La 30 iulie 2007 trecea din aceasta viata în vesnicie Întâistatatorul de atunci al Bisericii Ortodoxe Române, Patriarhul Teoctist. Au trecut sapte ani, dar în memoria celor care l-au cunoscut, figura ierarhului blând si luminos a ramas înca vie. O marturisesc multimea florilor de la mormântul sau din Catedrala Patriarhala si nu doar atât. Pentru cei care l-au stiut, dar mai ales pentru cei care nu l-au cunoscut deloc, interviul de fata reprezinta o scurta întâlnire cu cineva pentru care satul unde s-a nascut si biserica sunt lucrurile cele mai dragi din lume.Parinte Patriarh, ce va amintiti de satul natal Tocileni din vremea copilariei dumneavoastra?Am asemuit satul acesta, Tocileni, cu un fel de institutie bisericeasca si cu înteleptii lui, centrul fiindu-i biserica cu clopotul ei si tarinile noastre de jur împrejur, care constituiau nu numai puncte de proprietati ale diferitilor locuitori, dar si ca nume. Pentru mine personal, erau ca si cum ai merge într-o tara straina fiindca, având avantajul de a fi multi în familie, trebuia ca fiecare sa îndeplineasca un rost în familie, iar eu mergeam adesea cu mioarele si prin alte locuri. Puritatea si frumusetea negraita a satului meu mi-au ramas model de lucrare crestina. La biserica se mergea în mod firesc, dintr-o nevoie care izvora în mod natural din sufletele noastre. Momentele cele mai vii ale copilariei mele le pastrez în ambianta satului meu de poveste, alaturi de tovarasii de joaca, de vecini si scumpa mea familie de care ma leaga si astazi fire nevazute. Îmi amintesc ca mergând la biserica, având doar doi ani si jumatate, eram purtat în brate de sora mea mai mare, Ileana. Şi era la noi un frumos obicei, o lege nescrisa a satului, de a cere celor mai mari iertare înainte de merge la biserica. Astfel, purtându-ma în bratele sale, Ileana s-a aplecat peste un gard de stuf pentru a cere iertare tatalui meu aflat dincolo, într-o gradinita. „Iarta-ma, tatuta, caci mergem la biserica!“, si s-a plecat împreuna cu mine, facând gestul de iertare înainte de a porni catre biserica. Pastrez cu emotie imaginea aceasta si imaginea bisericii de atunci. Când peste ani am restaurat biserica de acolo si am consolidat-o, sfintind-o mai apoi în sobor, mi s-a parut dintr-odata mica. Atunci era un fel de catedrala unde stateam noi, copiii. Asadar, un sat aidoma unei manastiri, unde, desi existau familii, era o adevarata manastire unde se pastrau legile morale foarte frumos: plângeau împreuna, se îndurerau împreuna când murea cineva, dar se si bucurau împreuna. Deci, satul era ca o adevarata familie în care se pastrau puritatea si valorile morale, astfel încât pentru mine nu a fost o deosebire atât de mare între sat si manastire. În schitul în care am intrat eu era aceeasi munca, acelasi ritm de viata, însa mult mai organizat la schit. Satul constituia un stup de virtuti, de frumuseti morale si de datini foarte frumoase. L-am pretuit si îl voi pretui întotdeauna. M-au impresionat acesti oameni care au fost la mine si cu care am stat de vorba. La rândul lor, acesti oameni au fost foarte miscati si mi-au transmis dorinta lor de a face aici o scoala model, si la Tocileni, si la Filipesti, Victoria. Cum am spus, satul acesta ramâne pentru mine imaginea ideala a unei comunitati crestine, traind frumos valorile casatoriei, ale familiei.Când si unde ati intrat în monahism?E cu neputinta de exprimat însemnatatea acelui moment din 1928, din Duminica Tomei, când am ajuns, dupa un drum destul de anevoios si necunoscut geografic, direct pâna la aceasta manastire, unde însa nu se primeau minori. Din acest motiv, desi era la apusul soarelui, a trebuit sa continuam drumul repede, înca patru kilometri, pâna la schit, unde ne-a primit sfântul parinte Ghedeon Verenciuc si unde am ramas apoi pâna când am fost repartizat la ascultare aici, la manastirea mare. Însemnatatea acestui fapt a fost covârsitoare pentru un adolescent la 14 ani neîmpliniti, care s-a avântat la un astfel de drum. De aceea este si greu de exprimat pretuirea momentului, pentru ca, iata, drumul acela de atunci ne conduce acum, aici, dupa atâtea decenii. Când am sfintit biserica de la Victoria am avut un moment de revelatie. În timpul slujbei, priveam în zare, cum se vede de acolo aceasta padure a Voronei: se vede un albastru care se uneste cu cerul; asa era si atunci când am plecat eu. Acum priveam din nou: cum de-am avut curajul sa plecam? Am venit de-a dreptul prin padure, prin locul de aici, din fata manastirii. Ştiind imaginea din Apocalipsa si fiind cuprins de întunecimea codrului secular, apoi iesind la lumina în poiana aceasta si vazând turlele bisericilor stralucind în soare, mi-am zis: aici este Ierusalimul cel ceresc! Apoi, venind încoace, din marginea padurii, am auzit toaca de terminare a Vecerniei. Atunci a sosit acel parinte care ne-a spus ca degeaba am venit aici, caci scoala calugariei este la schit, acolo, sus. La sfintirea bisericii noi de la Victoria mi-am dat seama ca din locul acela am plecat în dimineata zilei de Duminica Tomei a anului 1928, la schit.Care era atmosfera duhovniceasca de atunci la Manastirea Vorona?Însusi faptul ca m-am îndreptat încoace arata ca faima manastirii era destul de favorabila gândului unui adolescent care nutrea convingerea ca astfel aici va fi mai aproape de Dumnezeu, mai aproape de bucuria unei vieti dedicate lui Dumnezeu. Aici erau calugari în majoritate tineri. Când am iesit din padure si am intrat în aceasta incinta, m-am asezat pe o banca din fata unei chilii, plin de oboseala drumului si de înspaimântatoarea strabatere a acestei seculare paduri, urcând si coborând coline, trecând pe marginea satelor, intrând în padurea tânara si apoi în cea seculara, însotit permanent de o spaima necunoscuta si apasatoare. Nu mai vazusem pâna atunci padure seculara. Plecasem din tarina noastra dimineata, în Duminica Tomei, iar la vremea Vecerniei am sosit aici, deci pe la ora 4 dupa-amiaza. Şi atunci, cu multa bunavointa, unul dintre parintii care ieseau de la biserica, vazându-ma, m-a întrebat: „Ce vrei, mai baiete, de ce-ai venit aici?“ I-am raspuns, asa cum mi-a amintit el dupa ani, dupa decenii chiar, ca am venit sa învat scoala calugariei. Ce însemnatate avea acel cuvânt nici acum nu pot tâlcui, dupa ce am împlinit 90 de ani de viata si de slujire a Bisericii, cea care m-a chemat de la o stare la alta, chemare careia i-am raspuns cu iubire si statornicie.În momentul deciziei de atunci, de a face înca patru kilometri pâna la Schitul Sihastria de sus, unde am fost primit de sfântul parinte Ghedeon Verenciuc, vad voia lui Dumnezeu. În acest chip minunat si neînteles atunci, si poate si acum, s-a întrezarit cu adevarat voia lui Dumnezeu, Care prin purtarea Sa de grija m-a calauzit statornic în ascultarile bisericesti în toata viata mea.Poate pentru un tânar de astazi e greu sa înteleaga cum un adolescent ar îmbratisa drumul monahismului. Cum ati facut aceasta alegere la o vârsta atât de frageda, mai ales ca pentru un adolescent din zilele noastre gândul acesta este greu de înteles?Gândul calugariei a încoltit în mintea mea înca de când am intrat pe bancile scolii din sat. Dar n-am nutrit niciodata gândul de a îndemna pe cineva sa repete drumul acesta, sau de a-i prezenta viata monahala ca pe ceva atragator pentru dobândirea mântuirii. Este o viata - ca si viata preoteasca, de altfel - plina de încercari, plina de cerinte, pe care nu orice fire omeneasca poate sa le învinga pentru a ramâne statornic în calea slujirii lui Dumnezeu. De aceea nu m-am grabit sa-i îndrum pe tineri, atunci când acestia îmi marturiseau ca doresc sa urmeze drumul acesta. Dimpotriva, îi sfatuiesc sa se gândeasca mult si cu prudenta la intrarea în seminar si la intrarea în ascultarea si slujirea Bisericii.La Schitul Sihastria Voronei si la Manastirea Voronei exista o veritabila scoala monahala. Acolo v-ati însusit primele cunostinte teologice.E adevarat! În aceasta mica scoala a parintelui Ghedeon se lucra tot timpul ceva, tâmplarie, sculptura în lemn si în primul rând pravila de biserica. Deci era o scoala practica, cu rugaciune, noi fiind în jur de 5-6. Cu timpul am deprins sa citesc în slavona, limba vechilor carti, a proloagelor, pe care noi le citeam cu rândul, în timp ce ceilalti lucrau, iar parintele tinea sa-l opreasca pe cel ce citea si sa-l întrebe întelesul cuvintelor - spre exemplu, cuvântul „ighemon“ - si sigur ca nimeni nu putea raspunde. Mai târziu, în 1930, când am intrat la Seminarul Manastirii Neamt, ma gaseam oarecum într-o pozitie mai avansata fata de ceilalti colegi prin cântari si tipic si prin alte cunostinte pe care le învatasem de la schit. Parintele Ghedeon stia „psaltichia“, cântarea psaltica bisericeasca, având si voce frumoasa, psaltichie pe care nu-i usor s-o deprinzi si sa o predai. El însa preda si tactul respectiv si explicatiile lui erau de adevarat profesor, iar dintre acesti tineri practicanti, unii, mai apoi, se înscriau la scoala de cântareti.În 1977 ati ajuns pe scaunul de Mitropolit al Moldovei si Sucevei, cum era denumirea Mitropoliei din epoca respectiva. Veneati la Iasi, acasa, în Moldova. Ce a însemnat pentru Preafericirea Voastra faptul ca ati avut sansa de a va ocupa de înfrumusetarea Manastirii Vorona, facând-o mai frumoasa decât era înainte?A însemnat o mare bucurie pentru mine, caci parintii pe care i-am cunoscut atunci si pe care si acum îi vad cu ochii mintii m-au impresionat de atunci prin viata lor curata, plina de virtuti. Nu erau niste oameni izolati, care sa fuga de lume, de credinciosi, ci dimpotriva, comunicau cu credinciosii ca si acum si vorbeau pe limba credinciosilor si pe puterea lor de cuprindere a adevarurilor dumnezeiesti. Am simtit bucurie mare ca Dumnezeu m-a rânduit sa am posibilitatea de atunci si din prima revedere a manastirii m-am gândit la aceasta îndatorire si m-am rugat lui Dumnezeu sa m-ajute sa o vad asa cum este acum. Dar nu numai eu am lucrat aici. Sigur ca s-a adaugat si osteneala si grija IPS Mitropolit Daniel, si mai ales a acestui manunchi de maici harnice si devotate pentru munca de toate zilele. O bucurie nespusa am simtit când am început lucrarile, dupa multe eforturi si interventii pe la autoritati, caci era un timp când statul interzicea lucrarile de acest fel. Pâna atunci statul acordase sume pentru bisericile manastirilor istorice. Dar la cutremurul din 1977 s-a dat un decret prezidential interzicând toate acestea. Şi aici, si la manastirile Putna, la Dragomirna, la Neamt, Secu, numai fondurile credinciosilor mai ajutau. Pe urma sfânta Mitropolie a facut posibila continuarea lucrarilor deja începute, iar aici sa reînceapa constructia cladirilor pe care le vedem astazi.Cum ati depasit greutatile?În primul rând prin rabdarea pe care ne-o recomanda Însusi Mântuitorul Iisus Hristos, prin întelegere deosebita si prin reusita celor pe care le începeam, reusita ce pentru mine însemna un îndemn de a nu ma lasa biruit. Asa a fost cazul cu biserica noua din satul meu natal si cu biserica cea veche care a fost restaurata, consolidata si pictata apoi. Dar, pentru ca am ajuns aici, trebuie sa va destainui ceva ce dumneavoastra, generatia tânara, nu stiti. Când am fost hirotonit în 1950 Episcop-vicar al Patriarhiei, Preafericitul Justinian, în cuvântul sau, daca veti citi acel cuvânt foarte scurt de la hirotonia mea, pe care l-a rostit improvizat, mi-a atras atentia: „Esti moldovean!“ si mi-a dat titlul de „Botosaneanul“, zicând: „Sa tii la biserici, sa slujesti bisericile nu numai cu cuvântul, ci si cu îndrumarea si mai ales cu întretinerea lor!“ Preafericitul prevedea o situatie grea care avea sa vina. Acest cuvânt, eu l-am pastrat în taina sufletului meu. Acum, cu prilejul pasirii pe cel de-al zecelea deceniu din viata, mi-am adus aminte de acest cuvânt al Preafericitului Justinian, care spunea ca atunci când ajungi intr-un loc, trebuie sa îti faci slujba ta deplina, dupa învatatura Sfântului Apostol Pavel.Vorbiti despre slujirea ca Mitropolit al Moldovei.La Iasi, avându-l ca vicar pe Înaltpreasfintitul Pimen, pentru a nu fi pus în discutia celor care urmareau cu ochi rai toate lucrarile noastre, discutam personal cu arhitectii si specialistii, iar lui îi dadeam conferintele preotesti, deschideri de biserici si altele, încât a fost o perioada pe care am trait-o intens, însa cu multa nadejde, cu multa bucurie. Cine citeste volumele scrise si tiparite de mine poate gasi crâmpeie din aceste fapte; toate slujbele de atunci, de la Putna, sunt crâmpeie despre faza în care ne aflam în momentul respectiv, caci mergeam deseori acolo. A fost una din cele mai frumoase pagini pe care le-am vazut si pe care le-am trait în viata mea, pentru care multumesc lui Dumnezeu, mai ales pentru faptul ca am participat la canonizarea Sfântului Voievod Ştefan cel Mare. Vreau sa va spun cu ocazia aceasta, fara sa flatez pe Înaltpreasfintitul Parinte Mitropolit Daniel, ca mi-a fost de mult sprijin în Sfântul Sinod în perioada aceea, pentru canonizarea de sfinti, întrucât erau diferite pareri: sa nu trezim prea multe curiozitati prin canonizarile de sfinti. Dar am reusit. Dânsul este si autorul Troparului Sfântului Ştefan cel Mare, glasul I. Atunci s-a dat si un Act Patriarhal în vederea instituirii zilei de pomenire a lui Ştefan cel Mare, o recunoastere a faptului ca Ştefan cel Mare este serbat si de Biserica.Aveti câteva decenii foarte importante de preotie si o experienta pastorala deosebita. De unde aceste daruri?A fost datorita, cred eu, educatiei de acasa, din familie. Eu n-am zis „NU“ tatalui meu sau fratilor mai mari. Eram o familie saraca, însa bogata în copii. Eu nu am cunoscut distractiile asa cum sunt întelese astazi. Îmi cunosteam responsabilitatile si nu ma dadeam în laturi de la lucru. Şi atunci, datorita acestui fapt, viata nu mi-a fost niciodata grea la manastire, pe unde am fost, de la schit începând - caci acolo eram cu altii mai mari decât mine, cum v-am spus mai înainte, dar pe care, daca îmi spuneau ceva, eu îi ascultam, graiam si ma purtam asa cum mi se spunea, tuturor transmitându-se aceasta ierarhie de valori. Acest lucru a însemnat pentru mine un lucru extraordinar, cunoasterea si respectarea valorilor. (Fragmente din interviul realizat de pr. dr. Ciprian Florin Apetrei în 7 septembrie 2005 la hramul Manastirii Vorona, jud. Botosani. Transcriere de pr. Bogdan-Aurel Teleanu. Publicat în Ziarul Lumina din 27 iulie 2014)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 629

Id: 42734

Data: Jul 27, 2014

Imagine: