De Praznicul Nașterii Domnului, miercuri, 25 decembrie 2013, Preasfințitul Episcop Macarie al Europei de Nord a savârșit Sfânta Liturghie, împreuna cu un sobor de preoți și diaconi, în biserica româneasca din Stockholm-Bredäng. La Sfânta Liturghie au slujit parinții Gheorghe Borca, Ioan Ruja, Florin Balan și diaconul Sorin Sîplacan, raspunsurile la strana fiind date de grupul coral „Theotokos”, dirijat de tânarul Silviu-Ioan Balan de la strana parohiei.La slujba au participat numeroși credincioși din capitala iar mulți dintre ei s-au spovedit și s-au cuminecat cu Sfintele Taine.În cuvântul sau pastoral Preasfințitul Parinte Episcop Macarie a aratat ca Nașterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos ne așeaza pe fiecare în starea de primitori ai Veștii celei bune și, totodata, de marturisitori ai Plinirii vremii. Referindu-se la anul 2013 dedicat Sfinților Împarați Constantin și Elena, ierarhul a aratat momentul convertirii Sfântului Constantin cel Mare:„Cunoaștem din antichitatea creștina, de la istoricii Lactanțiu și Eusebiu de Cezareea, faptul ca Împaratul Constantin, înainte de convertirea sa, cinstea împreuna cu legiunile sale, divinitatea solara Sol invictus, adica Soarele nebiruit. În anul 312, înaintea unei lupte decisive împotriva rivalului sau Maxențiu, la Podul Milvius (Podul Vulturului), de lânga Roma, Constantin a avut o vedenie minunata. În lumina zilei, când soarele începea sa coboare spre asfințit, i s-a aratat pe bolta cereasca, deasupra globului solar, semnul stralucitor al crucii, însoțit de inscripția: In hoc signo vinces (În acest semn vei învinge). Hristos Însuși l-a îndemnat sa se așeze sub puterea Crucii Sale. Constantin a urmat porunca și a pus pecetea protectoare a Crucii pe steagurile și scuturile armatei, ieșind apoi victorios din lupta. Intrarea sa triumfala în Roma, cu stindardul Crucii lui Hristos, însemna și sfârșitul persecuțiilor îndreptate împotriva creștinilor în Imperiul Roman, vreme de aproape 300 de ani. Într-o fresca româneasca, unica în întreaga arta de tradiție bizantina, Sfântul Împarat Constantin este înfațișat în aceasta dimensiune biruitoare, supratemporala, conducând oștenii martiri ai Marelui Împarat ceresc, uciși în timpul persecuțiilor anticreștine din cele trei veacuri. Icoana, de mari dimensiuni, de aproape 5 metri liniari, este sugestiv intitulata Cavalcada Sfintei Cruci, aflându-se pe peretele vestic al pronaosului bisericii bucovinene Sfânta Cruce din Patrauți, ctitorita de Sfântul Voievod Ștefan cel Mare al Moldovei, în anul1487. În fruntea cetei sfinților mucenici militari, zugraviți calare pe cai roibi si albi, se afla Arhanghelul Mihail alaturi de Împaratul Constantin, îndreptându-se spre biruitorul semn al Crucii, înscris luminos pe cer, cu inscripția din viziunea de la Podul Milvius: In hoc signo vinces (În acest semn vei învinge)”.Ierarhul a mai aratat ca avem conștiința trairii sub pecetea istoriei, dar în același timp marturisim ca fiecare om își poate aduce contribuția la continuarea lucrarii lui Hristos în lume, prin marturia vieții și rugaciune iar Sfântul Împarat Constantin ne arata semnificația sarbatorii Nașterii lui Hristos.„Dupa ce s-a întâlnit cu Hristos, Constantin a înțeles ca Sol invictus (Soarele nebiruit) la care se închina odinioara, nu era un astru ceresc, ci Însuși Hristos – Soarele vieții, care l-a chemat sa împlineasca, prin puterea Crucii, o noua lucrare de apostolat în lumea pagâna. De aceea în cuvântarile sale, Constantin îl numea pe Mântuitorul Hristos, Invictus Christus (Hristos cel nebiruit). Așadar, Sfântul Constantin cel Mare, pe care l-am cinstit în chip deosebit în acest an liturgic, ne învața acum la slavitul praznic al Nașterii lui Hristos, pe noi cei care viețuim pe aceste tarâmuri ale soarelui-apune, ca astazi ne rasare Soarele cel neapus, împartașindu-ne lumina cea neînserata a Împarație Sale. Aducem doxologie prin troparul praznuirii, aratând ca Nașterea lui Hristos raspândește lumina cunoștinței, iar noi, împreuna cu cei ce slujeau stelelor, învațam și cunoaștem sa ne închinam și sa slujim numai adevaratului Soare al dreptații și Rasaritului celui de Sus. Întunericul s-a risipit, lumina stralucește pretutindeni, iar razele Soarelui – Hristos încalzesc inimile noastre. „Poporul care statea în întuneric a vazut lumina mare si celor ce sedeau în latura si în umbra mortii lumina le-a rasarit" ( Isaia IX, 1; Matei IV, 16). „Noaptea e pe sfârsite; ziua este aproape. Sa lepadam dar lucrurile întunericului si sa ne îmbracam cu armele luminii” (Romani XIII, 12), devenind purtatorii Luminii adevarate”.Preasfințitul Macarie s-a referit apoi la Hristos-Soarele dreptații, așa dupa cum este numit de Sfinții Parinți ai Bisericii care au fixat sarbatoarea Craciunului în jurul soltițiului de iarna:„Cu multe veacuri în urma, Proorocul Maleahi a prevestit ca „va rasari Soarele dreptații și vindecare fi-va-n aripile Lui” (Maleahi III, 20; IV, 2) iar Proorocul Zaharia, tatal Înaintemergatorului și Botezatorului Domnului, umplut de Duhul Sfânt, a profețit: „milostivirea milei Dumnezeului nostru, cu care Rasaritul cel de Sus ne-a cercetat” (Luca I, 78). Așadar, din vechime, Biserica a gasit de cuviința sa așeze sarbatoarea Nașterii lui Hristos, la 25 decembrie, în jurul solstițiului de iarna, când zilele încep sa creasca, iar nopțile sa se micșoreze. Creșterea zilei indica apropiata biruința a lui Hristos asupra întunericului și raului, când totul va fi umplut de lumina. Astfel, s-au înlocuit sarbatorile pagâne din aceasta parte a anului, mai ales sarbatoarea romana Dies natalis Solis invicti – Ziua de naștere a soarelui nebiruit, astrul învingator al frigului și întunericului, cu praznuirea Nașterii lui Hristos – Soarele dreptații. O data cu întruparea Mântuitorului Hristos „Lumina lumii” (Ioan IX, 5), împlinindu-se profețiile Vechiului Legamânt, s-a rânduit în Noul Legamânt adevarata închinare înaintea Soarelui din care se revarsa lumina cea mai presus de toata lumina. De aceea, chiar daca bolta vazuta a cerului scandinav este acum întunecata și plumburie, bolta cerului nostru launtric este senina, „de margarit”, deoarece stralucește pe ea Hristos – Soarele cel neapus; chiar daca acest sezon nordic este atât de friguros, vazduhul nostru duhovnicesc este straluminat și încalzit de razele harului dumnezeiesc, fiindca prin Sfânta și Dulcea Cuminecatura, I-am facut salaș în ieslea inimii noastre Însuși Mântuitorului Hristos – Soarele vieții”.Ierarhul a pus la inima credincioșilor o straveche colinda din satul sau natal, dar și minunatele cântari ale praznuirii prin care Hristos este numit Soarele vieții:„Așa cum v-am obișnuit în fiecare an de Craciun, va aduc iarași la fereastra sufletului o alta colinda din satul meu natal transilvan. Prin acest colind duios, toata faptura este chemata sa se trezeasca pentru a se desfata de lumina rasaritului Domnului nostru Iisus Hristos – Soarele cel luminos:Sculați, gazde, nu dormițiCa Soarele-o rasaritÎn oblonul boilor,În staolul oilor,În țarcușul mieilor,În casa creștinilor.Ca îi Soare luminosDomnul nost Iisus Hristos,Care de la iad ne-o scos,Din muncile iadului,Din vapaia focului (Colinda culeasa din localitatea Spelmezeu, jud. Bistrița-Nasaud).Pe lânga colindele strabune, imnografia înaintepraznuirii și praznuirii Nașterii Domnului abunda în laude aduse Soarelui – Hristos, ce rasare din Maria – norul cel stralucitor și fecioresc:„Pe Tine, Datatorule de lumina, Soare al dreptații, Cel ce ai intrat în pântece și ai voit a Te naște mai presus de cuvânt, o stea din departare Te-a vestit cititorilor în stele…” (Mineiul pe decembrie, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxa, București, 2005, p. 379); „Norul cel stralucitor vine sa rasara pe Hristos, Soarele dreptații, din pântece de Maica, luminând tot pamântul cu dumnezeiești straluciri” (Ibidem, p. 386); „Ca pe un alt cer te laudam pe tine, Fecioara, ceea ce vii sa ne rasari noua, din pântecele cel întrutot sfânt, pe Soarele dreptații, Care lumineaza pe cei ce sunt în umbra morții și în stricaciune…” (Ibidem, p. 390); „Minunându-se de uimitoarea naștere, magii cei povațuiți de dumnezeiasca stea s-au oprit și vazând pe Soarele cel ce a rasarit din feciorescul nor, daruri I-au adus” (Ibidem, p. 394).Maica Fecioara purtând Soarele – Fiu pe neprihanitele sale brațe, cuprinsa de teama și uimire îl întreaba:„Soare, Fiule! Cum Te voi acoperi cu scutece? Cum Te voi ține în brațe pe Tine, Cel ce stapânești toate? Cum voi cauta, fara teama la Tine, spre care nu îndraznesc a cauta heruvimii? Acestea a grait ceea ce nu știe de nunta, ținând pe Hristos în brațe” (Ibidem, p. 404).La rândul nostru, copleșiți de Taina minunata, o întrebam pe Cea fara de stricaciune:„Cum te vom numi pe tine ceea ce ești plina de har! Cer, ca ai rasarit Soarele dreptații? Rai, ca ai odraslit Floarea nestricaciunii? Fecioara, ca ai ramas nestricata? Maica Preacurata, ca ai avut în sfintele tale brațe pe Dumnezeul tuturor? Pe Acela roaga-L sa mântuiasca sufletele noastre” (Ibidem, p. 407)”.La final, Preasfințitul Macarie a adus mulțumire Bunului Dumnezeu pentru tot ajutorul primit și i-a înștiințat pe pastoriți despre cele mai importante evenimente din viața eparhiei în anul care se încheie acum.„La începutul acestui an, în perioada 28 ianuarie – 4 februarie 2013, Centrul de tineret Sfântul Voievod Ștefan cel Mare al Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord a organizat în România, la Centrul pastoral-social Sfânta Cruce de la Manastirea Caraiman, o tabara de iarna și un pelerinaj închinat Sfinților Împarați Constantin și mama sa Elena, la manastirile și bisericile din Arhiepiscopia Bucureștilor, culminând cu slujirea liturgica prezidata de Preafericitul nostru Parinte Patriarh Daniel în Catedrala patriarhala din București și închinarea la moaștele Sfinților Împarați, pastrate în acest locaș ocrotit de ei. Din grupul de pelerini au facut parte tineri români care muncesc sau studiaza în țarile scandinave dar și tineri suedezi, norvegieni și danezi convertiți la ortodoxie. Frumoasele activitați cu tinerii din parohiile episcopiei, au fost încununate, și în acest an, de Adunarea generala a tinerilor din Europa de Nord, organizata la Copenhaga (30 noiembrie – 1 decembrie 2013), unde l-am praznuit pe Sfântul Apostol Andrei și am sarbatorit Ziua Naționala a României, copiii și tinerii bucurându-ne cu un program artistic deosebit. Partea cultica s-a prelungit în cea culturala și prin drumeția de pe malul nord-estic al Insulei Seeland, în Helsingør, la stravechiul castel Kronborg al legendarului prinț danez Ha​mlet din piesa lui Wiliam Shakespeare.Toate manifestarile spirituale și culturale din eparhia noastra, dedicate în anul 2013 Sfinților Împarați Constantin și mama sa Elena (expoziții de icoane, sesiuni de comunicari științifice, conferințe, întruniri catehetice, ateliere de lucru) au fost conjugate cu activitațile în folosul celor bolnavi și singuri, prin colectele de întrajutorare și programele de slujire filantropica în comunitațile noastre parohiale”.Veacurile creștine au fost marcate de oameni sfinți care au influențat soarta lumii întregi. Biserica ni-i prezinta ca modele și cinstindu-i prelungim în timp trairea lor pilduitoare.„Anul 2014 a fost proclamat de Sfântul Sinod al Bisericii noastre „Anul omagial euharistic al Sfintei Spovedanii și al Sfintei Împartașanii și anul comemorativ al Sfinților Martiri Brâncoveni”. Mucenicii Brâncoveni sunt și Ocrotitorii cerești ai episcopiei noastre, alaturi de Sfântul Apostol Andrei și de ceilalți Sfinți Voievozi Români: Ștefan cel Mare al Moldovei și Neagoe Basarab al Țarii Românești. Episcopia Ortodoxa Româna a Europei de Nord îsi desfasoara misiunea în tari monarhice unde sunt cinstiți Sfintii Regi, crestinatori ai Scandinaviei. Aceasta tradiție ne îndeamna și pe noi românii sa-i cunoaștem mai bine și sa-i prețuim pe Sfintii nostri Domnitori, Aparatori si Marturisitori ai credintei ortodoxe. La loc de frunte, între aceștia, sunt Sfinții Martiri Brâncoveni: Constantin Voievod cu fiii sai Constantin, Ștefan, Radu și Matei, dimpreuna cu sfetnicul Ianache Vacarescu, care au fost decapitați la Constantinopol, în urma cu 300 de ani, în 15 august 1714, marturisindu-L pe Hristos cu prețul vieții lor. Nu s-au lipit cu nimic de cele trecatoare, ci s-au daruit jertfelnic în veșnicia Mirelui ceresc. Noi cei de astazi îi avem modele și mijlocitori, de aceea, anul viitor, la începutul lunii octombrie, Centrul de pelerinaj Sfântul Cuvios Antipa de la Calapodesti al episcopiei noastre, va organiza un pelerinaj în România, pe urmele Sfinților Brâncoveni, îndeosebi la moaștele și ctitoriile lor din sudul țarii. Prin cinstirea Sfinților Marturisitori devenim și noi mai conștienți de faptul ca trairea creștina nu este doar o opțiune individuala, ci poate fi o lumina peste veacuri. Calcând pe urmele sfinților, sufletul nostru se bucura primind pilda de viața, dar, în același timp, starea de pelerin este prin ea însași marturisitoare pentru cei din jurul nostru”.Dupa slujba, Preasfințitul Macarie i-a felicitat pe cei care își aniverseaza onomastica, fiind împarțite apoi darurile de Craciun copiilor. La agapa praznuirii credincioșii din diferite zone ale țarii, inclusiv cei din Basarabia, au cântat colindele de acasa.(www.episcopiascandinavia.se)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 544

Id: 36929

Data: Dec 25, 2013

Imagine: