Evanghelia randuita a se citi in duminica imediat urmatoare praznicului Sfintei Cruci are ca tema urmarea lui Hristos. In predica rostita la Paraclisul patriarhal, astazi, 20 septembrie, Preafericitul Parinte Daniel a reliefat etapele pe care fiecare om le parcurge in viata sa duhovniceasca, urmand lui Hristos, informeaza editia de maine a cotidianului Ziarul Lumina .Prima etapa in urmarea lui Hristos sau in cultivarea comuniunii de viata cu El este lepadarea de sine. A doua este asumarea sau luarea crucii, iar a treia este implinirea voii lui Hristos in viata omului. Lepadarea de sine este lepadarea de viata egoista, de modul patimas de a trai, de a gandi, de a faptui. In mod concret, lepadarea de sine inseamna renuntarea la mandrie si la lacomie. Pentru ca in mandrie si lacomie pentru lucrurile materiale, trecatoare se vede cel mai puternic aceasta iubire patimasa de sine. Egoismul, sub toate formele lui, este un mod de existenta in care omul este plin de sine, de eul sau, astfel ca in sufletul sau, in viata sa nu mai au loc iubirea de Dumnezeu si interesul sau iubirea fata de aproapele. Mantuitorul Iisus Hristos, prin lepadarea de sine, ne cheama la o eliberare a eului preocupat de sine si disponibilizarea lui spre a fi in comuniune cu Dumnezeu si cu semenii, a spus Patriarhul Romaniei. Lepadarea de sine inseamna descatusarea sufletului de egoism pentru ca el sa cultive iubirea de Dumnezeu manifestata in rugaciune, in ascultarea cuvantului Sau, impartasirea de El si in acelasi timp sa sporeasca iubirea fata de aproapele, prin savarsirea faptelor bune.Lepadarea de sine este o permanenta necesitate in viata omului pentru ca exista mereu, din cauza naturii pacatoase a omului, tendinta de a uita de Dumnezeu si de a neglija iubirea fata de aproapele. Atat de mult sunt preocupati oamenii de sine incat uita ca sunt trecatori, ca Dumnezeu ii mentine in existenta si ca ii cheama la viata vesnica care se pregateste inca de pe pamant. Cel ce este preocupat de sine, chiar si atunci cand se intalneste cu altii, doreste sa-i foloseasca pentru a creste in lacomia sa de bunuri materiale sau pentru a stapani asupra altora. Lepadarea de sine adevarata inseamna nu umilirea celorlalti, nu pacalirea sau nedreptatirea lor, ci respectul fata de ei, ajutorarea si ridicarea lor din caderi, pacate si din lipsuri.A doua etapa in urmarea lui Hristos este luarea crucii Domnului. Prin cruce, subliniaza in cuvantul sau, Parintele Patriarh Daniel, se intelege suferinta, neputinta, necazul, incercarea, greutatile vietii. Dar Crucea mai are si un alt inteles. Ea este si osteneala de a marturisi adevarul intr-o societate si lume in care adesea stapaneste minciuna, necredinta, uitarea de Dumnezeu, incalcarea voii Lui. Lepadarea de sine urmata de asumarea crucii inseamna si lupta pentru dreptate intr-o societate plina de rautati. Asumarea crucii reprezinta si implinirea binelui atunci cand in lume se savarseste mult rau, inseamna osteneala si lupta pentru a ne impotrivi tuturor formelor de degradare a demnitatii umane si a lupta pentru ridicarea omului, pentru luminarea si sfintirea vietii lui, pentru mantuirea lui. Crucea ca osteneala, ca lupta de a savarsi binele si a marturisi adevarul, pentru impacarea si ridicarea omului cazut, este crucea fiecaruia dintre crestini, chiar daca s-ar bucura de sanatate deplina sau ar fi lipsit de alte suferinte. Fiecare crestin trebuie sa poarte crucea ostenelilor pentru savarsirea binelui.In continuarea Evangheliei, Hristos arata ca, daca cineva se rusineaza de El in acest neam desfranat si pacatos, si El se va rusina inaintea Tatalui din ceruri cand va veni sa judece lumea. Marturisirea lui Hristos in lumea aceasta este o conditie pentru unirea cu Mantuitorul si comuniunea cu El. Lepadarea de Domnul in aceasta lume inseamna pierderea sperantei mantuirii care reprezinta tocmai unirea cu Dumnezeu Omul, izvorul vietii si fericirii vesnice. Hristos arata ca cel care urmeaza Lui trebuie sa fie marturisitor al Lui. Iar a fi marturisitor al Lui inseamna a implini poruncile Lui, porunca iubirii fata de Dumnezeu, de aproapele si a ne impartasi de El. Cu Hristos ne impartasim prin rugaciune, ascultarea Evangheliei, dar mai ales prin Sfintele Taine, prin Euharistie. Spre deosebire de alte confesiuni, in Ortodoxie, urmarea lui Hristos nu este doar o imitare a Lui din exterior, ci presupune purtarea lui Hristos in noi prin harul Duhului Sfant. Cand dobandim prezenta harului sfintitor al lui Hristos, atunci devenim hristofori, si adevaratul urmator al lui Hristos este purtatorul de Hristos. El are prezent pe Hristos in asa masura incat el gandeste potrivit gandirii lui Hristos. Forma cea mai profunda a urmarii lui Hristos este prezenta Lui in noi, pe care o dobandim prin rugaciune, pocainta si fapte bune, prin primirea Sfintelor Taine.Evanghelia spune ca in aceasta viata omul trebuie sa caute mantuirea sufletului. Foarte multi se ingrijesc mai mult de trup, de imbracaminte, de mancaruri alese, de comoditatea unei locuinte placute, pierzand mult timp cu grija pentru cele pamantesti. Foarte putin hranim duhovniceste si imbracam duhovniceste sufletul. Or, sufletul are nevoie de hrana, iar hrana lui este cuvantul lui Dumnezeu, are nevoie sa fie imbracat, iar haina lui o alcatuiesc virtutile dobandite prin pocainta, prin rugaciune si savarsirea binelui. Chemarea lui Hristos de a ne ingriji de suflet este chemarea la viata duhovniceasca. Ceea ce este mai important in viata noastra este legatura cu Dumnezeu, hranirea si luminarea sufletului prin comuniunea cu Dumnezeu. Nimic din cele trecatoare nu este mai de pret decat sufletul unui om, pentru ca omul este persoana creata dupa chipul Persoanelor divine ale Sfintei Treimi vesnice. Toate lucrurile create sunt trecatoare, dar sufletul omului, desi creat, este nemuritor, intrucat este creat dupa chipul lui Dumnezeu cel nemuritor.La finalul cuvantului sau, Parintele Patriarh Daniel a subliniat ca vocatia si valoarea sufletului uman sunt vesnice. Prin cautarea mantuirii sufletului, omul ierarhizeaza valorile, stabileste prioritati. Prioritatea in viata trebuie sa fie grija pentru mantuirea sufletului, pentru eliberarea lui de pacate, pentru cresterea lui in virtuti si unirea lui in lumina iubirii lui Hristos. Aceasta lucrare este una anevoioasa, dar necesara. Mantuitorul arata ca oamenii care poarta crucea, lepadandu-se de sine si urmand Lui, primesc bucuria invierii. Sunt oameni care din lumea aceasta gusta din Imparatia lui Dumnezeu, din bucuria si slava Invierii lui Hristos. Atunci cand purtam crucea, drumul Crucii este drumul Invierii si al Imparatiei cerurilor. Rasplata ostenelilor noastre este bucuria prezentei lui Hristos Cel rastignit si inviat in viata noastra si arvuna fericirii si a pacii vesnice. Purtand Crucea in Biserica si traind taina ei, ne pregatim pentru inviere.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 640

Id: 2620

Data: Sep 21, 2009

Imagine: