Crezul este un rezumat al adevarului revelat, o formula esentiala care prezinta cu autoritate articolele de credinta, care trebuie crezute in vederea dobandirii mantuirii. Formularea lui, introducerea in cadrul Sfintei Liturghii, interpretarea si apararea lui reprezinta puncte fundamentale in intelegerea si trairea Ortodoxiei. Crezul distinge crestinismul de alte religii, pentru a indica o scurta marturisire de credinta comuna cu un sens precis, cu un contur delimitat, in fine, cu un sens dogmatic major, cand se refera la Crezul sau simbolul credintei ortodoxe, adica credinta de la Niceea, informeaza ziarul Lumina de Duminica In Biserica, la Sfanta Liturghie, crestinii intalnesc, deopotriva, cuvantul Sfintei Scripturi si adevarurile de credinta cuprinse in Sfanta Traditie, ingemanate intr-un ansamblu in care expresia atinge perfectiunea, iar rugaciunea inalta cugetul catre deplina si corecta intelegere a adevarului crestin care a modelat si a marcat pentru totdeauna sufletul crestinilor ortodocsi. Echivalent cu simbol de credinta, termenul 'crez' este folosit cu un sens general, pentru a desemna un corp de invataturi sau de dogme fundamentale de credinta. Crezul a mai fost definit ca o harta. A. Leonard Griffith afirma: 'Crezurile sunt pentru religie ceea ce sunt hartile pentru geografie. Primii exploratori ce au acostat pe tarmurile Americii de Nord au desenat harti ale tinuturilor prin care au calatorit. Deci de-a lungul veacurilor oamenii au experiat cate ceva din Dumnezeu, si din ceea ce au experiat, au formulat crezuri, harti religioase, pentru calauzirea generatiilor viitoare'.Crezul marturiseste credinta in Dumnezeu - Sfanta TreimeIn ceea ce priveste autoritatea acestui simbol de credinta, aceasta a fost permanent confirmata de intreaga Biserica. El are o autoritate pe care nu o poseda alt document. Toate celelalte trebuie, din aceasta cauza, sa se raporteze la continutul acestui simbol de credinta pentru a-si obtine aceeasi valoare ca el. Aceasta este invatatura Bisericii Ortodoxe despre Simbolul de credinta. Este imbucurator faptul ca in ultimii ani, in cadrul ecumenismului local si mondial, a fost pretuita in mod special forma initiala a acestui Simbol de credinta, propunandu-se in repetate randuri ca textul original (fara adaosul filioque) sa fie folosit in viata liturgica a Bisericii.Crezul marturiseste credinta in Dumnezeu-Sfanta Treime: Tatal, Fiul si Sfantul Duh, in lucrarea Sa pentru intreaga creatie, in iubirea Sa fata de oameni si lucrarea Sa pentru mantuirea si sfintirea lor, precum si in insusirile Bisericii si speranta intru viata vesnica. Noi avem aici intr-adevar un rezumat al continutului esential al credintei crestine. Trebuie precizat ca pentru Biserica Ortodoxa acest simbol este singurul Simbol de credinta intrebuintat peste tot. Ea nu si l-a 'gasit' numai pentru sine. Nascut din nevoia fireasca a legitimarii primilor crestini ca marturisitori ai lui Iisus Hristos - Fiul lui Dumnezeu intrupat, Crezul a primit de-a lungul timpului diferite forme, menite sa raspunda atat cerintelor Bisericii, cat si provocarilor venite din sfera Antichitatii tarzii si a filosofiei elenistice. Nu in ultimul rand, Crezul s-a afirmat si ca o marturisire cu vadite valente apologetice si antieretice, in special numeroaselor curente gnostice aparute in primele secole. El este Simbolul de credinta al intregii Biserici a lui Hristos, al tuturor Bisericilor crestine care vor sa ramana in legatura si comuniune cu Biserica primara. Este singurul Simbol de credinta formulat de un sinod ecumenic si receptat de intreaga Biserica.'Redescoperirea Ortodoxiei incepe cu readucerea Persoanei lui Iisus Hristos in centrul credintei'Originalul Crezului niceean cuprinde 101 cuvinte, dintre care 84 se refera la Fiul. Credem ca este necesar sa revenim si sa vorbim despre Persoana lui Iisus Hristos, 'Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat' in aceasta lume multiconfesionala si desacralizata, care emite diferite ipoteze false asupra existentei divinitatii, a existentei, pe pamant, in trup omenesc, in istorie, a celei de a doua Persoane a Sfintei Treimi - Mantuitorul Iisus Hristos, cheie a Scripturii si centralitatea credintei noastre. Ortodoxia este Biserica lui Hristos pe pamant. Biserica lui Hristos nu este o institutie; ea este o viata noua cu Hristos si in Hristos, condusa de Duhul Sfant. Lumina Invierii lui Hristos straluceste peste Biserica si o umple cu bucuria invierii, a triumfului asupra mortii. Mantuitorul inviat traieste cu noi si viata noastra in sanul Bisericii este o viata tainica in Hristos. Crestinii poarta acest nume tocmai pentru ca sunt ai lui Hristos; ei traiesc in Hristos si Hristos in ei. Intruparea nu este numai o idee sau o doctrina; ea este inainte de toate un eveniment care s-a produs o data in timp, dar care poseda toata puterea in eternitate.Parintele prof. dr. Ion Bria sustinea faptul ca 'redescoperirea Ortodoxiei incepe astfel cu readucerea Persoanei lui Iisus Hristos in centrul credintei si spiritualitatii. Spiritualitatea crestina a cunoscut perioade de confuzie numai atunci cand a ignorat urmarea lui Hristos, capul tuturor virtutilor; sau cand doctrina hristologica a fost prezentata in formule si dogme care nu redau istoria lui Iisus din Nazaret (1 In. 1, 1) - lumina care lumineaza pe orice om, pe Hristos - viata lumii. Cine este Dumnezeu, Care desi neajuns dupa fiinta Sa vesnica, S-a aratat pe pamant si cu oamenii a locuit? Fiecare crestin trebuie sa traiasca si sa marturiseasca experienta lui Filip din Betsaida: 'Am aflat pe Acela despre care au scris Moise in Lege si prooroci, pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret' (In. 1, 15) sau experienta lui Natanael: 'Rabbi, Tu esti Fiul lui Dumnezeu, Tu esti regele lui Israel'. Iar Iisus i-a zis: 'Adevar, adevar va spun: de acum veti vedea cerul deschizandu-se si pe ingerii lui Dumnezeu suindu-se si pogorandu-se peste Fiul Omului' (In 1, 49-51).'Cine zic oamenii ca sunt Eu?'Şi astazi, dupa 2000 de ani, intrebarile puse chiar de Dumnezeu, de Domnul nostru Iisus Hristos: 'Cine zic oamenii ca sunt Eu?' (Mc. 8, 27) si 'Dar voi, cine ziceti ca sunt Eu?' (Mc. 8, 29) ne cer raspuns. Criza de identitate cu care este confruntata societatea de astazi are cauza nu numai in lipsa de cultura religioasa, in necunoasterea istoriei crestinismului si stergerea memoriei sau traditiei primite, ci si in denigrarea oricarei autoritati religioase sau morale, in derutatea credintei personale, in chiar necredinta fiecaruia. Oamenii incep sa creada ca pot stapani viata si istoria lor, fara Dumnezeu, uitand ca identitatea lor sinistrata provine tocmai din acea ca au 'cazut' de la slava lui Dumnezeu (Rm. 3, 23). Cautand diverse usi de salvare, oamenii nu vad pe Iisus Hristos, pe El, poarta prin care S-a pogorat Dumnezeu la noi si prin care oamenii intra la Dumnezeu: 'El este usa Tatalui, prin care au intrat Avraam, Isaac, Iacob, profetii, apostolii si Biserica' (Ignatie al Antiohiei, Epistola catre filadelfieni, IX, 1).Pr. prof. Dr. Dumitru Staniloae afirma ca Sfanta Scriptura este 'Fiul si Cuvantul lui Dumnezeu, care S-a talmacit pe sine in cuvinte, in lucrarea Lui de apropiere de oameni pentru ridicarea lor la El, pana la intruparea, invierea si inaltarea Lui ca om. Scriptura reda ceea ce continua sa faca Fiul lui Dumnezeu cu noi din aceasta stare de Dumnezeu si om desavarsit, deci Scriptura talmaceste lucrarea prezenta a lui Hristos'.Biserica marturiseste ca Iisus Hristos este Domnul, Fiul lui Dumnezeu. Aceasta marturisire se bazeaza pe recunoasterea unui fapt central, si anume ca in Iisus Hristos il vom intalni pe Dumnezeu si ca El este Mantuitorul nostru. Sunt trei mari lucruri marturisite incepand cu cel de-al doilea articol din Simbolul de credinta. In primul rand, Biserica marturiseste ca Hristos este chipul lui Dumnezeu cel adevarat si ca Dumnezeu se manifesta in mod direct, stabilind o relatie cu noi. Este o calitate a persoanelor rationale de a stabili un dialog. In al doilea rand, Biserica sustine ca Iisus Hristos este Dumnezeu adevarat si om adevarat, iar in al treilea rand, sustine, de asemenea, ca intruparea, 'incarnarea' s-a facut 'pentru noi si pentru a noastra mantuire'. Se spune ca Dumnezeu este viu si prezent in situatii umane, chiar si in saracie, durere si moarte.Iisus Hristos a avut pana azi si are in continuare o mare influenta in viata creatiei. Aceasta influenta se datoreste unei lucrari reale a lui Hristos, sau e produsul unei exagerari subiective care s-a perpetuat in istoria crestinismului? Mai intai se poate spune un lucru: aceasta influenta nu e produsul treptat al unei fantezii ce s-a dezvoltat cu timpul, ci s-a simtit inca de la martorii imediati ai Invierii Lui. Tot ce se spune in Noul Testament despre Iisus Hristos este imprimat de eficienta Lui asupra autorilor, eficienta deosebita de a oricarei personalitati care a fost numai om. Ei nu marturisesc despre doua lucruri care-si corespund, ci vorbesc despre ele ca unii ce stau in momentul in care scriu sub eficienta Lui.Marturisirea lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu este intalnita in diferite versiuni ale Crezului, mai simple sau mai amplificate.Cel de-al doilea articol al Crezului vorbeste despre identitatea vesnica a Domnului Hristos. Fata de unele opinii, potrivit carora cineva care se naste din mama, creste si moare nu poate fi altceva decat om, Biserica marturiseste, intemeindu-se pe revelatia dumnezeiasca si pe propria sa experienta, faptul ca Iisus Hristos este intr-adevar, mai inainte de orice, Dumnezeu.Sinodul de la Niceea, preluand marturisirea de credinta de la Botez a Bisericii din Ierusalim, a stabilit textul ei definitiv referitor la Iisus Hristos, in forma Simbolului de credinta care marturiseste despre El, pe de o parte, ca este Unicul Fiu al lui Dumnezeu, Unul Nascut, 'deofiinta cu Tatal, nascut inainte de veci; pe de alta, ca S-a intrupat de la Duhul Sfant si din Maria Fecioara si S-a facut om'.Crestinismul se axeaza pe realitatea cuvantului revelat ce se cere marturisitSe marturiseste cu insistenta ca Iisus Hristos a existat ca Fiul lui Dumnezeu, deci ca ipostas sau ca Persoana dumnezeiasca, dinainte de Intrupare. Caci Iisus Hristos, nascut dupa omenitate din Fecioara Maria, e Unul si Acelasi cu Ipostasul dumnezeiesc nascut din Tatal dinainte de veci. Marturisirea nu spune ca Iisus Hristos ca Persoana S-a constituit de-abia prin nasterea din Fecioara Maria, prin intalnirea firii dumnezeiesti, care inainte de aceea n-ar fi fost persoana, cu firea omeneasca.Primele marturisiri de credinta atestate in Noul Testament reprezinta mai degraba raspunsul credintei apostolilor si al ucenicilor acestora la realitatea mantuitoare a Intruparii, mortii si Invierii Fiului lui Dumnezeu, decat rezultatul unei dorinte acute de sistematizare a credintei propovaduite de Mantuitorul Iisus Hristos. Aceasta precizare este cu atat mai importanta, cu cat crestinismul se afirma in spatiul lumii greco-romane ca o religie profund kerigmatica si mai putin ritualista. Jaroslav Pelikan subliniaza foarte bine faptul ca spre deosebire de religiile pagane, unde accentul cade pe ceremonie, crestinismul se axeaza pe realitatea cuvantului revelat ce se cere marturisit. Totodata, marturisirea crestina vine sa implineasca porunca vetero-testamentara, astfel ca imperativul 'asculta Israele' (šema Ishrel) din Deuteronom 6, 4 se confirma in marturisirea credintei in Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Intrupat, calea catre viata vesnica (cf. In. 17, 3).Este foarte important sa subliniem faptul ca aceasta marturisire este una publica, implicand mai multe aspecte ce merg de la simpla declarare a credintei in Iisus Hristos cel mort si inviat, pana la acte radicale cum este cel al martiriului in numele credintei. Acest aspect marturisitor este, fara indoiala, 'unul dintre principalii factori ce au dus la raspandirea crestinismului in intreaga lume'. Mai mult decat atat, propovaduirea crestina vizeaza in permanenta actualul, vorbind nu despre un simplu personaj istoric, ce a trait si activat illo tempore, ci despre 'Iisus Hristos ieri, azi si in veci acelasi' (Evr. 13, 8). Din aceasta perspectiva credinta crestina nu poate fi incadrata sau asimilata vreunui sistem filosofico-religios, ci traita la adevarata ei dimensiune in spatiul eclezial.Iisus Hristos este numele stabilit in Noul Testament si inclus in marturisirea de credinta crestina (de pilda Flp. 2, 5-11), pentru a recunoaste pe Iisus din Nazaret ca Mesia, Fiul lui Dumnezeu, Domnul si Mantuitorul: 'si sa marturiseasca toata limba ca Domn este Iisus Hristos, intru slava lui Dumnezeu Tatal' (Flp. 2, 11).Iisus este numele Lui propriu (Mt. 1, 21; Lc. 1, 31) - abrevierea ebraicului Jehoshua sau Joshua (Lc. 2, 21), cu terminatie greceasca, era obisnuit in poporul israelit, care inseamna in ebraica 'Domnul este mantuirea' sau 'mantuitorul' (Is. 61, 11), iar in greceste 'cel care vindeca', 'Domnul este (cel ce da) mantuirea'. Acest inteles, dar cu sens activ, il da ingerul lui Iosif (Mt. 1, 21) cand ii vesteste numele copilului pe care il va naste Maria: 'Ea va naste un fiu si vei chema numele Lui: Iisus, caci El va mantui poporul Sau de pacatele lor'. Pentru a-L distinge de altii cu acelasi nume, se recurge la o indicatie geografica: Iisus din Nazaretul Galileii (Mt. 21, 11; Mc. 1, 9), Iisus din Nazaret (In. 1, 45; 18, 5, 7; Fapte 2, 22, 32, 36) sau Iisus Nazarineanul (Mc. 1, 24; 10, 47; Lc. 24, 19). Prin 'acest Iisus', Apostolii indica pur si simplu Persoana istorica a Celui ce le-a fost invatator, in calitatea lor de contemporani, discipoli si martori autentici de la inceput (I In. 1, 1; Fapte 8, 35; 13, 23, 33; 19, 4). Crestinii, mai tarziu, din respect fata de Persoana Incepatorului credintei, au evitat sa foloseasca numele Iisus ca nume de botez.Hristos - este echivalentul cuvantului ebraic Messiah, care inseamna 'unsul lui Dumnezeu'. Mesia nu este un nume propriu, ci un titlu care se refera la originea si misiunea divina a lui Iisus, in special la slujirea Sa de preot - Hristos apare in Noul Testament de 529 de ori, dintre care: de 150 de ori in Sfintele Evanghelii si de 379 de ori in Epistolele pauline. In marturisirea sa din Cezareea, Simon Petru a recunoscut pe Mesia - Hristos, in Iosua - Iisus din Nazaret: 'Tu esti Hristosul/Mesia, Fiul lui Dumnezeu Cel Viu!' ( Mt. 16, 16).Credinta in domnia, divinitatea si umanitatea reale ale lui Iisus Hristos rastignit si inviatHristos care apare in paginile textelor recunoscute drept Scripturi canonice, Hristosul Cel 'dupa Scripturi', este intotdeauna Cel rastignit si inviat. Proclamarea (kerygma) lui Iisus cel rastignit si Inviat ca Domn, atat de limpede descrisa in epistolele lui Pavel, 'reprezinta de asemenea baza descrierii lui Iisus din Evangheliile canonice. Aceasta directie de interpretare este esentiala. Confesiunea crestina nu se refera doar la cine a fost un personaj din trecut, la ceea ce a zis si a facut, ci mai degraba la cine este Hristos. Cele patru Evanghelii canonice nu sunt incercari de a pastra nestirbite inregistrarile istorice, ci sunt marturii si interpretari scripturistice, bazate pe kerygma, adica propovaduirea lui Iisus Hristos.Teologia Bisericii - insista preotul profesor John Behr - a dezvoltat in primul rand credinta in domnia, divinitatea si umanitatea reale ale lui Iisus Hristos rastignit si inviat, proclamate de Apostoli potrivit Scripturilor. 'Iisus Hristos trebuie sa fie, asadar, in acelasi timp Dumnezeu - fiindca numai un Dumnezeu poate mantui cu adevarat - si om - fiindca El ne poate vindeca doar ca om. Hristos deci nu poate fi nici simplu om, nici simplu Dumnezeu, nici ceva intermediar obtinut prin compunere, ci Unul si Acelasi totodata, Dumnezeu adevarat si om adevarat - logica acestor doua axiome ducand in mod inevitabil spre dogma de la Chalcedon (451)'.Este rolul nostru, al Bisericii si al membrilor ei, de a aduce marturie 'pana la marginile lumii' si de a fi 'apostoli' si martori ai Invierii Domnului nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Spre deosebire de Biserica din primele secole, Biserica de astazi are tot materialul scripturistic si patristic pentru a depune marturie, mai ales in vremuri grele, cand totul este schimbat, inversat, cand pacatul este numit virtute, cand cei care se numesc crestini pun sub semnul intrebarii Scriptura sau il caricaturizeaza pe Insusi Domnul, Creatorul tuturor. Lumea de astazi ne obliga de a aduce o marturie mai vie asupra a ceea ce au prezis proorocii Vechiului Testament si Sfintii Apostoli, Evanghelisti, iar apoi Sfintii Parintii si toti bine-credinciosii crestini, si anume ca Iisus Hristos este Unul-Nascut, Fiul lui Dumnezeu, intrupat pentru noi si pentru a noastra mantuire.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 2051

Id: 7599

Data: Jul 4, 2010

Imagine: