Poetii Dorin Ploscaru, Mioara Dragomir si Marius Iordachioaia au participat joi seara, in Sala Dr. Iustin Moisescu a Centrului eparhial Iasi, la o dezbatere despre poezia crestina si rolul taumaturgic al acesteia. Manifestarea, ce a durat trei ore, s-a desfasurat sub genericul Serile Doxologia, un proiect initiat de Mitropolia Moldovei si Bucovinei, cu scopul de a aseza la masa dialogului personalitati ale lumii laice si teologice, informeaza "Ziarul Lumina".A treia intalnire din cadrul Serilor Doxologia, ce a purtat titlul Poezia crestina si ranile sufletului. Scheme de tratament si reactii adverse, i-a avut ca invitati pe preotul Dorin Ploscaru, pe Mioara Dragomir si pe Marius Iordachioaia, toti autori de poezii crestine.Dezbaterea a fost deschisa de pr. Constantin Sturzu, consilier cultural al Arhiepiscopiei Iasilor, care, ca si la intalnirile precedente din cadrul Serilor Doxologia, a recitat un poem crestin, motivand acest lucru prin faptul ca orice poezie crestina este o rugaciune, pentru ca ea inseamna un dialog cu Dumnezeu sau intru Dumnezeu. In continuare, Catalin Jeckel, directorul Editurii Doxologia a Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, a facut o scurta prezentare a autorilor prezenti si a cartilor pe care acestia le-au publicat in acest an la Editura Doxologia, anume volumul Pestele pe uscat, semnat de Dorin Ploscaru, volumul Iubirea de a trai. Treptele vietii, semnat de Mioara Dragomir, si proaspatul volum Cineva ma cauta prin viata mea, semnat de Marius Iordachioaia.In cadrul dezbaterii Poezia crestina si ranile sufletului. Scheme de tratament si reactii adverse, poetii invitati au motivat, fiecare pe rand, de ce au ales calea poeziei crestine si au vorbit apoi despre rolul taumaturgic al creatiei literare religioase.Parintele Dorin Ploscaru, membru al Uniunii Scriitorilor din Romania, si castigator al mai multor festivaluri de poezie, a vorbit despre legatura dintre poezie si suferinta: Asa cum Hristos este o rana de care nu te mai vindeci niciodata, putem spune, pastrand proportiile, ca poetul este «bolnav» si ca el transmite din aceasta «boala» si cititorului. Asa cum o perla, pana nu este ranita de firul de nisip, nu poate sa infloreasca, asa si drama proprie a poetului crestin este rana care genereaza poezia, o rana care insa alina durerea si ranile celor din jur, fiindca, cand poetul se asaza la masa de scris, el liturghiseste, chiar daca nu este sacerdot. In continuare, preotul-poet a facut o scurta trecere in revista a poetilor crestini, amintind la final ca si Sfantul Apostol Pavel a recitat versuri in activitatea sa misionara: Pentru a intari credinta grecilor in Dumnezeul necunoscut, Sfantul Apostol Pavel recita cateva versuri: «Caci in El traim si ne miscam si suntem, precum au zis si unii dintre poetii vostri: caci al Lui neam si suntem» (Faptele Apostolilor 17-28). Sfantul Pavel nu face altceva aici decat sa aleaga un fragment cat se poate de crestin din poemul pagan scris de poetul cretan Epimenide dupa cum sustine si Sfantul Ioan Gura de Aur. Strofa cu pricina are toate virtutile poemului modern.Mioara Dragomir, lingvist si filolog de formatie, a aratat ca poezia crestina are menirea de a raporta realitatea umana la realitatea divina: Poetul nu trebuie sa faca decat ceea ce e menit sa faca, sa exprime pentru ceilalti trari si ganduri profunde si sublime si, cu ajutorul ritmului sau interior, sa-l faca pe cel de langa el sa se rupa de ritmul exterior al lumii. Noi suntem cartile si poemele lui DumnezeuPoetul Marius Iordachioaia si-a inceput cuvantul spunand despre el ca este un magar care, ori de cate ori il incaleca Hristos, se preschimba in om, dupa care a vorbit despre viziunea lui asupra poeziei crestine: La un moment dat, am citit despre o poetesa austriaca, care a afirmat ca poezia i-a iesit, dar viata nu i-a iesit. Atunci mi-am spus ca trebuie sa caut o poezie prin care sa iasa viata, si asa am gasit Ortodoxia. Datoria noastra este sa ne iasa viata, fiindca noi suntem cartile si poemele lui Dumnezeu, iar poezia pe care am scris-o a aparut din ratiuni practice, pentru a gasi un limbaj cat mai intim, care sa faca din adevarurile Evangheliei o chestiune de maxima proximitate. Ceea ce spui despre Hristos, celalalt resimte ca fiind ceva deja existent in adancul lui, acel om ascuns al inimii sau om vesnic din fiecare persoana, care nu poate sa traiasca si sa respire decat in Biserica.In trecut, purtat de multime si de inertia societatii, am facut foarte multe greseli si m-am ranit foarte adanc. Atunci am incercat sa stau in calea tinerilor si sa le zic sa nu mearga pe calea mea, fiindca vor ajunge ca mine. De aceea, am incercat sa scriu poezie ca sa fac o marturisire, o spovada publica, fiindca in poeziile pe care le-am scris nu se afla altceva decat pacatele mele si mila lui Dumnezeu, cum s-au intalnit, si ce scantei si ce lumina s-au ivit din aceasta intalnire. Nu sunt decat un om foarte obisnuit, pe care l-a gasit Cineva foarte neobisnuit, iar din aceasta intalnire s-a nascut dorinta de a arata ca doar Cel ce este da realitate vietii noastre, fiindca omul, vorba parintelui Sofronie Saharov, este prizonierul inchipuirii sale despre viata, acel vis care te duce spre infern.Dupa sesiunea de intrebari venite din partea publicului, poetii prezenti la dezbatere au recitat cateva creatii proprii, iar la final trei persoane dintre cei care au adresat intrebari invitatilor au castigat, in urma tragerii la sorti, cate un volum de poezie.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 970

Id: 29966

Data: Apr 13, 2013

Imagine: