Biserica Ortodoxa Romana sarbatoreste la 6 august Schimbarea la Fata a Domnului. Incepand cu slujba Vecerniei din aceasta seara crestinii ortodocsi au pasit in ziua liturgica a sarbatorii Schimbarii la Fata a Domnului. Aceasta sarbatoare este numita in popor si Preobrajenia sau Probojenia si rememoreaza momentul schimbarii minunate la fata a Domnului, in Muntele Taborului, in fata ucenicilor Sai, Petru, Ioan si Iacov.Sfantul Evanghelist Matei prezinta in cuprinsul Evangheliei sale momentul Schimbarii la Fata: Iisus a luat cu Sine pe Petru si pe Iacov si pe Ioan, fratele lui, si i-a dus intr-un munte inalt, de o parte. Şi S-a schimbat la fata, inaintea lor, si a stralucit fata Lui ca soarele, iar vesmintele Lui s-au facut albe ca lumina. Şi iata, Moise si Ilie s-au aratat lor, vorbind cu El. Şi, raspunzand, Petru a zis lui Iisus: Doamne, bine este sa fim noi aici; daca voiesti, voi face aici trei colibe: Ţie una, si lui Moise una, si lui Ilie una. Vorbind el inca, iata un nor luminos i-a umbrit pe ei, si iata glas din nor zicand: Acesta este Fiul Meu Cel iubit, in Care am binevoit; pe Acesta ascultati-L. Şi, auzind, ucenicii au cazut cu fata la pamant si s-au spaimantat foarte. Şi Iisus S-a apropiat de ei, si, atingandu-i, le-a zis: Sculati-va si nu va temeti. Şi, ridicandu-si ochii, nu au vazut pe nimeni, decat numai pe Iisus singur (Mt. 17, 1-9). De asemenea, minunea petrecuta pe muntele Taborului este relatata si de sfintii evanghelisti Marcu (9, 2-9) si Luca (9, 28-36).La inceput, sarbatoarea Schimbarii la Fata se pare ca a fost aniversarea anuala a sfintirii bisericii zidite in sec. IV de Sfanta Elena, pe locul de pe Muntele Taborului, unde a avut loc schimbarea Domnului la fata. Praznicul este mentionat in sec VII, intr-un calendar liturgic local al Ierusalimului, apoi in sec. VIII gasim sarbatoarea enumerata in sinaxarele constantinopolitane si in diferite carti liturgice si manuscrise grecesti. De asemenea, tot din sec. al VIII-lea se pastreaza o predica festiva a sfantului Andrei Criteanul la Sarbatoarea Probojeniei. Sarbatoarea a fost generalizata pana la sfarsitul sec al VIII-lea, cand Sfintii Ioan Damaschinul si Coma de Maiuma au compus imne pentru slujba zilei.In Apus, sarbatoarea Schimbarii la Fata s-a generalizat prin hotararea luata de papa Calist III de a o consacra definitiv, drept multumire pentru victoria armatei crestine asupra turcilor, la Belgrad, in anul 1456.In cele ce urmeaza va prezentam un articol publicat in Ziarul Lumina din data de 6 aug. 2008, semnat de pr. Georgian Paunoiu:Schimbarea la Fata lamureste de ce S-a intrupat HristosDe la cartea Facerii, in care se descrie vederea lui Dumnezeu de catre Adam, si pana la cuvantul tainic al Apocalipsei, intreaga Scriptura vorbeste despre cautarea vederii lui Dumnezeu, dorul nestins al omului de a-L cunoaste pe Cel Care l-a creat, de a cauta comuniunea cu El. Aceasta vedere nu inseamna cunoasterea Fiintei lui Dumnezeu, ci o participare la energiile prin care Dumnezeu Se face prezent in lume si in viata omului. Prezenta harului dumnezeiesc aduce omului acea pace negraita, o mireasma fara asemanare in aceasta lume - dupa marturia Sfantului Serafim de Sarov.In Evangheliile dupa Matei, Marcu si Luca, relatarea Schimbarii la Fata ocupa un loc central. Hristos le vesteste ucenicilor apropierea patimirii si mortii Sale, iar prin transfigurarea de pe Tabor, le intareste credinta ca El este cu adevarat Fiul lui Dumnezeu.Glasul Tatalui, in prezenta celor doi mari profeti ai Vechiului Testament, arata ca toate profetiile se implinesc in Hristos. Prezenta lui Dumnezeu-Tatal este redata in icoanele vechi ale praznicului prin Mana dumnezeiasca, in semnul binecuvantarii.Icoana Schimbarii la FataSe stie ca in Muntele Athos exista in vechime o scoala de pictura, iar la sfarsitul uceniciei, tanarul iconar trebuia sa picteze icoana Schimbarii la Fata. De ce tocmai aceasta icoana? Pentru ca perspectiva icoanei acestui praznic este cea a lumii transfigurate, pe care numai o vedere luminata de harul lui Dumnezeu o poate reda prin arta icoanei.Icoana Il are in centru pe Hristos, Caruia fata Ii straluceste mai mult decat soarele, iar hainele Ii sunt stralucitoare ca lumina, avandu-i de-o parte si de alta pe Moise si pe Ilie. La picioarele lui Hristos, trei dintre ucenici, Petru, Iacov si Ioan, sunt coplesiti de dezvaluirea slavei dumnezeiesti.Desi izvoraste raze de lumina, Hristos, raza Tatalui, este inconjurat de un fond inchis de culoare, asa-numita mandorla, prezenta si in icoana Invierii, prin care se exprima realitatea tainica, de nepatruns a firii dumnezeiesti. Lumina lui Hristos se raspandeste imprejur, cuprinzand lumea intreaga, care prin Cuvantul s-a zidit.Cei doi frati, Iacov si Ioan, stau cu fata plecata la pamant si acoperita cu palmele, iar Petru pare ca spune lui Hristos: Invatatorule, bine este ca noi sa fim aici si sa facem trei colibe: una Ţie, una lui Moise si una lui Ilie (Luca 9, 33). Sfantul Ioan Damaschinul invata ca Hristos S-a schimbat la Fata nu asumand ceea ce nu era, ci aratandu-le apostolilor Sai ceea ce era, deschizandu-le ochii si, din orbi cum erau, facandu-i vazatori. Prezenta celor trei ucenici devine o prefigurare a Bisericii, dupa cuvantul Domnului, ca unde sunt doi sau trei adunati in numele Meu, acolo sunt si Eu in mijlocul lor (Matei 18, 20).De ce Moise si Ilie? Pentru ca ei s-au bucurat de mari descoperiri, unul pe Muntele Sinai, primind Tablele Legii, celalalt pe muntele Carmel. Cel care demult le vorbise proorocilor Vechiului Legamant, Cuvantul lui Dumnezeu acum intrupat, Se imbraca cu lumina ca si cu o haina (Psalm 103, 2), vrand sa arate stralucirea Invierii Sale.Moise tine tablele Legii in mana, iar profetul Ilie este reprezentat ca un batran cu parul lung. Daca Moise a fost cunoscut drept chip al blandetii, caci era mai bland decat toti oamenii de pe pamant (Numeri 12, 3), Ilie ramane proorocul plin de zel pentru adevarata inchinare adusa Domnului. Amandoi - talcuiesc Sfintii Parinti - inchipuiesc Pronia si Judecata lui Dumnezeu sau cele doua firi ale Mantuitorului. Sf. Maxim Marturisitorul vede in Moise si Ilie o reprezentare a celor doua cai: calea casatoriei si cea a fecioriei, caci ucenicii au invatat ca langa Cuvantul sunt tainele casatoriei si ale necasatoriei, cea dintai prin Moise, care nu a fost impiedicat de casatorie sa se faca iubitor al slavei dumnezeiesti, cea de a doua prin Ilie, care a ramas cu totul curat de legatura casatoriei.Prezenta lui Moise pe Muntele Taborului ne aminteste de fagaduinta pe care Domnul o facuse odinioara si pe care acum Moise o vede implinita: Prooroc din mijlocul tau si din fratii tai, ca si mine, iti va ridica Domnul Dumnezeul tau: pe Acela sa-L ascultati. (Deut. 18, 15) Evanghelistii ne spun ca Hristos vorbea cu Moise si cu Ilie despre moartea Sa, care avea sa se intample in Ierusalim. Sfantul Evanghelist Luca precizeaza ca Hristos S-a suit pe munte, ca sa se roage. Inca din Vechiul Testament, muntele apare ca loc al revelatiei, al rugaciunii si al contemplatiei. Descriind urcusul duhovnicesc pe Muntele Sinai, Sf. Grigorie de Nyssa scrie in Viata lui Moise ca vederea slavei lui Dumnezeu nu se face prin puterile omenesti, ci prin iubirea care descopera Izvorul iubirii. Coborand de pe inaltimile Sinaiului, Moise vorbea poporului, iar fiii lui Israel vedeau ca fata lui straluceste.Ultima sarbatoare imparateasca a anului bisericescRelatarile evanghelice ale Schimbarii la Fata, precum si reprezentarile iconografice au hranit totdeauna reflectia teologica in spatiul ortodox. Transfigurarea de pe Tabor descopera scopul Intruparii Fiului lui Dumnezeu: indumnezeirea omului. Firea omeneasca intunecata prin Adam, in rai, se lumineaza acum prin lumina lui Hristos.Schimbarea la Fata anticipeaza si Parusia, cea de-a doua venire a Domnului. Sfantul Grigorie Palama ne incredinteaza: Marea viziune a luminii Schimbarii la Fata a Domnului reprezinta taina celei de a opta zi, adica a lumii ce va sa vina. La sfarsitul veacurilor, soarele se va intuneca, pentru ca Hristos Insusi Se va arata in toata slava, dupa cum vesteste si cartea Apocalipsei: Şi vor vedea fata Lui... si noapte nu va mai fi; si nu au trebuinta de lumina lampii sau de lumina soarelui, pentru ca Domnul Dumnezeu le va fi lor lumina (Apoc. 22, 5). Nu intamplator, praznicul imparatesc al Schimbarii la Fata incheie anul bisericesc, intarind astfel sensul eshatologic al cultului ortodox. Cand vede pe Domnul, sufletul se bucuraParticipand la slava lui Dumnezeu, omul se transfigureaza, stralucind si el. Vedem lucrul acesta pe chipul ucenicilor care, primind razele care vin de la Hristos, participa la slava Lui, dupa puterea lor. Cele mai vechi reprezentari ale Schimbarii la Fata redau bucuria, pacea si uimirea ucenicilor. Din secolul al XV-lea insa, cele mai multe dintre icoane pun accentul pe teama ucenicilor inaintea luminii taborice, ca si cum slava lui Dumnezeu ar fi cu totul inaccesibila omului. O posibila explicatie ar fi cea data de parintele Alexander Schmemann: Din timpul triumfului oficial al isihasmului si al canonizarii lui Grigorie Palama, marturisirea invataturii sale a devenit, cateodata, absolut formala, fara o asimilare autentica a esentei sale duhovnicesti creatoare. Altfel spus, cand omul pierde intelegerea vie a adevarului de credinta, atunci el se instraineaza si in experiere de sensul participarii la descoperirea harului dumnezeiesc.Vederea luminii lui Hristos si calea sfinteniei sunt tinta oricarui suflet iubitor de Dumnezeu. Dintotdeauna sfintii au marturisit certitudinea vederii lui Dumnezeu de catre cei curati cu inima. Domnul il iubeste pe om - scrie Sfantul Siluan Athonitul - si i se arata cum El Insusi vrea. Şi cand vede pe Domnul, sufletul se bucura cu smerenie de Stapanul Cel milostiv si nu mai poate iubi nimic altceva cum iubeste pe Ziditorul Sau. Sufletul cunoaste aceasta iubire, dar nu o poate reda in cuvinte; ea este cunoscuta numai prin Duhul Sfant, pe care Il da Domnul. Sufletul vede dintr-o data pe Domnul si-L recunoaste. Cine poate descrie aceasta bucurie si veselie? Schimbatu-Te-ai la fata in munte, Hristoase Dumnezeule, aratand ucenicilor Tai slava Ta, pe cat li se putea. Straluceasca si noua, pacatosilor, lumina Ta cea pururea fiitoare. Pentru rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu, Datatorule de lumina, slava Ţie. (troparul praznicului Schimbarii la Fata)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 497

Id: 32920

Data: Aug 5, 2013

Imagine: