Nascut la viata cea noua, viata în Iisus Hristos, întarit în ea prin pecetea darului Sfântului Duh, de acum fiu al Sfintei Biserici, credinciosul se poate învrednici si de primirea celor­lalte Sfinte Taine. Asa i se da lui Taina Sfintei Împartasanii sau Cuminecaturi, prin care, sub chipul pâinii si al vinului, primeste însusi Trupul si Sângele Mântuitorului Iisus Hristos, spre iertarea pacatelor si spre viata de veci.Aceasta Sfânta Taina se mai numeste si Sfânta Euharistie, ceea ce înseamna multumire, pentru ca atunci când a asezat-o, la Cina cea de Taina, Mântuitorul Hristos a multumit Parin­telui ceresc înainte de a frânge pâinea si a o da sfintilor apos­toli. Dar ea este si o jertfa de multumire catre Dumnezeu adusa de Sfânta Biserica, de credinciosii ei, prin episcop sau preot.Sfânta Împartasanie îi uneste pe credinciosi cu Mântuitorul Iisus Hristos, dar îi uneste si între ei prin aceeasi credinta si prin dragoste crestineasca; ei sunt una si aceeasi obste crestineasca în fata aceluiasi Sfânt Altar, împartasindu-se de toate darurile dumnezeiesti din unul si acelasi potir.Sfânta Împartasanie nu este numai o Taina, ci si o jertfa reala, nesângeroasa, adusa lui Dumnezeu, Jertfa trupului si a sângelui lui Iisus Hristos. Acelasi Hristos S-a jertfit pe cruce si Se jertfeste în Sfânta Euharistie. Deosebirea este ca jertfa de pe cruce este sângeroasa, pe când cea din Sfânta Euharistie este nesângeroasa, însa strâns unita cu cea de pe cruce, pe care o actualizeaza pâna la sfârsitul veacurilor.Sfânta Împartasanie este cea mai mare Taina, fiindca prin ea noi nu primim numai harul dumnezeiesc, ci pe însusi iz­vorul harului, pe Iisus Hristos, împartasindu-ne cu Trupul si Sângele Sau. Mântuitorul Hristos a instituit Taina Sfintei Euharistii sau Împartasanii în Joia înaintea mântuitoarelor Sale Patimi, la Cina cea de Taina. Atunci, luând pâinea si binecuvântând-o, a frânt-o si, dând-o ucenicilor Sai, a zis: «Luati, mâncati, acesta este Trupul Meu. Şi luând paharul si multumind, le-a dat, zicând: Beti dintru acesta toti, ca acesta este Sângele Meu, al Legii celei Noi, care pentru multi se varsa spre iertarea pacatelor» (Matei XXVI, 26-28). Dupa aceea le-a porun­cit: «Aceasta sa faceti întru pomenirea Mea» (Luca XXII, 19).Sfânta Taina a Împartasaniei se savârseste numai de epis­cop si preot, în virtutea puterii date lor de Mântuitorul Hristos, prin sfintii apostoli (Luca XXII, 19) si numai în cadrul Sfintei Liturghii; ea este miezul si centrul Sfintei si Dumnezeiestii Liturghii. Darurile ce se aduc spre prefacere în Trupul si Sângele Domnului sunt pâinea din grâu curat si dospita si vinul, tot curat, din struguri.Prefacerea pâinii si vinului în Trupul si Sângele Domnu­lui, în vremea Sfintei Liturghii, are loc atunci când preotul sau episcopul, ridicând mâinile, fruntea si inima catre cer se roaga fierbinte:«Înca aducem Ţie aceasta slujba duhovniceasca si fara de sânge, si Te chemam, Te rugam si cu umilinta la Tine cadem: Trimite Duhul Tau cel Sfânt peste noi si peste aceste Daruri ce sunt puse înainte si fa, adica, pâinea aceasta, Cinstit Trupul Hristosului Tau, iar ceea ce este în potirul acesta, Cinstit Sângele Hristosului Tau, prefacându-le cu Duhul Tau cel Sfânt».În acest timp, la strana se cânta «Pe Tine Te laudam», iar credinciosii îngenuncheaza, caci acum se savârseste preface­rea, iar nu atunci când se rostesc cuvintele de instituire a Sfintei Taine: «Luati mâncati... Beti dintru acesta toti...». Cum se petrece acest lucru, mintea noastra nu poate pricepe; se face în chip tainic, mai presus de întelegerea noastra.În încercarile lor de a deslusi macar în parte aceasta lu­crare întru totul tainica, pâna si cei mai mari si mai alesi cu­getatori crestini nu au gasit cuvinte potrivite.Dar trebuie sa luam aminte, înainte si mai presus de toate, ca ceea ce se savârșește la Sfânta Liturghie nu este doar o ase­manare cu ceea ce s-a facut la Cina cea de Taina, ci Însusi Mântuitorul Iisus Hristos este prezent aci sub chipul pâinii si al vi­nului. El, Hristos Domnul, ne-a grait limpede despre aceasta înca înaintea Sfintelor Sale Patimi, zicând: «Cel ce manânca Trupul Meu si bea Sângele Meu are viata vesnica, si Eu îl voi învia în ziua cea de apoi» (Ioan VI, 54). Caci «adevarat, ade­varat zic voua, daca nu veti mânca Trupul Fiului Omului si nu veti bea Sângele Lui, nu veti avea viata în voi» (Ioan VI, 53).La primirea Sfintei Cuminecaturi sunt chemati toti fiii Sfintei Biserici; ei se pot împartasi cu Trupul si Sângele Dom­nului, daca mai întâi si-au marturisit pacatele si au fost dez­legati de preotul duhovnic. Dupa primirea Sfintei Cumineca­turi se cuvine sa nu mai sarute icoana, sau mâna episcopului sau preotului, sa-si pazeasca limba de orice vorba desarta, de blestem, de clevetiri, cinstind astfel Dumnezeiescul Trup si Sânge pe care l-au primit.Mari, multe si minunate sunt roadele Sfintei Cuminecaturi pentru viata duhovniceasca a credinciosului crestin. Caci cel ce se împartaseste cu Trupul si Sângele Domnului se uneste tainic cu Domnul si, prin aceasta, îsi umple sufletul cu har si cu toate bunurile duhovnicesti pe care le aduce o asemenea unire. Cel ce manânca Trupul Meu si bea Sângele Meu ramâne întru Mine si Eu întru El» (Ioan VI, 56), ne spune Mântuitorul. El îsi sporeste viata duhovniceasca : «Cel ce Ma manânca pe Mine va trai prin Mine» (Ioan VI, 57), adauga Hristos Iisus. Şi ce-i poate fi mai de folos credinciosului crestin, decât trairea lui cu Hristos si în Hristos.Sfântul Ignatie Teoforul spune ca Sfânta Cuminecatura «este leacul nemuririi» dându-ni-se «spre iertarea pacatelor si spre viata de veci». Ea pastreaza si strânsa legatura cu între­gul Trup al Sfintei Biserici, în care Mântuitorul Iisus Hristos se afla prezent fara întrerupere.Dat fiind roadele Sfintei Cuminecaturi, Sfânta Biserica po­runceste fiilor ei sa se pregateasca si sa se împartaseasca cât mai des cu Trupul si Sângele lui Hristos. Îndeosebi, în cele patru posturi mari de peste an, în preajma unei calatorii mai îndelungate, la caz de suferinta si boala, ca si înainte ca mirii sa se învredniceasca de Sfânta Cununie. Efectele binefacatoare ale Sfintei împartasanii apar numai în sufletele celor care au primit-o cu vrednicie. Celor nepregatiti si nevrednici le aduce osânda de la Dumnezeu (1 Cor. XI, 27-29).Rugaciunia) Înainte de primirea Sfintei împartasanii„Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nos­tru, slabeste, lasa, milostiveste-Te si-mi iarta mie pacatosului, netrebnicului si nevrednicului robului Tau caderile în pacat, smintelile si gre­selile mele, toate câte am pacatuit fata de Tine, din tineretile mele pâna în ziua si ceasul de acum, fie cu stiinta, fie din nestiinta, cu cuvântul sau fapta, sau cu gândul, sau cu cugetul, cu deprinderile si cu toate simturile mele. Şi pen­tru rugaciunile aceleia ce fara de prihana Te-a nascut pe Tine, ale preacuratei si pururea Fecioarei Maria, Maicii Tale, singura nadejde neînfruntata si ocrotitoarea si izbavitoarea mea, învredniceste-ma fara de osânda sa ma împar­tasesc cu preacuratele, nemuritoarele, de viata facatoarele si înfricosatoarele Tale Taine, spre iertarea pacatelor si spre viata de veci, spre sfintire, spre luminare, spre tarie, spre vinde­care si spre sanatatea sufletului si a trupului si spre stergerea si pierderea cu totul a cugetelor, a gândurilor si a deprinderilor mele celor rele si a nalucirilor de noapte ale duhurilor celor vi­clene si întunecate. Ca a Ta este împaratia si puterea, slava, cinstea si închinaciunea, împreu­na cu Tatal si cu Duhul Sfânt acum si pururea si în vecii vecilor. Amin”.b) Dupa primirea Sfintei Împartasanii„Multumesc Ţie, Doamne Dumnezeul nos­tru, ca nu m-ai lepadat pe mine pacatosul, ci partas a fi Sfintelor Tale Taine m-ai învredni­cit. Ci, Stapâne, Iubitorule de oameni, Care pen­tru noi ai murit si ai înviat si ai daruit noua aceste înfricosatoare si de viata facatoare Taine, spre binefacerea si sfintirea sufletelor si a trupu­rilor noastre, da sa-mi fie si mie acestea spre tamaduirea sufletului si a trupului, spre izgo­nirea a tot potrivnicul, spre luminarea ochilor inimii mele, spre întarirea sufletestilor mele puteri, spre credinta neînfruntata, spre dra­goste nefatarnica, spre desavârsirea întelepciu­nii, spre paza poruncilor Tale, spre adaugirea dumnezeiescului Tau har si spre dobândirea împaratiei Tale. Ca întru Sfintenia Ta cu acestea fiind pazit, sa pomenesc harul Tau pururea si sa nu mai viez mie, ci Ţie, Stapânului si Binefacatorului nostru. Şi asa, iesind dintru aceasta viata întru nadejdea vietii celei vesnice, sa ajung la odihna cea de-a pururea, unde este glasul cel neîncetat al laudatorilor si bucuria cea fara de sfârsit a celor ce vad frumusetea cea nespusa a fetei Tale. Ca Tu esti dorirea cea adevarata si veselia cea nespusa a celor ce Te iubesc, Hristoase, Dumnezeul nostru, si pe Tine Te lauda toata faptura în veci. Amin”.„Trupul Tau cel Sfânt. Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, sa-mi fie spre viata de veci si Sângele Tau cel scump spre ier­tarea pacatelor. Şi sa-mi fie mie împartasania aceasta spre bucurie, spre sanatate si veselie. Iar la înfricosatoarea si a doua venire a Ta, învredniceste-ma pe mine pacatosul ca sa stau de-a dreapta maririi Tale, pentru rugaciunile preacuratei Maicii Tale si ale tuturor sfintilor Tai. Amin”.(Informații preluate din Carte de învațatura creștin ortodoxa, aparuta la Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1978)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 950

Id: 36961

Data: Dec 27, 2013

Imagine: