Sosit in Romania cu prilejul sarbatorii Sfantului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucurestilor, Inaltpreasfintitul Dionisie, Mitropolitul Corintului, ne-a impartasit cateva ganduri pe care a dorit sa le puna la inima romanilor in acest ceas de sarbatoare si ne-a vorbit despre sfintele odoare aduse anul acesta din Biserica Greciei, despre rolul istoric al Sfantului Imparat Constantin cel Mare si despre evlavia dreptcredinciosilor romani si greci pentru cinstitele moaste ale sfintilor.Inaltpreasfintia Voastra, reveniti in Romania si aduceti spre inchinare odoare ale Sfintilor Imparati Constantin si Elena. Ce ne puteti spune despre aceste sfinte odoare si despre evlavia poporului grec pentru Sfintii Imparati?Supunandu-ma invitatiei Preafericitului vostru Patriarh Daniel, dar si Sfantului Sinod al Bisericii Greciei, am venit la Bucuresti pentru a participa la slujbele praznicale, pe care le savarseste Patriarhia voastra in cinstea Sfintilor Mari Imparati Constantin si Elena, aducand din Mitropolia noastra o particica din Sfantul Lemn si din sfintele moaste ale Sfintei Elena, care se pastreaza in sfanta Biserica Sfantul Nicolae, din localitatea Aidonia, regiunea Nemea, cunoscuta inca din Antichitate, si icoana facatoare de minuni a Sfantului Constantin din Sihastria Pesterilor, astazi asezamant monahal, cu hramul Sfantul Constantin, din regiunea Ghelini a Corintului. Este vorba cu adevarat de una dintre multele binecuvantari pe care le poseda Apostolica Sfanta Mitropolie a Corintului, care deja din epoca Sfantului Apostol Pavel era o Biserica locala infloritoare si cinstita, cu o prezenta crestina pana astazi de aproape 2.000 de ani, de aceea are si o multime de sfinti locali, care au dat o buna marturie in Hristos de-a lungul veacurilor, bazilici antice, chiar si catacombe, biserici bizantine si manastiri post-bizantine, unele zidite chiar in zilele noastre.Istoria despre cum s-au aflat particelele din Cinstitul Lemn si din sfintele moaste ale Sfintei Elena in acea mica bisericuta din localitatea Aidonia se pierde in negura vremurilor si in special in intunecata perioada a stapanirii turcesti, de aceea nici nu avem alte marturii scrise. Insa evlavia credinciosilor este un fapt, si acesta constituie garantia prin excelenta a autenticitatii lor. De altfel, nu este vorba despre particele de mari dimensiuni, insa ele sunt in stare sa transmita harul si sfintenia noua tuturor.Icoana Sfantului Constantin provine de la Asezamantul monahal cu acelasi nume, avand marturii ce vorbesc despre intemeierea acestuia in secolul al XI-lea d.Hr, cu fresce care impodobesc bisericuta Sihastriei din sec. IV-VI d.Hr. Astazi icoana se pastreaza in Muzeul Bisericesc al Sfintei Mitropolii a Corintului, pentru ca in anii 1960 a fost furata si apoi in chip minunat a fost recuperata.Aceasta icoana are o anume originalitate. Nu este zugravit chipul Sfantului Constantin in modul clasic cunoscut, adica impreuna cu maica sa, Sfanta Elena, si intre ei Cinstita Cruce, ci-l reprezinta pe sfant calare pe un cal alb, cu privirea atintita spre stelele aranjate in chipul Crucii, amintindu-ne de vedenia lui de dinainte de victoria izbutita impotriva lui Maxentiu, la Podul Milvius, pe 28 octombrie 312 d.Hr, foarte potrivita acum pentru praznuirea celor 1.700 de ani de la Edictul de la Mediolan, din februarie 313.Sfantul Constantin este primul imparat bizantin crestin, iar prin mutarea capitalei, ce fusese pana atunci Roma, la Constantinopol, in colonia Bizantului, este socotit incepatorul unei noi epoci in care Crestinismul si elenismul coexista si fauresc fapte marete impreuna, pentru mai bine de 1.000 de ani. Astfel, el este un sfant foarte iubit de popor in tara noastra, impreuna cu mama lui, Elena, iar pomenirea lor de pe 21 mai pana mai acum cativa ani era zi libera oficiala in Grecia. Multi crestini greci poarta numele de Constantin, Constandina si Elena, iar o multime de biserici sunt afierosite sfintei lor pomeniri. Ca sa intelegeti, merita sa notam ca doar in Mitropolia Corintului zece biserici de enorie au hramul lor, doua biserici ale unor institutii, o biserica militara, o veche manastire, asa cum am spus, dar si peste 100 de bisericute din afara localitatilor si de paraclise.Merita, de asemenea, sa mai fie spus ca si in cantecele noastre populare chipul Sfantului Constantin este prezentat si cantat cu multa cuviinta si cu mandrie nationala, in vreme ce vechile bazilici din interiorul castrelor din toata Grecia sunt socotite a fi intemeiate de mama lui, Sfanta Elena, precum, de pilda, celebra biserica a celor o suta de porti din Paros, sau Hiliadu din Nea Evia s.a.Se implinesc in acest an 1.700 de ani de libertate religioasa, pe care o datoram Sfantului Imparat Constantin cel Mare. Este domnia imparatului Constantin un model de simfonie Stat-Biserica pana in zilele noastre?Sfantul Constantin cel Mare a ramas cunoscut dincolo de sfintenia lui in spatiul Bisericii in principal pentru trei hotarari istorice pe care le-a luat.In primul rand, a semnat decretul de la Mediolan din 313, de la care in acest an se implinesc, asa cum si voi ati amintit, 1.700 de ani, prin care se decreteaza inceputul tolerantei religioase. In acest fel, pentru prima oara, Crestinismul a incetat de a mai fi prigonit si, mai mult, se va afla sub protectia imparatului. Totusi, este demn de luat aminte faptul ca si mai tarziu, ca unic imparat si conducator, Marele Constantin nu a declarat Crestinismul drept religie oficiala a imperiului, asa cum eronat se spune uneori. Acest lucru a fost facut mai tarziu, de catre imparatul Teodosie cel Mare (379-395). Insa prin calitatea sa de vizionar, prin care se distingea, a inteles ca prigoanele in mod sigur nu au contribuit la consolidarea pacii interne a imensului lui imperiu. Astfel in 311 le-a oprit prin decret si in continuare la Mediolan a legiferat Crestinismul drept religie licita, ai carei adepti aveau datoria de a se ruga Dumnezeului lor pentru bunastarea si pacea imperiului.In al doilea rand, a mutat capitala imperiului de la Roma la Constantinopol si a impregnat-o de bogatia si traditiile noastre rasaritene.In al treilea rand, a convocat Sinodul I Ecumenic de la Niceea, cel mai hotarator pentru evolutia ulterioara a Bisericii Crestine Universale.Aceste trei mari hotarari, impreuna cu cele speciale, asa cum a fost de pilda trimiterea mamei sale, Sfanta Elena, la Ierusalim pentru aflarea Cinstitei Cruci si donarea de bani pentru constructia marilor biserici imparatesti, precum cea a Invierii din Ierusalim, a Nasterii din Betleem, a Inaltarii de pe Muntele Maslinilor etc., arata o dispozitie pozitiva spre o conlucrare cu Biserica, lasand spatiu pentru dezvoltarea ei fara absolut nici o impunere a vointelor imperiale. De pilda, el convoaca Sinodul I Ecumenic, este prezentat ca presedinte al acestuia, insa nu intervine in problemele dogmatice, unde lasa episcopilor sa puna in randuiala cele ale casei lor. Libertatea pe care o daruieste Bisericii este importanta pentru parcursul ulterior al ei, iar ocrotirea lui consta tocmai in faptul ca lasa Biserica sa activeze, fapt care serveste supusilor lui, de vreme ce acestia sunt principalii destinatari ai operei mantuitoare, dar si filantropice a Bisericii. Acest lucru sunt datori sa-l inteleaga oricare guvernanti, asa cum si Marele Constantin invata peste veacuri, ca nu au a pierde din prezenta, contributia si lucrarea Bisericii din toate domeniile ei specifice. Dimpotriva, ei profita in principal de marile invataturi ale Evangheliei, prin care se formeaza inclusiv ethosul oamenilor, astfel incat structura sociala sa nu prezinte situatii explozive, ci prin contributia ei sociala devine un mijloc de activitate filantropica spre alinarea durerii de multe feluri care stapaneste in lume.Primul si ultimul imparat bizantin au purtat acelasi nume, Constantin: Sfantul Imparat Constantin cel Mare (306-337) si Constantin al XI-lea Paleologul (1449-1453). Şi ambii au avut mame sfinte, cu numele Elena: Flavia Iulia Elena Augusta, respectiv Elena Dragases. Ce a insemnat pentru Imperiul Bizantin faptul ca imparatii aveau langa ei mame ce au dobandit sfintenia?Parcursul luminos de peste o mie de ani al Imperiului Bizantin, asa cum s-a consacrat a se spune, incepe cu Constantin I cel Mare si se incheie cu Constantin al XI-lea Paleologul. Se intampla insa ca si primul, si al unsprezecelea sa aiba mame, de asemenea, cu numele de Elena si desigur amandoua sunt sfinte ale Bisericii noastre Ortodoxe. Este miscator faptul ca am adus o mica particica din sfintele moaste ale Sfintei Elena, mama Sfantului Constantin I, spre sfintirea evlaviosului popor roman, din Mitropolia noastra, cunoscutul Corint. Insa si Sfantul cap al Sfintei Elena Dragasis, care a ajuns monahie ascultatoare, mama ultimului imparat Constantin al XI-lea Paleologul, se pastreaza in eparhia noastra, si mai exact in sfanta manastire a Cuviosului Patapie.Şi asa dupa cum este bine cunoscut ca in spatele oricarui mare barbat se ascunde o mare femeie, asa si in cazul de fata avem doua femei in rolul, daruit de Dumnezeu, de mama. Acestea s-au aratat a fi doua mari imparatese, prima o sfanta a Bisericii Ortodoxe, iar a doua o patriota, care stie sa moara pe metereze, fara sa-si paraseasca locul ei si fara sa-si tradeze poporul. Astfel, nu fara dreptate a vorbit retorul pagan Libaniu atunci cand le-a fericit pe femeile crestine pentru contributia lor, avandu-l ca pilda pe elevul sau, Sfantul Ioan Gura de Aur.Credinta in Hristos a acestor doua femei reprezinta factorul cel mai important al formarii caracterului si al personalitatii fiilor lor, care au urcat la cea mai inalta demnitate imparateasca, dupa ce si-au crescut copiii lor si au ajuns barbati intru certarea si invatatura Domnului. Şi ceea ce este mai insemnat este educatia lor crestina, care a fost comuna, dar cu rezultate diferite. Primul, dovedit a fi un distins ocrotitor al Crestinismului, este condus spre pocainta si Botez prin insusirea educatiei crestine. El s-a distins ca sfant al credintei noastre si prin a fi deopotriva cu Apostolii, in timp ce al doilea s-a ridicat pe treapta eroului care se jertfeste pe sine pentru poporul sau si se distinge ca patriot.In acest mod se adevereste si din lucruri teza noastra, mai inainte amintita, ca nimeni nu are de pierdut ceva datorita Bisericii, dimpotriva, folosul este mare si de multe feluri, avand ca beneficiar, iarasi o spun, poporul.Cum ati receptat evlavia poporului ortodox roman pentru cinstitele moaste ale sfintilor?Cinstirea sfintelor moaste este o veche traditie a Bisericii noastre. Cu mult timp inainte ca acestea sa fi fost inconjurate cu cinste, carora pe merit li se potriveste numirea de locuinta a harului, ce ramane si dupa moarte, mentinandu-se uneori cu totul nestricate, noi am avut moduri asemanatoare de transmitere a puterii dumnezeiesti, care a fost daruita sfintilor barbati, precum de pilda umbra si lantul legaturii Apostolului Petru. Multi au fost oamenii care alergau ca sa primeasca acest har chiar si de la umbra Sfintilor Apostoli!Asa si astazi, credinciosii alearga la rugaciunea de mijlocire a sfintilor, aducandu-le cinstire, si nu adorare, deoarece adorarea apartine Dumnezeului celui in Treime, prin inchinarea la sfintele lor moaste.De asemenea, merita sa mai fie consemnat faptul ca acordarea acestei cinstiri si inchinari sfintelor moaste nu trebuie sa se abata de la dreapta invatatura a Bisericii noastre despre sfintele moaste, si cu mult mai mult sa nu ajunga superstitie, adica un mod magic de a primi harul.Poporul roman este un popor rabdator, credincios si evlavios, care dupa ce a fost incercat timp de mai multi ani, dobandindu-si libertatea de credinta, isi exprima acum evlavia sa si prin venirea cu multimi de oameni la cinstirea sfintelor moaste ale sfintilor credintei noastre si desigur a sfintilor, pe care in chip maret ii praznuieste Catedrala voastra patriarhala. Desigur, asemenea adunari populare am vazut si in patria noastra, atunci cand sfinte vestigii, in special din Sfantul Munte, unde intrarea femeilor este oprita din pricina legii avatonului, sunt scoase pentru sfintirea credinciosilor si pentru intarirea credintei, fapt care marturiseste unitatea credintei dincolo de deosebirile nationale.Crestinii, fie ca sunt romani, fie greci, fie de oricare alta nationalitate, limba sau rasa, dupa ce s-au hranit cu laptele izvorat din adevarata credinta, stiu sa si-o manifeste spre slava lui Dumnezeu, dar si spre uimirea oamenilor, spre credinta si spre problematizarea acestora. Fie ca aceasta uimire si problematizare a lor s-o interpreteze pozitiv spre folosul lor sufletesc.Ceea ce este vrednic de minunare la poporul roman este aceea ca, desi credinta lui crestina a fost razboita sistematic timp de mai multi ani, nu a disparut, ci, dimpotriva, s-a intarit, iar astazi se exprima in modul cel mai oficial si mai pasnic prin evlaviosul pelerinaj si prin participarea cu multime de oameni la Taina cea mai presus de fire a Dumnezeiestii Euharistii.In incheiere, Va rugam sa transmiteti un cuvant de binecuvantare poporului roman binecredincios.Credinciosului popor roman doresc sa-i spun: sa ramana credincios Bisericii Ortodoxe de Rasarit a lui Hristos. Sa nu se abata nici la dreapta prin depasirea masurii si a zelului nu dupa cunostinta, nici la stanga prin ateism sau prin diferite culte catastrofice de care suntem inundati in zilele noastre.Indepartarea de Hristos inseamna orbire si moarte. Fie ca Lumina lui Hristos sa lumineze drumurile voastre, iar Iisus Cel inviat sa va daruiasca viata si viata din belsug voua tuturor.Ii multumesc poporului roman pentru experientele unice de credinta pe care mi le-a daruit in aceste zile si ca un pelerin sarut cinstita mana patriarhala a Preafericitului vostru Patriarh Daniel pentru nepretuita invitatie pe care mi-a facut-o si pentru prilejurile pe care mi le-a oferit de a trai si de a cunoaste de aproape maretia bisericeasca a clerului si poporului roman. (Interviu publicat in "Ziarul Lumina" din data de 25 octombrie 2013)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 632

Id: 34948

Data: Oct 25, 2013

Imagine: