop Visarion al Tulcii, pe atunci Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului:„Am aflat cu profunda durere vestea trecerii la cele vesnice, la început de luna decembrie, a mult iubitului nostru parinte duhovnicesc, sfatuitor si dascal sufletesc, Arhimandrit Cleopa Ilie.Duhovnic renumit, dascal de constiinta al miilor de pelerini de pe tot cuprinsul tarii, ascet desavârsit si rugator tainic, Parintele Cleopa a trecut dincolo, în zarile vesniciei, cu pecetea credintei în învierea cea de obste, cu nadejdea bunatatilor celor viitoare si cu constiinta ca si-a încheiat calatoria si lupta cea buna si ca si-a facut datoria pe deplin.Parintele Cleopa a fost pe parcursul întregii sale vieti un vrednic continuator al traditiei monastice paisiene din Moldova, vorbind fara de ragaz credinciosilor, scriind si luptând pentru apararea dreptei credinte, îndrumând mii de constiinte, împartasind tuturor curaj, mângâieri si sperante si încercând sa impuna o linie morala în viata de toate zilele pentru cei ce-1 cercetau.Parintele Cleopa a fost un ranit permanent de durerile, de suferintele, de bolile oamenilor si de prea multele lor pacate dar, în acelasi timp, a fost mereu senin, plin de bunavointa, îngaduitor, milostiv si iertator.Toti cei ce au trecut prin chilia lui au iesit cu hotarârea de a fi mai buni si mai drepti, mai apropiati de Dumnezeu si de semeni.A fost un om de o mare si autentica smerenie si cu toate ca se bucura de o popularitate deosebita, aceasta nu i-a atins cu nimic modestia si smerenia pentru ca el nu vedea popularitatea, ci vedea doar oameni cu dureri sufletesti si trupesti care veneau la el sa se vindece.La Parintele Cleopa totul a fost natural, nimic n-a fost artificial sau improvizat si acesta a fost motivul pentru care a fost iubit si apreciat de toti cei ce l-au cunoscut si în primul rând de credinciosii care vedeau în el un adevarat izvor de întelepciune, de sfintenie si de har.Acum, la trecerea lui dincolo, în împaratia cerurilor, îi aducem smerit omagiul nostru de ucenic, si rugaciunea fierbinte catre Parintele Luminilor de a-i aseza sufletul în ceata bineplacutilor si alesilor Sai, iar pilda si râvna vietii sale sa ne fie tuturor un imbold întru slujirea lui Dumnezeu si a semenilor.În veci pomenirea lui!”

Parintele Cleopa cel mai mare duhovnic al secolului nostru

Cuvântul vrednicului de pomenire al I.P.S. Mitropolit Bartolomeu, pe atunci Arhiepiscopul Vadului, Feleacului si Clujului la înmormântarea Parintelui Ilie Cleopa:„Fericit este cel pe care l-ai ales si l-ai primit; locui-va în curtile Tale" (Psalm 64, 4)Stihul acesta l-am avut în minte alaltaieri dimineata, când printr-un telefon aflam ca Parintele Cleopa a fost mutat la Domnul. Şi tot atunci am stiut ca voi veni la Sihastria astazi.În toamna anului trecut am fost aici si, ca de obicei, am urcat la chilia de sus a Parintelui Cleopa, am stat de vorba si, la sfârsit, ne-am îmbratisat ca de obicei, dar mi-a spus: «De acum ne vedem la poarta Raiului; pâna atunci sa vii la înmormântarea mea si sa-mi cânti „Vesnica pomenire"». Vesnica lui pomenire!Iubiti credinciosi, Nu spun nimic nou afirmând ca Parintele Cleopa a fost cel mai mare duhovnic al secolului nostru. El se va mentine în amintirea noastra prin toata viata lui, prin toata ruga lui, prin toate scrierile lui care ne ramân. A fost un mare duhovnic nu pentru ca a stiut sa asculte sau pentru ca a stiut sa vorbeasca, ci pentru ca a stiut sa îndrume si sa stapâneasca duhovniceste. El a realizat marea performanta a duhovnicului de a nu fi doar confesor, ci de a fi prieten si calauzitor. Parintele Cleopa ne-a daruit tuturor, de-a lungul deceniilor, nu numai iertare de pacate sau mustrare, ne-a daruit speranta. El ne-a fost tuturor, celor ce am trecut pe la scaunul sau, prin chilia lui, izvor de speranta pentru miile, zecile si sutele de mii de credinciosi din toata tara care i-au ascultat cuvintele. Parintele Cleopa a fost un viteaz al duhovniciei noastre românesti. A facut din Manastirea Sihastria un Athos al poporului român, dar raza lui a stralucit din hotar pâna-n hotar si dincolo de hotare. El a fost acela care a înflacarat, iar de-a lungul deceniilor de dictatura, aflati de la mine acest adevar: Dictatorul tinea în palma un mic aparat de represiune, Parintele Cleopa tinea în palma poporul român întreg, prin toata credinta si evlavia lui. Prin aceasta a fost un datator de sperante si un întaritor de suflete. Astfel, ca om, Parintele Cleopa era înteleptul cu minte de batrân si cu sufletul de copil. Plângea ca un copil, se supara ca un copil, râdea ca un copil si se bucura ca un copil. Rar pe lume ne este dat sa vedem un asemenea om, curat la suflet si fara viclesug.Parinte Cleopa,În seara aceasta, Mos Nicolae le aduce daruri copiilor cuminti. In seara aceasta, Mos Nicolae îi va face un dar copilului Cleopa. Îl va astepta la poarta împaratiei cerurilor, i-o va deschide alaturi de Sfântul Petru si-l va înfatisa lui Dumnezeu. Şi va spune: «Doamne, iata pe copilul Cleopa, pe acesta Tu, prin Prea Sfânta Ta Maica, l-ai ales de la vârsta de un an sa Te slujeasca si sa Te marturiseasca. Primeste-l pentru ca Tu l-ai ales, Tu l-ai chemat la Tine si, de acum, în curtile Tale fa-i salas». Amin.

Parintele Cleopa predica acum prin rugaciune

Cuvântul I.P.S. Arhiepiscop Casian al Dunarii de Jos, la înmormântarea Parintelui Cleopa Ilie:„Dupa cuvântul I.P.S. Bartolomeu, care l-a cunoscut din generatie pe Parintele Cleopa, pentru ca vin din generatia teafara a unor începuturi, altele decât începuturile noastre, as vrea mai curând sa dau glas noua, celor care l-am cunoscut de nevoie pe Parintele Cleopa. Pentru ca erau eparhii fara manastiri si fara duhovnici, erau sate întregi însetate, si locul acesta, prin glasul Parintelui Cleopa, a chemat în chilie, care a devenit lumea noastra spirituala, si Parintele Cleopa - care a intrat trei zile batând în toaca unui fag - parca de atunci a chemat tara întreaga si aproape lumea întreaga, cea crestina si cred ca si altii care s-au convertit la crestinism auzindu-l pe Parintele Cleopa. A iubit chilia si pustia, dar lumea iubitoare de chilie si de pustie din lume a venit aici fara ca Parintele Cleopa sa o cheme. A iubit singuratatea si lumea a învatat ce înseamna singuratatea. Noi, cei care astazi ne-am adunat aici, am învatat ca monahismul are un nou rol, astazi, la sfârsit de mileniu, are un rol misionar. Poate nimeni n-a facut mai multa misiune decât Parintele Cleopa, iar la Sihastria am venit ca sa ascultam, nu ca sa vorbim, si iata ca astazi ne vorbeste din nou Parintele Cleopa. Din toate locurile, din toate colturile tarii, sa nu uitam, iubiti frati crestini, mai ales ca ne-a iubit atât de mult si pe cei din lume, ca si pe cei din manastire. Sa nu uitam ca în decembrie, când ar fi trebuit sa trosneasca pietrele, iata ca Dumnezeu, astazi, la pomenirea Sfântului Sava cel Sfintit, ne-a încalzit prin prezenta Parintelui Cleopa care ne-a lasat cuvântul sau. Sa ascultam de Dumnezeu si sa umplem cetatile manastirilor, ca si astazi, pe întinsul neamului nostru, împreuna cu Parintele Cleopa care, si prin plecare, ne lasa cea mai frumoasa predica vie cu arhierei, cuviosi parinti, stareti si starete si poporul dreptcredincios.Asa sa ne ajute Dumnezeu sa ramânem cu imaginea Parintelui Cleopa, al lumii crestine întregi!Dumnezeu sa-l odihneasca si în sufletele noastre!”

Viata si nevointa marelui duhovnic si arhimandrit Cleopa Ilie

Cuvântul P. Cuv. Arhim. Victorin Oanele, staretul M-rii Sihastria, la trecerea la cele vesnice a Parintelui Cleopa Ilie:„Astazi petrecem pe ultimul drum, pe drumul vesniciei, pe unul din cei mai mari Parinti, stareti si duhovnici ai monahismului românesc în acest secol - pe Arhimandritul Cleopa Ilie. Toti suntem întristati pentru plecarea Prea Cuviosiei Sale la Dumnezeu si toti îl plângem pentru ca pe multi dintre noi - de la ierarhi pâna la credinciosii de rând -, ne-a crescut, ne-a spovedit, ne-a îmbarbatat si ne-a sfatuit duhovniceste.De aceea, astazi toti suntem întristati pentru plecarea Prea Cuviosiei Sale la cele vesnice, întru lumina lui Hristos cea neînserata. înalt Prea Sfintitii Ierarhi îl regreta, pentru ca le-a fost duhovnic si vestit aparator al Ortodoxiei; calugarii si maicile îl plâng, pentru ca i-a crescut sufleteste si i-a marturisit de pacate; sihastrii din munti se roaga pentru el si îl regreta, caci el le-a fost sfetnic de taina si înaintemergator în nevointa pustniceasca; iar evlaviosii preoti si credinciosi de peste tot îl plâng pentru ca le-a fost tata sufletesc, povatuitor, mângâietor si un mare îndrumator pe calea mântuirii.Însa, trebuie sa marturisim ca Parintele Cleopa de multi ani dorea sa mearga la cele vesnice! Numai rugaciunile si lacrimile ucenicilor sai - calugari si credinciosi - l-au mai tinut în viata, printre noi, pâna acum. Sfintia -Sa niciodata nu ne vorbea cu groaza despre moarte, niciodata nu se temea de ceasul cel mai de pe urma, caci era pregatit de multi ani pentru viata cea vesnica.Cu adevarat, Parintele Cleopa, parintele nostru, al tuturor, voia sa plece la Hristos. El dorea sa vada Raiul cât mai curând. El nu se temea nicio-data de moarte, despre care ne vorbea atât de mult, caci purta în sufletul sau lumina învierii. De aceea, mereu ne spunea tuturor: „Asa cum va vad pe toti aici, asa vreau sa va vad în Rai! Asa, parintilor si fratilor! Aduceti-va mereu aminte de ceasul mortii si în veac nu veti gresi!".Iata si câteva cuvinte despre viata Parintelui Cleopa:S-a nascut în anul 1912 în comuna Sulita, din judetul Botosani, într-o familie aleasa de Dumnezeu si binecuvântata cu zece copii. Parintii sai, Alexandru si Ana Ilie, erau buni crestini si traiau din munca câmpului, fiind în sarbatori nelipsiti de la biserica. Patru din cei zece copii au murit de mici, iar cinci din cei sase frati ramasi în viata au intrat în cinul monahal. Trei frati: Vasile, Gheorghe si Constantin au intrat, în anul 1929, în obstea Manastirii Sihastria, care era atunci un mic schit de lemn povatuit de marele staret Ioanichie Moroi, un adevarat calugar cu viata sfânta. Al patrulea frate, Mihai, a raposat ca rasofor în Schitul Cozancea - Botosani, iar sora lor, Ecaterina, s-a nevoit la Manastirea Agapia Veche.Toti fratii Parintelui Cleopa au raposat de tineri. Apoi a adormit în Domnul si tatal lui, în anul 1944. Mai ramasese doar el, la Sihastria, si cu mama sa vaduva, acasa.Dupa ce face armata la Cernauti, în anul 1936, fratele Constantin a fost calugarit de staretul sau, Ioanichie, si rânduit sa pasca oile schitului. Dupa zece ani de ascultare la oi, în anul 1942, batrânul staret a cazut bolnav la pat, iar calugarii din obstea Schitului Sihastria au urcat cu totii pe munte, la stâna, unde Parintele Cleopa tundea oile, si l-au silit sa le fie staret.Asa a ajuns Parintele Cleopa loctiitor de staret, ajutând pe batrânul sau parinte duhovnicesc pâna în anul 1944, la 5 septembrie, când Protosinghelul Ioanichie Moroi s-a stramutat la cele vesnice.Fiind silit de toti sa primeasa preotia, el nu voia. însa, în toamna aceluiasi an, mergând cu fratii la culesul strugurilor, aproape de orasul Buhusi, o femeie evlavioasa, prin pronia divina, vazând pe calugari, a iesit în fata Parintelui Cleopa si i-a zis: „Parinte, iata, a ramas la mine în casa, de la un preot militar, acest epitrahil, un Liturghier si un toiag preotesc si le dau sfintiei tale, sa le duci la manastire, poate trebuiesc cuiva, ca eu nu am ce face cu ele".Parintele Cleopa le-a luat si a zis în sine: „Oare, nu cumva este un semn de la Dumnezeu ca sa primesc Preotia si egumenia Sihastriei?". Toti carora le-a spus de aceasta au cugetat la fel. La 27 decembrie 1944, a fost hirotonit diacon, iar la 23 ianuarie 1945, a fost hirotonit preot la Manastirea Neamt, fiind apoi numit egumen la Sihastria.În doi ani de zile obstea Schitului Sihastria ajunsese la peste 70 de vietuitori. Atunci Patriarhul Nicodim a ridicat Schitul Sihastria la rang de manastire, iar Protosinghelul Cleopa Ilie a fost hirotesit arhimandrit si numit staret al acestei manastiri. Dupa înca doi ani, Arhimandritul Cleopa cu înca treizeci de monahi si ieromonahi din Sihastria au fost transferati la Manastirea Slatina - Suceava. Aici au format o obste model de aproape 170 calugari si frati - o adevarata academie duhovniceasca.Parintele Cleopa, însa, a fost si prigonit sub vechiul regim ateist, fiind nevoit sa se retraga în adâncul Muntilor Carpati de trei ori, între anii 1948 - 1964, ca mare pustnic, numarând în total aproape zece ani de singuratate si viata pustniceasca.în anul 1964, Arhimandritul Cleopa se reîntoarce la metanie, de unde nu va mai pleca niciodata pâna la mutarea sa din viata.Din acest an Parintele Cleopa face misiune duhovniceasca la nivel national si chiar european, fiind permanent tot mai cautat si solicitat sa marturiseasca, sa dea sfaturi la credinciosi de toate vârstele si nivelele, sa tina aproape zilnic mici cuvinte de suflet, sa raspunda la tot felul de întrebari ortodoxe si de zidire crestineasca.În anul 1968 se duce la cele vesnice mama sa, Agafia Ilie, calugarita în anul 1947 în obstea Manastirii Agapia Veche, fiind acum în vârsta de 94 de ani. In anul 1990, dupa mai bine de douazeci de ani, se muta la Domnul si duhovnicul sau, ieroschimonahul Paisie Olaru, care l-a crescut de mic. Ramas aproape singur, Parintele Cleopa nu înceteaza sa învete credinciosii pe calea mântuirii, facând misiune cu tot felul de oameni, pâna în ultimele zile ale vietii sale. Se ruga mult, spovedea pe cei apropiati, îmbarbata pe toti si statea în asteptare.Marti, 1 decembrie, dupa-amiaza, a spus ucenicilor lui: „Cititi-mi Acatistul Mântuitorului!". Apoi a zis: „Cititi-mi si rugaciunile diminetii!". Ucenicii i-au spus: „Parinte Cleopa, dar acum este ora de Vecernie. Mâine dimineata le vom citi. Batrânul, ca un înainte vazator ce era, le-a spus: „Acum sa-mi cititi rugaciunile diminetii, caci ma duc la fratii mei!".Într-adevar, Parintele Cleopa stia ca va pleca la Domnul dupa miezul noptii si voia sa aiba rugaciunile diminetii citite, când va pleca din trup. A adormit întru Hristos ca un copil în bratele mamei sale, la orele 2,20, pe 2 decembrie, împacat cu sine, cu Dumnezeu si cu noi toti.Aceasta a fost pe scurt viata si nevointa marelui duhovnic si arhimandrit Cleopa Ilie, parintele sufletesc al Manastirii Sihastria si al multor parinti, maici, ierarhi si credinciosi din toata tara si chiar de peste hotare.Desi Prea Cuviosia Sa nu era teolog cu studii, totusi, prin viata si sfintenia sa, a dobândit de la Dumnezeu darul cunostintei, al întelegerii si al uimitoarei sale memorii. Totodata el a scris peste zece carti duhovnicesti si de aparare a credintei ortodoxe, mult cautate astazi. Cu adevarat, Parintele Cleopa, daca voia, cu harul lui Hristos, mai putea ramâne înca cu noi! Dar dorea din suflet sa mearga la Hristos, Caruia I-a slujit cu sfintenie toata viata.Sfintia Sa a trait ca un sfânt printre noi, s-a rugat toata viata, a luminat ca o candela si si-a dat sufletul lui Hristos, ca un copil nevinovat.Doamne, odihneste cu sfintii pe adormitul robul Tau, Arhimandritul Cleopa! Amin.”(Articole publicate în Candela Moldovei, Buletinul oficial al Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, extras din nr. 11-12/nov.-dec. 1998)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 905

Id: 36133

Data: Dec 2, 2013

Imagine: