Care sunt treptele si rangurile in monahism? Cum deosebim un simplu frate sau sora de manastire de un staret sau stareta ori de un protosinghel sau arhimandrit? Cum sa ne adresam acestora si cum sa ii trecem pe pomelnicul nostru? Despre toate acestea am vorbit cu arhim. Teofil Anastasoaie, exarh administrativ al Arhiepiscopiei Bucurestilor. Conform regulamentului monahal si Statutului pentru organizarea si functionarea Bisericii Ortodoxe Romane, sunt trei trepte ale vietuirii monahale: fratele (novicele) sau sora, rasoforul sau rasofora si monahul sau monahia. 'Noviciatul este o perioada de testare in care isi dau seama daca sunt sau nu potriviti pentru aceasta cale. Din aceasta treapta se poate renunta fara nici o implicatie canonica, deoarece inca nu se depune nici un juramant, este doar un stadiu de pregatire', spune parintele exarh Teofil Anastasoaie. In timpul celor trei ani de noviciat, fratele poarta o dulama neagra si un culion pe cap, iar sora, pe langa hainele negre specifice, un batic de aceeasi culoare si scufia sau tulpanul pe cap (un culion mai mic care se prinde pe deasupra cu baticul). 'Aceasta este vestimentatia cea mai simpla, strictul necesar. Se intampla ca unii sa nu primeasca acest vesmant, chiar daca sunt in stadiu de frate sau sora, ci poarta haine de culoare neagra', mai spune pr. Teofil Anastasoaie.Angajamentul lepadarii de lume apare la treapta de rasofor, cand, prin tunderea capului, se leapada si de voia proprie, primind un nume monahal. La vestimentatie i se adauga rasa (un vesmant cu maneci largi care se poarta peste dulama), cureaua, camilafca (care la parinti se pune peste culion; iar la rasofore are forma unui batic mare cu care se infasoara capul, peste scufie si primul batic) si bineinteles metania. 'Starea rasoforului este intermediara, similara cu logodna, neavand inca depuse cele trei voturi mari monahale, insa are implicatii canonice. Rasoforului care renunta la manastire si doreste sa plece in lume nu i se poate savarsi Taina Casatoriei, ci doar Randuiala casatoriei a doua, deoarece el a facut deja un juramant cu Dumnezeu', explica parintele exarh.Aceste doua prime trepte pot fi suprimate in cazuri exceptionale, pentru cei pregatiti si foarte hotarati. La acestia se adauga si absolventii de scoli teologice, care au avut o viata duhovniceasca si au fost apropiati de randuielile manastiresti.Schima mica si mareSlujba tunderii in monahism presupune depunerea celor trei voturi monahale: saracia, fecioria si ascultarea. Aceste voturi sunt niste juraminte care se fac in fata sfantului altar, candidatul fiind asezat in semnul crucii, la pamant si imbracat doar cu o haina alba. 'Parasirea monahismului si intoarcerea in lume este unul dintre pacatele mari, deoarece este o incalcare grava de juramant. Acestora, preotul nu le poate savarsi Taina Casatoriei. Urmasii lor vor purta pecetea juramantului neonorat fata de Dumnezeu', spune parintele Teofil.Tunderea in monahism implica si primirea schimei. Schima sau paramanul este un vesmant brodat cu sfanta cruce si anumite versete biblice. Schima mica are dimensiunile de 30/40 centimetri si este purtata de catre monahi tot timpul asupra lor, pe sub dulama. Schima mare, de dimensiuni mult mai mari, care se poarta peste dulama, dar pe sub rasa, este ca un fel de pieptar fara maneci si inchis. Are inscriptionat pe el mai multe versete biblice si sfanta cruce pe ambele parti. 'Deosebirea intre cele doua ar fi ca schima mica sau tunderea in monahism normala este pentru calugarii care traiesc in viata de obste, pe cand inalta chemare a schimei mari se refera la calugarii care traiesc retrasi de obste, de comunitate, in singuratate', spune arhim. Teofil Anastasoaie.Monahul mai primeste la tundere si mantia, un vesmant pe care il poarta mai ales in cadrul liturgic, care are pliuri. La inmormantare, un calugar este acoperit cu mantia.Ranguri si functiiCalugarilor mai deosebiti si mai ravnitori li se ofera, prin hirotesie, diferite ranguri. Primii dintre ei, ierodiaconii, adica cei hirotoniti in treapta de diacon, pot primi rangul de arhidiacon, avand dreptul sa slujeasca primii intre diaconi si sa poarte cruce pe piept. Pentru monahii merituosi, hirotoniti preoti, adica ieromonahii, sunt trei ranguri: singhel, protosinghel si arhimandrit. Protosinghelul poarta cruce si bedernita, iar arhimandritul mai primeste si baston. In cazul monahiilor, pentru ca ele nu pot primi hirotonia, exista totusi rangul de stavrofora. Se ofera celor mai venerabile, cu o anumita vechime si experienta sau care sunt starete de manastiri, avand dreptul sa poarte cruce si baston. Pe langa aceste trepte sau ranguri, calugarul poate ocupa si anumite functii administrative: egumen sau egumena, staret sau stareta si exarh, dar si referent, inspector si consilier la Centrul eparhial. Egumenul sau staretul nu este obligat sa fie hirotonit, dar din ratiuni practice, deoarece acesta trebuie sa coordoneze si sa participe la toate activitatile, inclusiv la viata liturgica, fiind primul dintre ei, este ales dintre ieromonahi. In cazul schiturilor sau manastirilor de maici este aleasa egumena sau stareta cea mai venerabila sau cea care are studii teologice. Exarhul este inspectorul care asigura legatura dintre episcop si manastiri si care se alege dintre vietuitorii si staretii eparhiei. Deoarece ascultarea de staret sau stareta nu este pe viata, ci pentru o anumita perioada, cei care au indeplinit functia aceasta pastreaza un titlu onorific de proinstaret sau proinstareta.Episcopatul, cea mai inalta treaptaInsa pe pomelnic nu trecem functiile administrative, ci doar treptele monahale sau rangurile. Astfel, daca este frate sau sora se noteaza numele de botez si treapta, adica frate sau sora, nu conteaza ordinea. In cazul rasoforilor si al monahilor, se trece numele monahal si bineinteles treapta. Monahii care au primit taina hirotoniei sunt trecuti cu numele si treapta de hirotonie (ierodiacon, ieromonah) sau gradul (singhel, protosinghel, arhimandrit).Cea mai inalta treapta pe care poate ajunge un monah este episcopatul. Episcopul trebuie sa fie neaparat calugar, pentru a se dedica cu totul Bisericii, fiind parinte al tuturor. 'Exista si unii episcopi care o vreme au fost casatoriti, dar dupa ce au ramas vaduvi au ales sa intre in manastire. Deci, atunci cand au fost alesi, faceau parte din randul monahilor', explica arhim. Teofil Anastasoaie. Daca viitorul episcop este un simplu monah, acesta trebuie sa treaca prin toate treptele preotiei si rangurile monahale. Ultimul este cel de ipopsifiu, pe care il primeste inainte de hirotonia intru arhiereu.DictionarCuvios: monahul care nu este hirotonit;Preacuvios: ierodiaconul sau ieromonahul;Parinte sau maica: formula de adresare tuturor monahilor(iilor), in orice treapta sau rang s-ar afla;Schimonah sau schivnic: cel care a primit schima mare;Ieroschimonah: ieromonahul care a primit schima mare;Cenobit: vietuitorul in cenobie, adica in obste sau manastire;Anahoretul si eremitul: monahul care se retrage din obste si alege vietuirea pustniceasca. In limba romana mai cunoscute sunt denumirile de pustnic sau sihastru;Preot celib: preotul care nu este nici casatorit, nici monah. Celibatul se intalneste mai rar la noi, el este specific mai ales Bisericii Apusene. Preotul celib nu se mai poate casatori, dar in monahism poate intra oricand.(Articol publicat in saptamanalul Ziarul Lumina din data de 2 aprilie 2012)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 5120

Id: 21013

Data: Apr 2, 2012

Imagine: