In fiecare an, la 17 ianuarie, lumea ortodoxa il sarbatoreste pe Sfantul Cuvios Antonie cel Mare, considerat primul mare monah din istoria crestinismului. In genere, datorita faptului ca 83 de ani din viata sa cea de 105 ani i-a dedicat trairii monahale, este numit parintele monahilor. Aceasta si pentru ca a fost primul mare ascet care a fost urmat in exemplul vietuirii monahale de sute si mii de crestini din Egiptul din urma cu 17 secole, cu toate ca in intreaga sa viata a fugit de multimea care dorea sa asculte cuvantul sau de traitor al urmarii lui Hristos, in locuri cat mai izolate pentru dobandirea desavarsirii duhovnicesti. Totusi, mii de egipteni, si nu numai, l-au urmat pentru a lua sfat si cuvant de invatatura de la parintele monahilor, Avva Antonie cel Mare. Inca din timpul vietii, dar mai ales dupa scrierea despre viata sa a ucenicului sau, Sfantul Ierarh Atanasie cel Mare, evlavia crestinilor pentru marele avva egiptean a cunoscut o crestere extraordinara, mai ales la inceputuri, in spatiul occidental si meridional al Europei de astazi, datorita exilurilor la care a fost supus pentru apararea Ortodoxiei niceene Sfantul Atanasie cel Mare in aceste zone ale Imperiului Roman de atunci, el fiind cel care a popularizat viata Sfantului Antonie ca model sublim de urmare a Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Astfel, se explica pana astazi multimea numelor de Antonio si Antonia pe care o gasim in spatiul vorbitorilor de limba italiana, spaniola si portugheza, atat in Europa, cat mai ales in spatiul Americii Latine, aratand evlavia de care se bucura Sfantul Antonie cel Mare. In aceeasi masura, el este cinstit si in spatiul rasaritean, atat in Egipt, cat mai ales in spatiul Ortodoxiei bizantine, prin minunile ce se savarsesc in numele sau, prin icoanele facatoare de minuni, la care se ridica rugaciunile crestinilor. O astfel de icoana sa afla si la cea mai veche biserica din Bucuresti, Biserica Domneasca a capitalei Romaniei, care de 165 de ani a primit ca al doilea ocrotitor al ei, dupa Maica Domnului, pe Sfantul Antonie cel Mare, prin una din icoanele salvate de la Biserica Sf. Anton, din imediata apropiere, care a ars la 1847. Aici, ca si in alte locuri din lumea ortodoxa unde exista evlavie pentru Sfantul Antonie cel Mare, credinciosii pot marturisi ca sfantul nu este doar parintele monahilor, ci mai ales a devenit parintele nostru, al tuturor celor care ne rugam spunand: Bucura-te Sfinte Parinte Antonie! In acatistul inchinat Avvei Antonie ne rugam lui spunand: Bucura-te, mare aparator al celor ce te cinstesc pe tine! In aceste cuvinte ne regasim cu totii cei care il cinstim si astazi, cand Biserica il sarbatoreste in randul sfintilor sai, deoarece el sta ca un stalp al dreptei credinte pentru noi cei de astazi, chiar si la 1.700 de ani dupa vietuirea sa pe pamant, si aceasta pentru ca oamenii care se roaga lui spunand: Bucura-te, pururea laudatorule al Preasfintei Treimi, au credinta ca el mijloceste pe langa Bunul Dumnezeu pentru implinirea cererilor noastre cele de folos privind viata noastra cotidiana, dar mai ales mantuirea noastra. Astazi, in ziua serbarii sale, sa ne rugam spunand: O, preaintelepte de Dumnezeu purtatorule Antonie, capetenia parintilor si slava cuviosilor, primeste de la noi aceste laude ce cu tot sufletul le aducem tie si roaga-te lui Dumnezeu pentru noi.(Articol aparut in Ziarul Lumina, Editia din data de 17 ianuarie 2021, sub semnatura parintelui consilier patriarhal dr. Ciprian Apetrei)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 581

Id: 19350

Data: Jan 17, 2012

Imagine: