Service Orthodoxe de Presse a anuntat intr-un articol, aparut pe 11 septembrie ca noul secretar general al Consiliului Ecumenic al Bisericilor a fost primit la sediul Patriarhiei Ierusalimului.Noul secretar general al Consiliului Ecumenic al Bisericilor, pastorul Olav Fykse Tvelt, a fost primit, pe 2 septembrie, la sediul Patriarhiei din Ierusalim, de Patriarhul Teofil al III-lea, primatul Bisericii Ortodoxe din Israel, Iordania si teritoriile palestiniene, indica un comunicat de presa al Consiliului Ecumenic al Bisericilor, citat de Ziarul Lumina'.In timpul acestei intalniri, Patriarhul Teofil i-a oferit Ordinul Sfantului Mormant, cea mai inalta distinctie a Patriarhiei din Ierusalim. 'Sustinem in intregime lucrarea Consiliului Ecumenic al Bisericilor si actiunea dumneavoastra, mai ales in domeniul luptei pentru pace, justitie si reconciliere in lume', a declarat cu aceasta ocazie Preafericirea Sa. 'Patriarhia Ierusalimului impartaseste in special deosebita dumneavoastra preocupare pentru pacea din Orientul Apropiat si bunastarea tuturor locuitorilor din aceasta regiune, la fel ca si nelinistile dumneavoastra in ceea ce priveste viitorul prezentei crestine pe pamantul sfant', a continuat Patriarhul Teofil, inainte de a-l asigura pe pastorul Tvelt de continuarea participarii Bisericii sale la lucrarile consiliului, subliniind ca miscarea ecumenica ar trebui sa 'favorizeze unitatea sintre Bisericit fara a crea tulburari'. 'Miscarea ecumenica este miscarea Crucii, aceasta trebuie sa fie pentru noi o reamintire a faptului ca aceasta ne uneste in credinta si in serviciul nostru pentru viata lumii', a declarat la randul sau secretarul general al Consiliului Ecumenic al Bisericilor in timpul alocutiunii sale.Biserica, fata in fata cu politicaJean-Pierre Denis si Laurent Grzybowski, autorii articolului publicat in saptamanalul 'La Vie' pe 9 septembrie, propun o ancheta asupra unei Biserici mai putin conservatoare decat pare, mai ales cand e vorba de a apara demnitatea umana.Nicolas Sarkozy si André Vingt-Trois s-au intalnit luni, 6 septembrie, cu multa discretie. Intalnirea a fost anuntata la radio de Claude Guéant, dar nici o agapa nu a figurat pe agenda oficiala si in nici o scrisoare oficiala a Bisericii Catolice. Şeful Episcopiei catolice se intalneste cu seful statului laic de mai multe ori pe an. Intalnirea dintre presedinte si cardinal dovedeste pana in ce punct cuvantul Bisericii poate avea greutate intr-o tara atat de renumita pentru decrestinizare, precum este Franta.De asemenea, si schimbul - mediatizat - intre cardinal si ministrul de interne (si culte), Brice Hortefeux, a fost util pentru ambele parti, care doreau o reincadrare a situatiei. Biserica Catolica nu este cu nimic impotriva acestui guvern. Ea nu contesta legea republicana. Dar aceasta este martorul situatiilor de suferinta care o determina sa vorbeasca cu voce tare.In Franta se inlatura in general discursul eclesial, fara a tine cont de acesta. Nu se intampla decat rar ca acesta sa apara pe prima pagina a ziarelor si cu atat mai putin sub un aspect pozitiv. A cui este vina? A emitatorului, care lanseaza marea valtoare a comunicatelor de presa, mesaje imbracate in consideratii pioase. Apoi, e vina receptorului. Cuvantul catolic este prea serios si subtil din punct de vedere mediatic, este de parere Jean-Pierre Denis.Crestini la celalalt capat al telefonuluiRevista saptamanala franceza 'La Vie' a publicat in editia din 9 septembrie un articol semnat de Constance de Buor, care prezinta cadrul in care isi desfasoara activitatea o asociatie care constituie echipe de voluntari crestini, dispusi sa raspunda la apelul telefonic al persoanelor care simt nevoia sa vorbeasca despre durerile, singuratatea si suferinta lor.Ei sunt cei care ii asculta pe cei pe care nu ii aude nimeni. Cu discretie, femei si barbati cu credinta in Dumnezeu asculta de la celalalt capat al telefonului necazurile, singuratatea si intrebarile celor care ii suna. O doamna in varsta, izolata, o femeie cu probleme psihiatrice, un tata in somaj, un necunoscut care isi pune intrebari despre credinta... nevoile sunt enorme, iar echipele cauta noi voluntari. O scoala de rabdare si umilinta'Nevoia pe care o are cineva care sufera din cauza singuratatii, a culpabilitatii, caruia ii este teama sau rau, este primordiala, vitala', spune o doamna care asculta la telefon aceste persoane si care face parte din grupul SOS Crestinii va asculta. Voluntarii nu sunt terapeuti. Ei asculta problemele si intrebarile, fara prejudecati. Şi, mai ales, acestia invata sa asculte in liniste, fara a da sfaturi. 'Este mai dificil decat pare. Pentru a fi cu adevarat prezent la ceea ce spune celalalt nu trebuie doar sa taci, ci nici sa nu te gandesti la ce raspuns ai putea da', observa un alt ascultator. O scoala de rabdare si de umilinta, mai ales cu cei care suna in mod constant si ale caror povesti se cunosc deja. Sa asculti in mod activ inseamna de asemenea sa-l ajuti pe celalalt sa formuleze ce are de spus. 'Uneori aceste persoane se aud vorbind pentru prima data despre ce au facut sau despre motivul pentru care sufera. Chiar si atunci cand cunosti cuvantul pe care il au pe varful limbii, nu trebuie in nici un caz sa il spui in locul lor, ci doar sa reformulezi ceea ce iti este impartasit.'O marturisire de sperantaPersoanele care suna nu ajung din intamplare la numerele crestinilor. 'Pe linia noastra, un barbat suna in fiecare dimineata la ora 6 pentru a citi Evanghelia zilei impreuna cu noi', povesteste un voluntar. 'Cei care suna asteapta o vorba anume care sa le redea speranta. Eu le vorbesc despre Hristos al iubirii, care nu judeca… Le spun ca, in toate aceste dificultati, Dumnezeu nu inceteaza sa le fie alaturi', continua o doamna din echipa SOS Crestinii va asculta.Cum sa gasesti cuvantul potrivit, forta de a asigura acest serviciu? In rugaciune, spun cei care asculta. 'Multi citesc Evanghelia inainte de a incepe sa raspunda la apeluri. Fac acest lucru cu multa umilinta', observa o persoana care se ocupa de una dintre aceste linii telefonice.O formare specifica Printre serviciile Bisericii, ascultarea este o vocatie aparte. In general, cerem voluntarilor o scrisoare de motivatie. Acestia sunt formati pe durata unui stagiu, apoi in mod punctual, pentru a invata cum sa gestioneze tacerile, cum sa raspunda persoanelor agresive, cum sa reformuleze. De asemenea, formarea permite unora sa realizeze ca nu sunt facuti pentru acest lucru. Echipele sunt insotite de psihologi sau terapeuti. Ele se reunesc in fiecare luna pentru a face schimb de experiente si impresii. 'Cei care asculta trebuie sa poata exprima ceea ce au simtit in timpul unor apeluri complicate. Trebuie sa ii ajutam sa accepte ca un apel hiperagresiv nu este neaparat un efort in van, ci poate singura modalitate pentru unele persoane de a simti ca exista', explica un terapeut. Se incearca de asemenea sa se decodeze ceea ce se afla in spatele cuvintelor. O femeie a intrebat-o pe o ascultatoare daca cunoaste pe cineva care poarta stigmate… Ce sa raspunzi la asa ceva? Cum sa continui discutia? Poate ca incerca sa spuna: 'Daca mi-ati putea vedea suferinta, ati intelege cat de greu imi este'...

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 755

Id: 9077

Data: Sep 21, 2010

Imagine: