Biserica Sfintii Mercurie si Ecaterina, monument istoric din satul Radaseni, judetul Suceava, este una dintre cele mai frumoase biserici de lemn din Moldova si chiar din tara. In ultimii 15 ani a trecut prin ample lucrari de restaurare, care i-au stralucit frumusetea si au readus-o aproape de forma in care au inaltat-o fericitii si pururea pomenitii ei ctitori. M-am bucurat si am apreciat cu mult interes si admiratie staruinta parintelui paroh Constantin Rotaru pentru restaurarea sfantului lacas. Dupa multi ani de osteneala, a venit ziua in care vechea biserica va primi binecuvantarea prin ungerea cu Sfantul si Marele Mir si apa sfintita prin rugaciunile arhiereilor, preotilor si diaconilor. In vechiul sat Radaseni, situat nu departe de Falticeni, intre imensele livezi de pomi fructiferi, se afla doua biserici, una mai frumoasa decat alta. Simplitatea, dar si stralucirea vechii biserici de lemn cu hramul 'Sfintii Mucenici Mercurie si Ecaterina' farmeca ochii si inima privitorilor prin picturile sale populare, ramase la fel de vii ca si in urma cu sute de ani.Biserica parohiala 'Sfantul Mercurie si Sfanta Ecaterina' este construita din barne de brad, iar cei batrani spun ca lemnul ar fi fost obtinut din taierea copacilor aflati chiar in acel loc. Dupa traditie, ar fi existat o alta biserica mai veche pe locul numit 'Siliste', unde a fost si prima asezare a satului. Probabil ca navalirea tatarilor in anul 1241 i-a silit pe locuitori sa se mute in partea de sat numita 'Fundoaia', sub dealul Cetatuii.Dupa traditie, biserica a fost construita de Ştefan Tomsa intre anii 1611 si 1622.In anul 1741, pe timpul lui Constantin Mavrocordat, din Hotarnicia unei bucati de loc din hotarul targului Baia, aflam ca Ştefan Tomsa, care a domnit in anii 1611-1615 si 1622-1623, ar fi invatat carte la Şcoala Preoteasca din Radaseni si 'miluin-du-l Dumnezeu cu domnia', a venit la Radaseni si a facut biserica. Se presupune insa si existenta unei biserici mai vechi sau chiar a mai multora, in vatra satului.Asadar, traditia atribuie lui Ştefan Tomsa construirea bisericii: el ar fi fagaduit ca o va construi in momente de incercare, cand, fiind fugarit de Constantin Movila, s-a refugiat la tatari, adapostindu-se mai intai (dupa spusele din batrani) in satul Radaseni. Revenit pe scaunul Moldovei, si-a indeplinit fagaduinta facuta in perioada exilului.Pornind de la aceste date, se pomenesc pana astazi drept ctitori ai Bisericii Sfantul Mercurie si Sfanta Ecaterina Ştefan Voievod si Domnita Elena. Cu toate acestea, alte surse incearca sa demonstreze ca Ştefan Tomsa ar fi doar ctitorul temeliei puse in anul 1615, dupa ce terminase Manastirea Solca, pe care la 15 martie 1615 o inzestreaza cu satele Lamaseni (astazi com. Radaseni) si Stupca (langa Suceava).Faptul ca numai temelia bisericii ar fi pusa 'de ori sub domnia lui Tomsa' e intarita de cateva aspecte. In primul rand, de faptul ca un domn nu ridica biserici de lemn, ci din piatra si caramida, ba chiar si boierii se intreceau a zidi biserici de zid, si nu de lemn. Dupa indepartarea lui Tomsa de la domnie, in anul 1615, locuitorii satului Radaseni ar fi continuat construirea bisericii, folosind pentru aceasta lemnul si pastrand forma de corabie, comuna tuturor bisericilor din lemn din acea vreme.In al doilea rand, cand Ştefan Tomsa revine la domnie, in 1621, daruieste bisericii o lingurita de aur cu urmatoarea inscriptie in limba slavona: 'Şi am dat-o pre ea spre a se ruga pentru noi in biserica din Radaseni, unde este hramul Marelui Mucenic Mercurie. Io, Ştefan Voievod Tomsievici', inscriptie din care nu reiese ca Tomsa ar fi construit biserica. Aceasta lingurita a fost luata de calugarii din Slatina si dusa la Manastirea Neamt. Se pare ca a ajuns la Moscova, impreuna cu tezaurul Romaniei. Insa radasenenii s-au ingrijit a face o alta lingurita, format polonic, din argint poleit, care exista si astazi; in afara de imitatia inscriptiei slavone, lingurita mai are si urmatoarea inscriptie: 'Aceasta lingura s-a harazit de E.M. Naftanaila la B. din Radaseni - 1886'.Biserica are dimensiuni relativ reduse, fara turla, fiind acoperita in semicilindru. Are forma de nava si se compune din: pronaos, naos, altar. Soclul este de piatra bucerdata, peretii din barne de lemn captusite, pardoseala din lespezi de piatra. Latu-rile de vest si de est se incheie in forma poligonala, altarul are latimea mai mica decat restul bisericii, formand intre retragerile peretilor si iconostas cele doua nise, proscomidia si diaconiconul. Pronaosul este despartit de naos printr-o arcada sustinuta de doua coloane profilate. Pe latura de sud are un pridvor a-daugat ulterior, dupa unele date, in anul 1877, dupa altele - in 1909.La interior, biserica este pictata in tempera, in stil popular, specific bisericilor de lemn din Moldova. Ansamblul mural a fost realizat in 1875 de calugarii Chelsie, Ioan si Iulian. Marturie este urmatoarea inscriptie, cu litere chirilice, aflata pe icoana Sfantului Nicolae din catapeteasma: 'Şi s-au zugravit Sfantul Altar in anul 1875 de robii lui Dumnezeu ieromonah Iulian, Chelsie si Ioan - trei frati - pentru iertarea pacatelor sale, dimpreuna cu Ion Irimescu, fiind ucenic, pentru a lui mantuire'. Timpul in care s-a zugravit biserica il putem deduce si dintr-un pomelnic din anul 1876 (la un an dupa zugravirea altarului), care spune: 'Acest Iulian au zugravit biserica aceasta toata, spre vesnica sa pomenire'.Iconografia este cea specifica erminiei bizantine, cu un desen clar, dominanta cromatica in tonuri de albastru si verde, cu numeroase detalii pitoresti, in scene pline de narativism si culoare locala. Chipurile personajelor au un aspect naiv de pictura populara, vesmintele sunt tratate simplu, cu drapaje liniare, cu unele elemente decorative. Exista o anumita monotonie in compunerea sirurilor de personaje, data si de imobilismul lor, dar prospetimea cromatica, unele detalii pitoresti, expresivitatea fizionomica le dau o vioiciune specifica.In naos, pictura originala se pastreaza doar pe pereti, iar pe bolta, un fragment langa traveea vestica: Maica Domnului in slava inconjurata de scene din ciclul Patimilor si al Invierii Mantuitorului.In pronaos, bolta in semicilindru este dominata de imaginea Dreptului Judecator: Iisus Hristos venind pe nori cu crucea in mana, alaturi de Arhanghelul Mihail sunand din trambita. De jur imprejur, in medalioane, apar cetele ierarhilor, cuviosilor, dreptilor, mucenicilor. In registrul urmator, inconjurand aceste medalioane, sunt scene din Vechiul Testament (din Facere: Crearea lui Adam, Izgonirea din Rai, Cain ucide pe Abel etc.) si Noul Testament (minuni: Invierea fiicei lui Iair, Vindecarea femeii garbove si altele). Pe pereti apar, la fel ca in naos, siruri expresive de mucenici, cuviosi, marturisitori. Scenele sunt insotite de inscriptii in limba romana, cu caractere chirilice.La intrarea in pronaos, pe peretele de sud, sunt pictati Ştefan Tomsa voievod si doamna Elena, tinand macheta bisericii in mana, intr-un tablou votiv de o mare simplitate. Pe peretele de est apare Judecata de Apoi, intr-o redare plina de detalii pitoresti (sufletele dreptilor din mainile lui Avraam, Isaac si Iacov sunt tinute intr-un fel de stergar; diavolul ce strajuieste raul de foc este reprezentat asemenea unui personaj fioros din povestile populare etc.).In altar apar marii ierarhi, arhidiaconii Ştefan si Lavrentie in dreptul postforiilor, iar in semicalota Sfanta Treime in redactare occidentala, cu Dumnezeu-Tatal si Fecioara incoronata, stand pe nori.Iconostasul, cu structura si formele baroce, de influenta apuseana, cu incarcatura de elemente decorative, cu icoanele imparatesti acoperite cu ferecaturi de metal, este o realizare tarzie de la sfarsitul veacului al XIX-lea. El rupe armonia bisericii de lemn, a picturii originale, marcand o alta varsta a artei eclesiale.Intrucat biserica este monument istoric, interventii sau modificari ale formei initiale semnificative nu s-au facut; s-a cautat insa ca in permanenta sa fie intretinuta si conservata in conditii cat mai bune. Astfel, in anul 1954 a fost curatata pictura in tempera, a fost vopsit exteriorul bisericii, peretii fiind imbracati cu scanduri. La fel s-a procedat si in anul 1976, curatandu-se din nou pictura, vopsindu-se din nou peretii exteriori. A fost reparat soclul cu praf de piatra bucerdata.Dupa 1991 au avut loc din nou ample lucrari de restaurare, s-a revenit la forma initiala, biserica a fost acoperita cu dranita, cum se cere in cazul bisericilor de lemn, si din nou cheltuielile au fost suportate de catre enoriasii parohiei si alti credinciosi binevoitori.Incepand cu anul 1990 a fost numit la Parohia 'Sfantul Mercurie si Ecaterina' preotul Constantin Rotaru, nascut la 15 septembrie 1953, in localitatea Todiresti-Suceava. Absolvent al Seminarului Teologic de la Manastirea Neamt, a fost hirotonit preot in 1975 pentru Parohia Reuseni. In toamna anului 1990 a fost instalat la Radaseni de catre PS Pimen Suceveanul, pe atunci Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iasilor. In anii de santier a coordonat ample lucrari de restaurare a bisericii in interior si exterior: acoperis nou de sindrila, pridvor asemanator celui original, restaurarea valoroasei picturi murale, mobilier nou de stejar, instalatia electrica si de incalzire termica, casa de praznuire dotata cu cele necesare. (Articol publicat in Ziarul Lumina din data de 4 octombrie 2012, semnat de Arhim. Timotei Aioanei)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 994

Id: 24916

Data: Oct 5, 2012

Imagine: