1. Postul este o porunca dumnezeiasca (Facerea 2, 16-17). Conform Sfantului Vasile cel Mare, postul are aceeasi varsta ca si omenirea, fiindca el a fost instituit in paradis" (Despre post. Cuvantul 1, 3. PG 31, 168 A). El este o mare nevointa duhovniceasca si cea mai buna expresie a idealului ascetic al Ortodoxiei. Biserica Ortodoxa, urmand neclintit hotararile apostolice, canoanele sinodale si intreaga traditie patristica, a afirmat intotdeauna valoarea deosebit de inalta a postului pentru viata duhovniceasca a omului si pentru mantuirea lui. Pe parcursul intregului an liturgic, Biserica promoveaza traditia si invatatura patristica despre post, pentru trezvia continua si neincetata a omului si dedicarea lui pentru nevointa duhovniceasca. Postul este prezentat in imnurile Triodului ca har prealuminat, arma nebiruita, temelie a luptelor duhovnicesti, cararea cea buna a virtutilor, hrana a sufletului, izvor a toata intelepciunea, vietuire nestricacioasa si imitarea vietii ingeresti, mama a tuturor bunatatilor si virtutilor.

2. Ca institutie foarte veche, postul se afla deja in Vechiul Testament (Deuteronom 9, 18; Isaia 58, 4-10; Ioil 2, 15; Iona 3, 5-7) si este afirmat in Noul Testament. Insusi Domnul a postit timp de patruzeci de zile, inainte de inceperea lucrarii Sale publice (Luca 4, 1-2) si a dat povatuiri cu privire la practicarea postului (Matei 6, 16-18). In Noul Testament, in general, postul este aratat ca un mijloc de cumpatare, de pocainta si de inaltare duhovniceasca (Marcu 1, 6; Faptele Apostolilor 13, 2; 14, 23; Romani 14, 21). Inca din perioada apostolica, Biserica a sustinut importanta postului si a fixat miercurea si vinerea ca zile de post (Didahia 8, 1), si, de asemenea, postul inainte de Pasti (Sf. Irineu de Lyon, in Eusebiu, Istoria Bisericeasca 5, 24, PG 20, 497 B-508 AB). Desigur, in practica bisericeasca evidentiata de-a lungul secolelor a existat o mare diversitate nu numai in legatura cu durata postului pascal (Dionisie al Alexandriei, Epistola catre Episcopul Vasilide, PG 10, 1277), ci si in legatura cu numarul si continutul altor perioade de post, adoptate sub influenta unor factori diferiti, mai ales de ordin liturgic si monastic, cu scopul unei pregatiri adecvate inainte de marile sarbatori. Astfel, legatura indisolubila dintre post si cult exprima masura si scopul postului si pune in valoare caracterul sau spiritual, motiv pentru care toti credinciosii sunt chemati sa se conformeze, fiecare dupa puterea si posibilitatile proprii, fara a permite, totusi, libertatea de a neglija aceasta institutie sfanta: Vezi sa nu te abata cineva de la aceasta cale a invataturii [...]. Fiindca daca poti sa porti jugul Domnului, vei fi desavarsit; dar daca nu poti, fa ceea ce poti. Cu privire la mancaruri, tine ce poti" (Didahia 6, 1-3).

3. Postul adevarat, ca nevointa duhovniceasca, este legat de rugaciunea neintrerupta si de pocainta sincera. Pocainta fara post este nelucratoare" (Sf. Vasile cel Mare, Despre post 1, 3, PG 31, 168 A), de asemenea, postul fara fapte de binefacere este mort; mai ales in vremea de astazi, cand distribuirea inegala si nedreapta a bunurilor lipseste popoare intregi de insasi painea zilnica. Postind, fratilor, trupeste sa postim si duhovniceste. Sa dezlegam toata legatura nedreptatii. Sa rupem incarcaturile tocmelilor celor silnice. Tot inscrisul nedrept sa-l desfacem. Sa dam flamanzilor paine si pe saracii cei fara case sa-i ducem in casele noastre (Stihira idiomela din ziua de miercuri, in prima saptamana a Postului Mare - cf. Isaia 58, 6-7). Postul nu se refera la o simpla abtinere formala numai de la anumite mancaruri. Caci nu este de ajuns abtinerea de la anumite mancaruri pentru un post vrednic de lauda, ci sa postim un post primit si bineplacut lui Dumnezeu. Un post adevarat inseamna indepartarea de rau, infranarea limbii, abtinerea de la manie, indepartarea de pofte, de clevetire, de minciuna, de juramant stramb. Lipsa acestora inseamna un post bun. In toate acestea, postul este un lucru bun" (Sf. Vasile cel Mare, Despre post, 2, 7, PG 31, 196 D).

Abtinerea in timpul postului de la anumite mancaruri, precum si cumpatarea - nu numai cu privire la felul, dar si la cantitatea alimentelor - constituie elementele vizibile ale luptei duhovnicesti, care este postul. Postul este abtinere de la mancare, dupa cum arata termenul; mancarea insa nu ne face nicidecum mai mult sau mai putin drepti. Postul are un sens profund: arata ca dupa cum hrana este simbolul vietii, iar lipsa de hrana este simbolul mortii, tot asa si noi oamenii trebuie sa postim de cele lumesti ca sa murim fata de lume si, dupa aceasta, impartasindu-ne de hrana dumnezeiasca, vom trai pentru Dumnezeu" (Clement Alexandrinul, Ecloge profetice, PG 9, 704D-705A). Astfel, postul adevarat se refera la ansamblul vietii credinciosilor in Hristos si se incununeaza prin participarea lor la viata liturgica si, mai ales, la Taina Sfintei Euharistii.

4. Postul de patruzeci de zile al Domnului a devenit un model de postire pentru credinciosi. Acesta activeaza participarea lor la ascultarea de Domnul, ca prin post sa primim prin respectare, ceea ce am pierdut prin nerespectare (Sf. Grigorie Teologul, Cuvantarea 45, La Sfintele Pasti, 28, PG 36, 661 A). Intelegerea hristocentrica a caracterului spiritual al postului, in special al Postului Mare, este o regula generala in intreaga traditie patristica si este rezumata caracteristic de Sfantul Grigorie Palama: Astfel, daca postesti, nu numai ca vei patimi si vei muri impreuna cu Hristos, dar vei si invia si vei imparati cu El in vesnicie; fiindca devenit una cu El, prin participarea in asemanarea mortii Lui, vei fi partas invierii si vei fi si mostenitor al vietii intru El (Omilia 13, in Duminica a cincea a Postului, PG 151, 161).

5. Potrivit traditiei ortodoxe, masura desavarsirii spirituale este masura varstei deplinatatii lui Hristos (Efeseni 4, 13) si oricine doreste sa o atinga trebuie sa se ridice in mod corespunzator. Tocmai de aceea, asceza si nevointa duhovniceasca nu se sfarsesc in viata spirituala, la fel cum nici desavarsirea celor desavarsiti. Toti sunt chemati sa raspunda, dupa puterile lor, acestui inalt ideal ortodox, pentru a se indumnezei dupa har. Şi chiar si acestia, desi implinesc toate cele randuite, niciodata nu se mandresc, ci marturisesc ca suntem slujitori nevrednici si am facut ceea ce trebuie sa facem" (Luca 17, 10). Conform invataturii ortodoxe despre viata duhovniceasca, nimeni nu trebuie sa paraseasca lupta cea buna a postului, ci sa se incredinteze milostivirii lui Dumnezeu pentru slabiciunile sale, in duhul smeririi de sine si pe deplin constient de nevrednicia starii sale. Fiindca este imposibil sa se ajunga la viata duhovniceasca ortodoxa fara lupta duhovniceasca a postului.

6. Biserica Ortodoxa, ca o mama iubitoare, a randuit cele ce sunt de folos pentru mantuire si a pus mai intai perioadele sfinte ale postului, ca pazitoare" de la Dumnezeu ale vietii noi a credinciosilor in Hristos, impotriva uneltirilor vrajmasului. Urmand Sfintilor Parinti, Biserica pazeste, ca si mai inainte, hotararile apostolice, canoanele sinodale si sfintele traditii; ea arata totdeauna sfintele posturi ca cea mai buna cale in efortul credinciosilor pentru desavarsirea lor sufleteasca si pentru mantuirea lor; ea sustine necesitatea respectarii de catre credinciosi a tuturor posturilor stabilite in cursul anului Domnului, adica: Postul Pastilor, cel de miercurea si vinerea, atestate de catre sfintele canoane, precum si posturile Craciunului, al Sfintilor Apostoli, al Adormirii Maicii Domnului, postul de o singura zi al Inaltarii Sfintei Cruci, al Ajunului Botezului Domnului si al Taierii Cinstitului Cap al Sfantului Ioan Inaintemergatorul, precum si toate posturile randuite din grija pastorala sau tinute in mod liber de catre credinciosi.

7. Totusi, cu discernamant pastoral, Biserica a pus regimului de postire si limitele iconomiei iubitoare de oameni. Drept urmare, ea a prevazut aplicarea principiului bisericesc al iconomiei in caz de boala trupeasca, de extrema necesitate sau in cazul vitregiei vremurilor, dupa judecata responsabila si grija pastorala a episcopilor Bisericilor locale.

8. Este o realitate faptul ca astazi, fie din nepasare, fie din cauza conditiilor de viata, oricare ar fi acestea, multi credinciosi nu respecta toate hotararile cu privire la post. Toate aceste cazuri de nerespectare a sfintelor randuieli privind postul, fie generale, fie individuale, trebuie insa abordate de Biserica cu grija pastorala, intrucat Dumnezeu nu voieste moartea pacatosului, ci sa se intoarca si sa fie viu" (Iezechiel 33, 11), fara a diminua valoarea postului. De aceea, este lasata libertatea fiecarei Biserici Ortodoxe locale de a defini extinderea iconomiei sale iubitoare si intelegerea fata de cei care intampina greutati in pastrarea randuielilor in vigoare cu privire la post, fie din motive personale (boala, serviciu militar, conditii de munca etc.), fie din motive generale (conditii climatice speciale, conditii socio-economice specifice unor tari, precum si dificultati in procurarea unor alimente de post etc.) pentru a usura, in aceste conditii speciale, asprimea sfintelor posturi. Toate acestea, insa, trebuie sa aiba loc in conditiile mentionate mai sus si fara a diminua importanta postului. Pogoramantul acesta milostiv trebuie sa fie exercitat de Biserica cu multa atentie si, in orice caz, cu mai multa ingaduinta in cazul acelor posturi pentru care traditia si practica Bisericii nu au fost intotdeauna uniforme. (...) Este bine sa postesti in fiecare zi, dar cel ce nu mananca sa nu judece pe cel ce mananca. In aceste situatii sa nu se dea legi, sa nu se constranga; nu se cuvine sa conduci cu forta turma incredintata de Dumnezeu; mai degraba sa fie folosite indemnul, blandetea si cuvantul dres cu sare" (Sf. Ioan Damaschin, Despre sfintele posturi, 3, PG 95, 68 B).

9. Postirea pentru trei sau mai multe zile inainte de Sfanta Impartasanie este lasata la evlavia credinciosilor, conform cuvintelor Sfantului Nicodim Aghioritul: Desi nu se randuieste postul inaintea Impartasirii de dumnezeiestile canoane; cei ce pot posti mai inainte de aceasta si o saptamana intreaga bine fac (Comentariu la canonul 13 al Sinodului VI Ecumenic, Pidalion, 191). Insa, multimea credinciosilor Bisericii trebuie sa respecte sfintele posturi si abtinerea de la mancare incepand cu miezul noptii pentru a se apropia de Sfanta Impartasanie, care este expresia prin excelenta a fiintei Bisericii. Credinciosii trebuie sa se obisnuiasca sa posteasca in semn de pocainta, ca implinire a unei fagaduinte duhovnicesti, pentru atingerea unui scop sfant, in vremuri de ispita, pentru a insoti cererile catre Dumnezeu, inainte de botez (pentru adulti), inainte de hirotonie, in cazuri de penitenta, in timpul pelerinajelor si in alte imprejurari asemanatoare.

The post Sfantul si Marele Sinod: Importanta postului si respectarea lui astazi (Document oficial) appeared first on Basilica.ro - Agentia de presa a Patriarhiei Romane.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1394

Id: 60532

Data: Jul 7, 2016

Imagine: