Un alt apologet, din a doua jumatate a secolului al II-lea, Minucius Felix, le spune celor care îi numesc pe crestini „închinatori la cruce“ - religiosi crucis: „În privinta faptului ca ne-am închina unui om vinovat si crucii Lui, sunteti departe de adevar, daca socotiti ca Dumnezeu a meritat crucificarea, sau ca poate fi de origine pamânteasca... La omul care se roaga cu mâinile întinse si cu gândul curat lui Dumnezeu, tot semnul crucii vedem.“ Dupa Tertulian, chiar si steagurile armatelor pagâne tainuiesc în formele lor semnul crucii si, culmea, se bucura de o cinstire deosebita din partea lor, ceea ce atrage ironia apologetului: „Toata credinta din tabere consta în a venera steagurile, a le proslavi, a jura pe ele, a le pune mai presus de toti zeii. Toate acele îngramadiri de chipuri de pe steaguri sunt podoabele crucii. Va laud sârguinta: n-ati voit sa consfintiti crucea neîngrijita si goala!“ Asemanarea este si mai izbitoare daca ne gândim la simbolismul steagului militar: în Antichitate, regii care cucereau o cetate trimiteau înaintea lor steagurile care vesteau biruinta asupra cetatii respective. Daca luam în considerare biruinta lui Hristos asupra mortii, crucea devine steagul lui Hristos si vestitorul biruintei. Aceeasi idee se regaseste si la Minucius Felix, alt apologet de limba latina, care, adresându-se pagânilor, spune despre sfânta cruce: „Caci însesi steagurile si stindardele castrelor voastre ce sunt altceva decât cruci aurite si împodobite? Chiar monumentele voastre de biruinta au nu numai înfatisarea unei simple cruci, ci si a unui om rastignit pe cruce“.Mai multe informatii în Ziarul Lumina.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 497

Id: 39065

Data: Mar 22, 2014

Imagine: