Conferinta pastoral-misionara semestriala de primavara cu clericii din judetul Prahova a avut loc ieri, la Sala Mare a Filarmonicii „Paul Constantinescu“ din Ploiesti, informeaza „Ziarul Lumina”.Conferinta a fost prezidata de Preasfintitul Episcop-vicar Varsanufie Prahoveanul, Arhiepiscop ales al Râmnicului, care a citit în deschidere cuvântul Preafericitului Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, intitulat „Sfânta Spovedanie si Sfânta Împartasanie - Taine ale învierii sufletului din moartea spirituala“.Întâlnirea preotilor si diaconilor din protopopiatele prahovene ale Arhiepiscopiei Bucurestilor a început ieri-dimineata la Biserica „Sfintii Împarati Constantin si Elena“ din Ploiesti. Sfânta Liturghie si slujba Te Deum-ului pentru bunul început al conferintei au fost savârsite de Preasfintitul Episcop-vicar Varsanufie Prahoveanul, Arhiepiscop ales al Râmnicului. Tema conferintei pastorale de la Ploiesti a fost dedicata Anului omagial euharistic al Sfintei Spovedanii si al Sfintei Împartasanii. La fel ca la evenimentul similar de la Bucuresti, care a avut loc luni, în cadrul conferintei cu clericii prahoveni, sase preoti, cadre didactice de la Facultatea de Teologie Ortodoxa „Justinian Patriarhul“ din Bucuresti, de la Seminarul Teologic Ortodox „Nifon Mitropolitul“ si Seminarul Teologic Ortodox „Sfânta Mucenita Filofteea“ de la Manastirea Pasarea, au sustinut referate despre cele doua Sfinte Taine, prezentând aspecte liturgice, dogmatice, morale, canonice si de rânduiala. La conferinta au participat parintii protoierei Ştefan Musat de la Protopopiatul Ploiesti, Florin Botârca de la Protopopiatul Valenii de Munte, Valentin Cazan de la Protopopiatul Urlati, Dumitru Costica de la Protopopiatul Câmpina, staretii, staretele si preotii de caritate din judetul Prahova. „A fost o zi frumoasa pentru noi, preotii din Protopopiatul Urlati, pentru ca ne-am regasit cu toti preotii din Prahova. Pot sa spun ca este bine ca s-a continuat cu acest format al conferintei, cu invitati de la facultate si de la seminarii, pentru ca dânsii vin cu lucruri noi, interesante si actualizate“, a spus parintele protoiereu Valentin Cazan. „Trebuie sa facem tot ce ne sta în putinta pentru ca în viata noastra duhovniceasca sa nu apara abateri de la rânduielile bisericesti. Îi sfatuim pe credinciosi sa se roage, sa posteasca, sa se spovedeasca si sa se faca vrednici pentru a-L primi pe Hristos“, ne-a spus parintele protoiereu Ştefan Musat. „Este absolut important sa vorbim si sa ne sfatuim pentru ca uneori se cauta inovatii, dar noi trebuie sa fim pastratori ai rânduielilor tipiconale, canonice si liturgice, deoarece cartile noastre de cult sunt suficiente si trebuie respectate“, a explicat parintele protoiereu Dumitru Costica.„Aceste conferinte ale preotilor sunt importante, mai ales ca trebuie sa fim la zi cu ceea ce înseamna rânduiala si savârsirea corecta a Sfintelor Taine ale Spovedaniei si Împartasaniei. Este si un moment de bucurie pentru ca avem ocazia sa ne vedem toti preotii din Prahova“, a spus parintele protopop Florin Botârca.La finalul conferintei, clericii prahoveni au primit din partea Preafericitului Parinte Patriarh Daniel câte un exemplar din lucrarile „Sfântul Voievod Martir Constantin Brâncoveanu. Marturisitor jertfelnic si ctitor darnic“, vol. 1 (Editura „Cuvântul Vietii“ a Mitropoliei Munteniei si Dobrogei) si „Îndemnuri si rugaciuni pentru Spovedanie si Împartasanie“ (Editura Institutului Biblic si de Misiune Ortodoxa).Constantin Brâncoveanu a fost mai mare decât epoca lui, si mai viteaz decât ucigasul sau, care nu avea decât putere. Pe cât de mare i-a fost statura intelectuala si spirituala, pe atât de mare i-a fost însa si nenorocul, desi 25 de ani a stiut sa-l evite, fiind unul dintre cei mai mari diplomati printre domnitorii nostri din vechime. Mitropolitul afirma: „În istoria românilor a ramas ca un model si simbol nemuritor al progresului prin cultura, al iesirii românilor în universalitate, al generozitatii si al dârzeniei. Credinta sa în neam si în traditia spirituala a stramosilor sai face din el un model si un simbol unic“.Cântat în balada de poporul român ca „Brâncoveanu Constantin/, Boier vechi si domn crestin“, acesta s-a aratat în toata viata sa, pâna la moarte, a fi un bun crestin cu credinta si cu fapta. Cu mult tact, a stiut sa apere tara de toti, si în felul acesta au înflorit în tara credinta, prin ridicarea de lacasuri de închinaciune, si cultura, prin tiparirea de multe carti, mai ales religioase.Carturarul mitropolit Antonie a tinut sa mentioneze faptul important ca „cel dintâi lucru pe care l-a facut Brâncoveanu a fost sa continue tiparirea Bibliei de la Bucuresti (1688), prima Biblie completa în româneste, în cea mai frumoasa limba româneasca, pe întelesul tuturor românilor din Ţara Româneasca, din Dobrogea, din Oltenia, din Moldova, din Banat si din Ardeal, Crisana si Maramures. Pâna în zilele noastre oricine o poate citi si întelege, si în cea mai mare parte, traducatorii mai noi au mentinut limba ca un fagure de miere, cu miros de buna mireasma duhovniceasca si cu grai de vechi cazanii, a Bibliei de la Bucuresti“.Ca întreaga opera culturala din timpul domniei sale a fost dirijata de domnitor personal, ne-o spune biograful sau Radu Greceanu, în prefata la Triodul din 1700, marturisind ca a lucrat „den porunca“. Nu numai din cauza potrivirii numelui, ci mai ales pentru ca s-a ridicat cu faptele si virtutea la aceeasi înaltime, e comparat de contemporani cu împaratul Constantin cel Mare, Mitrofan al Buzaului afirmând ca numele lui îi va ramâne nemuritor în aceasta lume, ca si al celuilalt Mare Constantin. Nicolae Iorga îl citeaza pe Filothei sin agai Jipa, care îl compara pe Brâncoveanu cu Alexandru-Ptolemeu, asa cum în Marturisirea Ortodoxa din 1699 îl compara si Sevastos Kimenitul.Sfârsitul sau tragic, taierea domnitorului si a copiilor sai, spunea cu durere Mihail Kogalniceanu, a fost „una din cele mai triste privelisti ce istoria universala poate înfatosa“. Un domnitor crestin a cazut în capcana unui necioplit care, cu bucurie dementa, si-a oferit un spectacol sângeros, taindu-l pe el si pe copiii lui, în ziua Sfintei Marii din 1714.Despre sfârsitul tragic al lui Brâncoveanu, Antonie Plamadeala, supranumit înca din timpul vietii „Print al Ortodoxiei“, spunea: „Chipul mortii lui, într-un secol în care cultura, în Europa, înlocuise de mult apucaturile barbare, a uimit lumea. Consulul italian la Constantinopol, Andrea Memno, chemat de sultanul Ahmet si de vizirul Gin Ali Pasa, împreuna cu alti membri ai corpului diplomatic, sa asiste la decapitarea Brâncovenilor, scria poate în aceeasi zi dogelui Venetiei: «Pana îmi tremura când scriu despre cele ce am vazut!» Şi mie îmi tremura sufletul de mânie si indignare, când îmi imaginez cum a fost“.Însa domnitorul sfânt nu a murit si a ramas în constiinta poporului si în calendarul Bisericii. Continuând mitropolitul Antonie Plamadeala, afirma: „Un astfel de om a omorât sultanul: ctitor de biserici si manastiri carora le-a daruit un stil românesc în zidire, un stil ca un suflet frumos si luminos la Hurezi, Potlogi, Mogosoaia, Buzau, Fagaras, Sâmbata. Un astfel de om a omorât sultanul: ctitor de cultura prin carte româneasca, araba, gruzina, greceasca si slavoneasca, în tara si în alte tari îndeparate precum Siria si Gruzia.Un astfel de om a omorât sultanul: protector generos al ortodoxiei din Athos pâna departe la manastirea de la poalele muntelui Sinai, care îi pastreaza pâna azi portretul în staretia arhiepiscopului.Un astfel de om a omorât sultanul: domnitor evlavios, iubitor si aparator al pacii tarii sale în timpul unei domnii de 26 de ani, un mare diplomat, stiindu-se orienta fara gres printre sulitele a trei împaratii: otomana, rusa si austriaca. (...) Numele sultanului criminal nu merita sa fie pomenit. Europa care a asistat la masacru cu indiferenta si-a atras mânia lui Dumnezeu. Caci nici Europa nu poate fi înteleasa. Se spune chiar ca unii ambasadori apuseni au acceptat primirea în audienta la sultan în timpul executiilor, pe podiumul frumos ornamentat de pe care trogloditul, ghemuit pe un tron, urmarea spectacolul. S-ar cuveni ca istoria sa-l pedepseasca, sa-l descalifice din toate demnitatile, inclusiv din aceea de om, pe acest tiran care, ucigându-l pe domnitor asa cum a facut-o, a nesocotit tot neamul peste care domnise. Ne-a stropit pe toti, în ochii sufletelor, cu sângele sau. Dar a fost sânge de martir. Sa nu-l stergem. Sa-l veneram. Caci nici el, nici coconii lui n-au primit turcirea, adica trecerea la religia lui Mahomed, ca sa-si scape viata, precum li se propusese. Nici nu si-au putut imagina martirii, un Brâncoveanu turcit, tata sau fii, lepadati de legea lor ortodoxa, în care traisera si se savârsisera toti domnitorii înaintasi, si toti românii de pretutindeni. Şi-au aplecat în credinta capetele pe butuc, unul dupa altul. (...) Au mai fost în istorie, si înainte, si dupa Brâncoveanu, astfel de crime abjecte, nedrepte, zguduitoare, absurde. Toate ramân la fel de condamnabile. Nu exista, de astfel, crime mari sau crime mici. Taierea lui Constantin Brâncoveanu si a coconilor sai, acum 275 de ani, în ziua Adormirii Maicii Domnului, în plina vara, la Istanbul, a fost si ea cea mai mare. Sa îngenunchem pe durerea si pe amintirea Brâncovenilor cu evlavie, cu adânc respect si cu speranta ca jertfa lor a fost primita ca o tamâie binemirositoare la Altarul Parintelui ceresc, pentru ei si pentru noi“.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 787

Id: 41015

Data: May 28, 2014

Imagine: