Maica Arsenia este una dintre monahiile care s-au lepadat de ele insele, incercand sa se pazeasca tot mai mult de ispite, inarmate cu rugaciunea lui Iisus, nevoindu-se in aspra asceza in munte, in zona Cheilor Sohodolului, judetul Gorj. Cu alte cuvinte, maica Arsenia este o pustnica.Pastreaza intotdeauna tacerea, iar daca o cercetezi fara ca ea sa stie, o vei gasi vesnic cufundata in lucrarea rugaciunii inimii. In fiecare sambata coboara la schit pentru a se impartasi cu Sfintele Taine, iar duminica si la praznicele imparatesti este nelipsita de la Sfanta Liturghie. Chilie ii este un bordei pe care un trecator obisnuit cu greu il poate zari. Rugaciunea ei este intregita de post aspru, mancand o data in zi, dupa ora 16:00, iar miercurea si vinerea nu mananca nimic. In toata perioada Postului Mare, nu iese din chilie, nevointa fiindu-i mult mai aspra decat in oricare alta perioada a anului. In Sambata lui Lazar coboara la schit si ramane in asteptarea Marelui Praznic al Invierii cu celelalte maici. De 20 de ani are aceasta randuiala. Am vorbit doar de doua ori cu maica Arsenia, pentru ca bordeiul in care vietuieste este sus in munti, acolo unde frigul iernii si tipetele rasilor nu mai inseamna ceva inspaimantator pentru ea, fiind intarita si de rugaciunile parintelui sau duhovnic, la randul lui pustnic. E bine sa nu ramana nici o clipa fara rugaciune La prima intalnire cu maica Arsenia am aflat un cuvant de invatatura de mare pret, si anume cum se practica in sihastrie Rugaciunea lui Iisus: E bine sa nu ramana nici o clipa a vietii fara rugaciunea inimii, pentru ca omul sa nu se imprastie cu cele lumesti. Dar si cu rugaciunea asta e o taina. Din primii mei ani de pustie am invatat de la parintele Visarion, staretul de atunci al schitului, ca rugaciunea desavarsita a inimii este intregita oarecum. Noi, pustnicele, ne rugam asa: «Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatoasa! Maica Domnului, ajuta-ma!». Rugandu-te la sfarsitul rugaciunii la Maica Domnului, nu se poate ca rugaciunea sa nu fie incununata cu harul mult dorit, pentru ca Maica Domnului mult poate inaintea Fiului. Asa ne-a invatat duhovnicul nostru si asa ne-am rugat in toti anii acestia de pustie. Sa stii si mata ca diavolul la sihastrie te pandeste mai abitir decat oriunde, dar cand o pui in rugaciune si pe Maicuta Domnului langa Fiul, mare putere si mare aparare gasesti. E nevoie numai atat: sa te rogi tot timpul!Lumina din pesteraMaica Arsenia merge zilnic intr-o pestera in care s-au nevoit multi sfinti ai acestor locuri si acolo rosteste ceasuri intregi rugaciunea lui Iisus. De doua ori Dumnezeu a randuit sa ne intalnim la pestera si maica m-a ingaduit si pe mine, in micimea si pacatele mele, si mare folos am avut in urma rugaciunii din noptile acelea. Dimineata, cand am coborat dintre stanci, tocmai rasarea soarele, un rasarit din care simteam binecuvantarea si lumina purtata pe aripi de ingeri. Numai cine a simtit roua diminetii la hotarul dintre noapte si zi poate spune ca a pus inceput bun intru rugaciune, si asta pentru ca nimic nu se compara cu mangaierea celei dintai raze de soare, cand metanierul aluneca printre degete, in timp ce gandul urca spre maretia lui Dumnezeu, acolo, in inima muntilor.O priveam pe maica Arsenia in timp ce se ruga, iar imaginea era de nedescris. Privirea ii era indreptata catre Psaltire, ca si cum ar fi lasat sa curga rugaciunea si dorul de Dumnezeu, in acelasi suvoi de lumina. In noaptea aceea m-am tot intrebat cum poate lumina atat de puternic focul acela plapand care apare dintr-o lumanare firava, incalzind aerul rece care razbate din peretii pesterii. N-am indraznit s-o intreb despre randuiala pustniceasca a locului, multumindu-ma ca pot sa o urmaresc in tacere si sa deslusesc fiecare mesaj care se contura din modul in care pustnica se ruga. Despre vietuirea in sihastrie poti crede la un moment dat ca respectivul sihastru se nevoieste in bordeiul sau staruind in permanenta rugaciune. De data aceasta aveam in fata o alta perspectiva pustniceasca, aceea a privegherii in pestera si, ce mi s-a parut foarte important, era neincetata rugaciune care o insotea pe pustnica Arsenia in orice timp si in orice loc. Am mai cercetat si in alte dati locurile acelea, pentru rugaciune, dar si din dorinta de a o regasi pe maica Arsenia. Din ziua aceea insa n-am mai vazut-o niciodata. (Articol realizat de Mariana Borloveanu si publicat in "Ziarul Lumina" din data de 25 aprilie 2013)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 699

Id: 30310

Data: Apr 25, 2013

Imagine: