Sute de credinciosi au umplut pe 1 ianuarie 2010 Catedrala patriarhala din Bucuresti. In aceasta zi, cand Biserica Ortodoxa a sarbatorit Taierea imprejur dupa Trup a Domnului si pe Sfantul Ierarh Vasile cel Mare, slujba Sfintei Liturghii a fost savarsita de Preafericitul Parinte Patriarh Daniel, inconjurat de un sobor de preoti si diaconi slujitori ai Catedralei, informeaza Ziarul Lumina.La finalul Sfintei Liturghii a avut loc momentul solemn al incheierii anului 2009 ca an omagial al Sfantului Vasile cel Mare si al celorlalti Sfinti Capadocieni. Sub aceasta egida, Sfantul Vasile si ceilalti Sfinti din Capadocia s-au aflat in atentia tuturor eparhiilor ortodoxe romanesti, atat din tara cat si din strainatate, dupa cum a aratat Parintele Patriarh Daniel.In cadrul aceluiasi moment a fost prezentat, ca o retrospectiva a manifestarilor comemorative desfasurate in anul trecut, volumul intitulat 2009 - anul Sfintilor Capadocieni in Biserica Ortodoxa Romana. Lucrarea a fost realizata de Centrul de Presa BASILICA al Patriarhiei Romane si publicata la Editura Trinitas. Dupa acest moment s-a dat citire Hotararii Sfantului Sinod prin care anul 2010 este proclamat An omagial al Crezului Ortodox si al Autocefaliei romanesti. Actul sinodal a fost citit de parintele arhimandrit Timotei Aioanei, exarh cultural al Arhiepiscopiei Bucurestilor si mare eclesiarh al Catedralei Patriarhale.In cuvantul rostit in cadrul sfintei slujbe, Patriarhul Romaniei a vorbit despre semnificatiile pericopei evanghelice a zilei. Dupa ce a amintit ca Biserica Ortodoxa praznuieste pe 1 ianuarie trei sarbatori distincte, dar legate intre ele duhovniceste - Taierea imprejur a Domnului savarsita la opt zile dupa nasterea Sa, pomenirea Sfantului Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei, trecut la Domnul la 1 ianuarie 379, praznuit in chip special anul trecut impreuna cu toti Sfintii Capadocieni, si inceputul Anului Nou calendaristic - , Parintele Patriarh Daniel a talcuit Evanghelia randuita pentru aceasta data.Evanghelia are legatura cu toate cele trei sarbatori enumerate mai sus. Ea ne arata ca Mantuitorul Iisus Hristos sporea cu intelepciunea, cu varsta si cu harul inaintea lui Dumnezeu si a oamenilor. Aceasta sporire duhovniceasca este concluzia si centrul semnificatiilor spirituale ale acestei Evanghelii. Mantuitorul Iisus Hristos la varsta de 12 ani are o intelepciune neobisnuita pentru varsta lui biologica. El merge cu Maica Domnului si cu dreptul Iosif impreuna cu rudele lor in fiecare an la Ierusalim, potrivit traditiei iudaice. Merg la templu pentru a se inchina si pentru a serba Pastile. Aceasta calatorie la Ierusalim arata semnificatia duhovniceasca a templului, locul unde prezenta lui Dumnezeu este cea mai intensa si mai directa fata de poporul ales. Templul insa era o preinchipuire sau o prefigurare a Persoanei insasi a Mantuitorului Iisus Hristos. Dupa cum intr-un spatiu definit material prin constructie locuieste Dumnezeu, tot asa in Omul Iisus Hristos este prezent Fiul lui Dumnezeu cel Vesnic.Umanitatea lui Hristos, Biserica Noului TestamentAmintind de textul apostolului sarbatorii, PF Parinte Daniel a evidentiat ca Sfantul Pavel afirma ca in Iisus Hristos locuieste trupeste plinatatea dumnezeirii infinite, necuprinse, mai presus de intelegere. Desi trupul este limitat, in el locuieste dumnezeirea cea necuprinsa cu vederea, cu simturile si cu intelegerea. Templul era prefigurarea salasluirii lui Dumnezeu printre oameni si mai ales prezenta plinatatii lui Dumnezeu Fiul in umanitatea pe care El a asumat-o si a impropriat-o. Templul era casa sfanta care Il prevestea, Il prevedea pe Cel Unul Sfant, Iisus Hristos, Dumnezeu intrupat din iubire pentru oameni. In El sunt unite pentru vesnicie dumnezeirea si omenitatea. De aceea, cand Mantuitorul S-a apropiat de Sfintele Sale Patimiri a zis: «Daramati acest templu si in trei zile Eu il voi rezidi» Prin aceasta el a facut legatura intre unicul templu al poporului evreu si templul Trupului Sau. Prin intermediul Trupului lui Hristos care devine si izvor al trupului Sau tainic care este Biserica se vede legatura dintre templul Vechiului Testament si Biserica. Templul prefigura intruparea lui Hristos, salasluirea lui Dumnezeu in umanitate si in acelasi timp preinchipuia Biserica lui Hristos, adunarea oamenilor in iubirea Preasfintei Treimi si salasluirea harului lui Dumnezeu in toti cei botezati. Astfel, templul acesta explica de ce la sfintirea unei biserici ortodoxe mai intai se citeste rugaciunea lui Solomon de sfintire a templului din Vechiul Testament. Dar si templul din Vechiul Testament, si biserica nou-sfintita reprezinta taina mare a unirii lui Dumnezeu cu oamenii prin Iisus Hristos. In acest templu vin pelerinii evrei, printre care si Pruncul Iisus impreuna cu mama Sa si cu Iosif, socotit in popor ca tatal lui Iisus. Dupa ce ajung acasa constata Maica Domnului si Iosif ca copilul de 12 ani nu se afla printre copiii rudelor si vecinilor care au fost la templu. S-au ingrijorat si s-au intos la Ierusalim cautandu-L trei zile. Nu l-au gasit decat a treia zi, in templu, ascultand si intreband pe carturari, pe invatatorii de lege care o viata intreaga au studiat legea si proorocii. Toti se mirau de raspunsurile Lui, cum un copil in varsta de 12 ani cunoaste Scripturile toate pe de rost si intelesurile cele mai adanci ale Sfintelor Scripturi si explica in mod lamurit cele mai dificile locuri din Sfanta Scriptura.Constiinta lui Hristos ca Tatal Lui este Parintele cerescCand Maica Domnului L-a vazut pe copilul Iisus intre invatatii Legii a ramas uimita si a zis: Fiule, de ce ne-ai facut noua aceasta? Eu si tatal tau, Iosif, te-am cautat. Şi am fost ingrijorati. Pe neasteptate, copilul de 12 ani a raspuns: De ce trebuia sa Ma cautati? Nu stiati ca se cuvenea ca Eu sa fiu intru cele ale Tatalui Meu? Ei nu au inteles cuvintele acestea, dar Maica Domnului le pastra in inima ei. La varsta de 12 ani, copilul Iisus avea constiinta ca Tatal Sau nu este dreptul Iosif, ci Tatal ceresc, ca El este Fiul lui Dumnezeu facut Om din iubire pentru oameni si ca familiaritatea cu Tatal din ceruri este una vesnica, iar templul este considerat casa lui Dumnezeu si se cuvenea ca El sa fie intru ale Tatalui din ceruri.Darurile Tatalui din ceruri ca pregatire pentru primirea lui Mesia sunt Sfintele Scripturi si casa Domnului sau Templul Sfant din Ierusalim. Toate Il preinchipuiau si Il binevesteau tainic pe El, pe Hristos, Dumnezeu Cuvantul prezent, cu Sfintele Scripturi si pe Dumnezeu intrupat prezent in templu, pentru ca acesta din urma prefigura Trupul Sau. Cand El talcuia cuvintele Scripturii in sensul cel mai profund si cuprinzator o facea pentru ca El a scris Scripturile prin Duhul Sfant. Dumnezeu Cuvantul cel Vesnic prin Duhul Sfant a inspirat pe autorii cuvintelor Sfintelor Scripturi, dar de fapt autorul Sfintelor Scripturi este El, Dumnezeu Cuvantul. Aceasta s-a confirmat dupa Invierea Sa, cand ucenicilor Luca si Cleopa, sub forma unui pelerin necunoscut, le-a talcuit Scripturile, Legea lui Moise, Proorocii si Psalmii, aratandu-le acestora locurile din Scriptura unde se vorbeste despre El. Acesta este intelesul profund al raspunsului copilului Iisus de 12 ani din Nazaret ca se cuvenea sa fiu intru cele ale Tatalui Meu, in casa Domnului si in cuvantul Domnului. Evanghelia pune accentul pe cresterea sporita intr-un ritm neobisnuit cu intelepciunea si cu harul inaintea lui Dumnezeu si a oamenilor, adica aratarea intelepciunii dumnezeiesti, vesnice, in mod progresiv dar mai rapid decat in mod obisnuit.Mantuitorul pazeste Legea, dar o si desavarsesteHristos a fost taiat imprejur in a opta zi de la nastere si aceasta taiere imprejur era simbolul credinciosiei, al alegerii si al binecuvantarii pentru evrei, o binecuvantare speciala pentru poporul ales din partea lui Dumnezeu si un semn de fidelitate, de jertfelnicie pentru a implini voia lui Dumnezeu si a nu mai trai dupa voia instinctelor, ci dupa voia Duhului. De aceea, Sfantul Apostol Pavel arata ca in Iisus Hristos s-a schimbat taierea imprejur cea trupeasca intr-o taiere imprejur duhovniceasca, ce incepe prin botezul in moartea si invierea lui Hristos. Taierea imprejur cea duhovniceasca, nu cea trupeasca, conteaza acum. Hristos a facut-o pentru a arata ca S-a nascut sub Lege, ca respecta Legea, dar apoi o desavarseste prin invatatura si lucrarile Sale sfintitoare, minunate. De ce nu se taia imprejur copilul de parte barbateasca la varsta de sapte zile, ci de opt zile? Se stie ca numarul sapte este o cifra sfanta la evrei. Pentru ca cifra opt nu mai reprezinta lumea aceasta, ci reprezinta ziua vesniciei. Prin acest fapt se arata, ca si la sarbatoarea Hanuka, unde se aprind opt lumanari, nu sapte, destinatia oricarui om credincios de a mosteni viata vesnica. Deci cine se naste si in ziua a opta primeste un nume, acela are un nume pentru vesnicie, nu doar pentru istorie. Destinatia finala nu este istoria, ci viata vesnica, a spus in incheiere Patriarhul Romaniei.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 500

Id: 3972

Data: Jan 4, 2010

Imagine: