Avva Cleopa, intru lumina cea neinserata (II)
Îmi amintesc ca la Si­hastria erau multi duhovnici cautati de popor: Calinic Lupu era unul dintre ei. Din aproape toate satele Bucovinei veneau credinciosi la usa Cuviosiei Sale. Era apoi parintele Ve­nia­min Barbacariu, un calugar sfânt, iubitor de liniste. Nu se prea vorbeste despre el. Şi apoi Ioil Gheorghiu, Valerian, Da­mas­chin arhimandritul, Na­za­rie, Ambrozie si altii împreuna cu ei.Parintele Cleopa era vestit pentru predicile lui, pentru a­go­niseala duhovniceasca, po­ve­te si întelepciunea iesita din tipare.Preotii îl cautau fie pentru sfat, fie pentru spovedanie. Şi arhiereii îngenuncheau sub epitrahilul lui si-i cereau la­mu­riri. Îmi amintesc (sunt multi ani de atunci) ca mitropolitul Teoctist al Moldovei si Sucevei l-a invitat, prin anii â80, la Ma­nastirea Neamt. Hramul de la sarbatoarea Înaltarii Dom­nului, ca si la cele de la Su­cea­va si Iasi, aduna multimi de cre­dinciosi. Acelasi mitropolit l-a invitat si la sfintirea de la Sasca, lânga Falticeni. Bi­se­rica noua, frumoasa, mai ales pentru anii aceia. Şi acolo puhoi de lume, în plin regim comunist. La vremea cuvenita, Avva Cleopa a cuvântat. Nu se auzea nici o vorba, nici un murmur. A vorbit atunci despre dra­gostea de mama. Mama noastra si iubirea ei fara margini, dar mai ales despre Biserica - mama noastra a tuturor. Biserica care-i asteapta îndelung pe cei care au plecat de la sânul ei. Asteapta în­toarcerea lor.Satul Sasca este aproape de Manastirea Slatina, locul în care Parintele Cleopa staretise cu daruire. Oamenii din tinutul Falticenilor îl stiau, iar parintele, la rându-i, îi cunostea pe multi dintre ei.Într-unul din pelerinajele ce le-am facut de timpuriu la Sihastria, Parintele Cleopa m-a întrebat de unde sunt. Aveam sa aflu ca stia bine satul Ra­daseni cu oamenii lui, ctitori de lacasuri sfinte.În vremea staretiei sale, Ma­nastirea Sihastria a trecut prin încercarea focului. Au ars în întregime paraclisul de iar­na si un corp de chilii ca­lu­ga­resti. În anii â40, un grup mare de ra­da­seneni s-a aflat pentru câteva luni în refugiu la Si­has­tria. În marginea schitului îsi facusera colibe si au fagaduit ca, daca vor gasi în buna stare gospodariile de acasa, vor ajuta Sihastria sa refaca paraclisul si chiliile arse. Ceea ce s-a si întâmplat.Credinciosi fagaduintei fa­cu­te, au înaltat un nou paraclis, închinat Sfintilor Ioachim si Ana, pictat mai târziu de vestitul iconar Irineu Prot­cenco. Deasupra usii de intrare în paraclis se afla o pisanie: „Acest paraclis s-a zidit prin bunavointa credinciosilor din comuna Radaseni, jud. Su­cea­va“. Multi ani, masa la care participa întreaga suflare din ziua Sfintilor Parinti Ioachim si Ana, considerata pâna aproape de noi al doilea hram, era pre­gatita de radaseneni. Amin­tindu-si mereu de momentul deosebit de greu prin care trecuse manastirea în vremea staretiei sale, parintele pomenea de satul Radaseni si de unii credinciosi: Costache si Maria Sofica, Andron Gheorghe si Marita, Toader si Vasile Şol­da­nescu etc.Îsi mai aducea aminte parintele de slujbele pe care le-a savârsit la Radaseni cu prilejul hramului Sfintilor Apostoli Petru si Pavel, de parastasele si înmormântarile la care a participat. Pomenea de parintii Haralambie Teodorescu, Mo­dest Antonovici si Emanuel Manoliu. Îmi mai aduc aminte de ceea ce mi-a spus cândva: „N-am vazut nicaieri atâtia colaci ca la Radaseni. Mesele pentru pomeniri erau mai lungi ca biserica, iar colacul pentru ctitori era mai mare decât roa­ta carutei“. Ştia bine de aceste traditii, pentru ca multi ra­da­seneni l-au ajutat în vremuri grele. Într-adevar, în Radaseni se afla o tingire (tava) si un cuptor mare, unde se coace colacul pentru zilele speciale de sarbatoare.Tot datorita Parintelui Cle­o­pa, în Biserica „Sfintii Apostoli“ din Radaseni se pastreaza un valoros epitaf pictat de Irineu Protcenco. La îndemnul Parintelui Cleopa, icoanele mari pictate de Protcenco la Schitul Icoa­na Noua din vatra Ma­nas­tirii Neamt au fost donate de credinciosi din Radaseni, cum se poate citi din însemnarile facute de pictor pe marginea acestora.În pomelnicele radasanenilor, duse la biserica în zilele de duminici si sarbatori, apar adeseori numele Parintelui Cleopa si al parintelui Paisie, cunoscuti în urma nume­roa­selor vizite facute în satul aflat între „livezi nesfârsite“.Într-una din cartile „Ne vorbeste Parintele Cleopa“ se aminteste, într-o predica rostita de Cuviosia Sa, de ajutorul pe care locuitorii acestui sat l-au dat manastirii în vremuri de încercare. Toate acestea au valoare de document. Ele vor trebui amintite într-o viitoare monografie a comunei Ra­da­seni. Parintele Cleopa a facut multa misiune în vremea sta­re­tiei sale la Sihastria si apoi la Slatina, iar mai târziu, din nou la Sihastria. Cuvântul lui Dum­nezeu rasuna cu putere sub boltile bisericilor ma­nas­ti­resti, ca si ale celor parohiale, unde parintele era invitat si asteptat cu bucurie.Parintele Cleopa a împlinit cuvintele Mântuitorului „Mer­geti în toata lumea si pro­po­vaduiti Evanghelia la toata zidirea!“ El a fost, poate, cel mai înfocat aparator al cre­dintei Bisericii noastre în a doua jumatate a veacului al XX-lea. „Maiestria corabierului se vede în vreme de furtuna, si nu pe timp senin“, spunea Sfântul Ioan Gura de Aur, Arhiepiscopul Constan­ti­no­po­lu­lui. A fost un corabier iscusit, care a condus cu întelepciune corabia, mai ales în vreme de furtuni si vijelii. În zbuciumata-i viata a prins prea pu­tina vreme senina.Am avut bucuria sa-i calc de multe ori pragul chiliei. Am si îngenuncheat sub epitrahilul sau. I-am cunoscut pe unii dintre ucenicii sai: Adrian Dubles, Antim, Macarie Enache, Ar­se­nie Butnaru (pentru scurt timp), David si Grichentie Gal­beaza, Cleopa Condoros si altii. Am fost unul dintre cei prezenti (martor) la calugaria din 5 august 1987, când parintele l-a luat sub mantia sa pe profesorul si doctorul în teologie Dan-Ilie Ciobotea, Mitropolitul Daniel de mai târziu al Mol­dovei si Bucovinei si Patriarhul României. L-am vazut în preaj­ma Patriarhului Ecumenic Bartolomeu, a Patriarhului Teoctist al României, a Pa­tri­ar­hului Partenie al Alexandriei, a lui Pavle al Serbiei, Hrisostom al Ciprului, Ioan al Careliei si a toata Finlanda, a unor ierarhi, clerici, monahi, demnitari, scriitori si celebritati ale vremii.L-am vazut lacrimând, în­du­rerat de vremelnica des­par­tire de prietenul si duhovnicul sau, parintele cu viata sfânta, ieroschimonahul Paisie Olaru. L-am vazut înconjurat de florile aduse de noi la împlinirea vârstelor patriarhale de 80, 85 si mai multi ani. L-am vazut bucurându-se ca un copil, des­chizându-si sufletul fata de noi, cei fara virtuti si experienta. L-am vazut aplecându-se pentru a saruta mâna unor clerici tineri. L-am vizitat la patul de spital în Iasi, unde a fost internat de câteva ori. Am fost, desi eram nevrednic, par­tas câtorva marturisiri tulburatoare ori la momente de mare înaltare duhovniceasca.I-am fost alaturi la 5 decembrie 1998, însotindu-l pe drumul catre Împaratia cerurilor. Printre atâtea amintiri si la­crimi, i-am cântat prohodul cu ceilalti parinti de la Catedrala mitropolitana din Iasi.Parintele Cleopa a fost unul dintre marii slujitori ai Bi­sericii Mântuitorului Hristos. Cunos­cut, apreciat, iubit, res­pectat si pomenit, arhimandri­tul Cleopa Ilie a schimbat istoria unei manastiri, înscriindu-si numele în sirul monahilor ro­mâni care au daruit lui Hristos întreaga viata lor. (Articol semnat de Arhim. Timotei Aioanei si publicat în “Ziarul Lumina” din data de 5 decembrie 2013)
Categoria: Actualitate ortodoxa
Data: Dec 5, 2013
Recomandari www.resurse-ortodoxe.ro:
Articole similare
Random Links