Cuvântul Preafericitului Parinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la deschiderea Conferinței Naționale „Unitate dogmatica si specific național în pictura bisericeasca” (editia a II-a), organizata de Comisia de Pictura Bisericeasca a Patriarhiei Române, Palatul Patriarhiei, luni, 05 mai 2014 (text revazut de autor):1.Cuvânt si icoana, Scriptura si pictura în lumina Învierii lui Hristos.În Noul Testament, Iisus Hristos este numit Cuvântul lui Dumnezeu (Ioan 1, 14; Apocalipsa 19, 13) si Chipul sau Icoana lui Dumnezeu (Coloseni 1, 15; Filipeni 2, 6). De aceea, în Biserica Ortodoxa cuvântul si icoana se asociaza pentru a reda taina mântuirii lumii în Iisus Hristos. Legatura dintre Sfânta Scriptura a Vechiului Testament si Sfânta Scriptura a Noului Testament este una de continere reciproca în sensul ca „Noul Testament în cel Vechi se ascunde, Vechiul Testament în cel Nou se descopera” dupa cum spunea Fericitul Augustin.De ce? Pentru ca centrul de lumina si convergenta al Sfintei Scripturi este taina Persoanei lui Hristos – Dumnezeu Cuvântul, dupa cum ne arata Însusi Hristos Cel înviat când în drum spre Emaus tâlcuieste ucenicilor Luca si Cleopa Sfânta Scriptura a Vechiului Testament amintindu-le locurile din cartile lui Moise si Proroci care vorbesc despre El (cf. Luca 24, 13-35).Aceasta exegeza hristocentrica a Sfintei Scripturi a devenit normativa pentru Biserica, deoarece toata istoria mântuirii neamului omenesc este îndreptata spre taina Învierii lui Hristos, ca temelie a învierii universale a umanitatii si ca dobândire a vietii ceresti vesnice. Exegeza pascala hristocentrica a Sfintei Scripturi se finalizeaza însa în Sfânta Euharistie, deoarece la frângerea pâinii în casa din Emaus ucenicii L-au recunoscut pe Iisus Hristos, întelegând ca Însusi Dumnezeu – Cuvântul le-a tâlcuit lor cuvintele Scripturii care vorbeau despre El. Însa Hristos Cel înviat S-a facut nevazut. Spatiul casei materiale din Emaus nu-L poate retine, deoarece Învierea Lui nu este simpla revenire la viata pamânteasca biologica stricacioasa, supusa determinismului materiei, sau supusa spatiului si timpului care separa pe oameni unii de altii. Iisus Cel înviat traiește deja viata cereasca eterna într-o totala libertate. El Se arata din când în când ucenicilor doar pentru a dovedi realitatea Învierii Sale. De aceea, în noaptea de Pasti cântam: „Astazi praznuim omorârea mortii si începutul unei alte vieti, vesnice” sau „Acum toate s-au umplut de lumina; si cerul si pamântul si cele dedesubt”, adica acum toate au un sens ultim, toate se îndreapta spre Înviere. În Hristos Cel înviat se inaugureaza Pastele ca trecere sau transfigurare si mutatie a vietii pamântesti spre viata cereasca eterna, se daruieste în arvuna cerul nou si pamântul nou în care moarte nu va mai fi (cf. Apocalipsa 21, 4). Cântarile de Pasti sunt cântari de biruinta, de trecere de la moarte la viata, de pe pamânt la cer, de la pacat la sfintenie, de la tristete la bucurie. De aceea, cântam: „Sa se veseleasca cele ceresti si sa se bucure cele pamântesti, ca a facut biruinta cu bratul Sau Domnul, stricat-a cu moartea pe moarte”.Dupa cum exegeza pascala a Sfintei Scripturi nu este doar orientativa, ci normativa pentru viata Bisericii, pentru ca sensul final al cuvântului rostit trebuie sa fie comuniunea, tot asa lumina, pacea si bucuria Învierii Domnului trebuie sa fie dimensiunea sau perspectiva fundamentala a iconografiei sau a picturii bisericesti.2. Lumina si slava Învierii au fost anticipate în Schimbarea la fata a Domnului.Cu putin timp înainte de Patimirile Sale, Hristos Domnul a luat cu El trei ucenici, si anume pe Petru, Iacob si Ioan si a urcat cu ei pe un munte înalt, pe Tabor, potrivit Traditiei, si acolo pe munte S-a schimbat la fata, încât fata Lui stralucea ca soarele, iar hainele Lui erau albe ca lumina (cf. Matei 17, 2). Deodata, au aparut Moise si Ilie, care reprezentau Legea si Profetii, si vorbeau cu El despre cele ce urmau sa se întâmple. Apoi a aparut un nor luminos, din care un glas a zis: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit în Care am binevoit, pe Acesta sa-L ascultati” (Matei 17, 5), iar Moise si Ilie au disparut si Iisus a vorbit cu ucenicii Sai. Troparul sarbatorii spune: „Schimbatu-Te-ai la fata, în munte, Hristoase Dumnezeule, aratând ucenicilor Tai slava Ta pe cât li se putea […]”, adica pe masura capacitații lor de a o privi.De ce a aratat Hristos Domnul slava Sa ucenicilor Sai înainte de Patimirile si de Moartea Sa?Hristos Domnul le-a aratat celor trei ucenici slava Sa, adica fata Sa transfigurata în lumina slavei Împaratiei cerurilor, pentru ca atunci când ei vor vedea fata Sa desfigurata de durerile si de chinurile mortii sa înteleaga mai bine ca Cel ce sufera pe Cruce este Domnul slavei, dar si pentru a-si aduce aminte ca ori de câte ori Iisus a prevestit moartea Sa, El a precizat si ca „a treia zi va învia”. De aceea, dupa Pogorârea Sfântului Duh, la Cincizecime, Sfântul Apostol Petru a vorbit despre Învierea lui Hristos ca fiind profetita de proroci: „Pe cel cuvios al Tau nu-l vei lasa sa vada stricaciunea” (Psalm 15, 10; cf. Fapte 2, 27), reprosând mai marilor poporului ca „au omorât pe Hristos, dar Dumnezeu L-a înviat” (Fapte 2, 23-24). Iar Sfântul Apostol Pavel spune ca Hristos, Cel ce a fost rastignit, este „Domnul slavei” (Cf. 1 Corinteni 2, 8).Este semnificativ faptul ca Icoana ortodoxa a Învierii Domnului nu prezinta iesirea lui Hristos din mormânt ca în tablourile renascentiste occidentale, ci icoana coborârii lui Hristos la iad, si anume cu sufletul Sau unit cu Dumnezeirea Sa. Cântarile din Sfânta si Marea Sâmbata, ca si Prohodul Domnului, ne spun ca Hristos a „surpat”, a „zdrobit” sau a „pradat” iadul cu stralucirea Dumnezeirii Sale, ridicând pe Adam din stricaciune, adica ridicând din coruptibilitate firea omeneasca mostenita de la Adam si Eva. Desi Hristos nu coboara la iad cu trupul, deoarece trupul Sau se afla în mormânt, totusi El este prezentat în icoana Învierii ca lumina stralucitoare care ia forma corpului uman, forma purtata în sufletul Sau plin de stralucirea Dumnezeirii Sale. În mod semnificativ, slava lui Hristos Cel ce coboara la iad, pentru a transforma întunericul si singuratatea din iad în lumina si comuniune de iubire si bucurie negraita si preaslavita a dreptilor care au așteptat venirea lui Mesia, este, în iconografia ortodoxa, asemanatoare cu slava Schimbarii la fata a lui Hristos pe muntele Taborului. Aceasta slava a Învierii lui Hristos coborât în iad cu sufletul Sau îndumnezeit va coplesi apoi si trupul Sau din mormânt, astfel încât materia trupului înviat al lui Hristos este complet îndumnezeita, complet înduhovnicita, devenind interioara spiritului si complet libera fata de orice determinism al existentei biologice amestecata cu stricaciunea si moartea.3.De ce Biserica Ortodoxa nu a respectat cronologia Noului Testament când a fixat în calendar sarbatoarea Schimbarii la fata a Domnului, si anume în loc sa fixeze aceasta sarbatoare înainte de Saptamâna Sfintelor Patimiri ale Domnului a mutat-o în ultima luna a anului bisericesc, care are un caracter intens eshatologic, adica în luna august, si anume în ziua a sasea?Pentru ca Învierea lui Hristos este arvuna, „începatura” sau temelia Învierii de obste, care va fi însotita de Judecata universala sau Judecata de Apoi. Trebuia ca slava Învierii lui Hristos, anticipata în slava Schimbarii la fata a lui Hristos, sa fie înteleasa si ca arvuna a slavei lui Hristos Care va veni sa judece vii si mortii si a Carui Împaratie nu va avea sfârsit. Cu alte cuvinte, slava lui Hristos aratata pe muntele Taborului este în acelasi timp slava Învierii Sale si slava celei de-a doua veniri a Sa, la sfârsitul veacurilor, când cerul si pamântul de acum vor fi înlocuite cu un cer nou si un pamânt nou. De fapt, proclamarea Învierii lui Hristos în Ortodoxie se savârseste în afara locasului de cult, deoarece aceasta anticipeaza simbolic Învierea de obste si Judecata de Apoi, în urma careia pacatosii care nu s-au pocait „vor pieri de la fata lui Dumnezeu, iar dreptii se vor veseli” (cf. Psalm 67, 2-3).Sarbatoarea Schimbarii la fata a Domnului a fost fixata în ziua a sasea, a lunii august, pentru ca în ziua a șasea a fost creat omul, dupa chipul lui Dumnezeu Cel nemuritor, fiind chemat sa ajunga la asemanarea cu Dumnezeu prin comuniune cu El, adica prin împartasirea de harul si de slava Sa vesnica. Dar fiindca vechiul Adam, prin neascultare, a devenit pacatos si muritor, Hristos Domnul, Noul Adam, prin smerita ascultare pâna la moarte (Cf. Filipeni 2, 8) a redeschis oamenilor calea mântuirii, a asemanarii cu Dumnezeu prin sfintenie si a participarii lor la viata vesnica.Maica Domnului, care, dupa Adormire, s-a mutat la viata vesnica, fiind Maica Vietii, este icoana Bisericii care ne trece de pe pamânt la cer, prin toata lucrarea ei sfintitoare si mântuitoare, Biserica fiind plina de harul si iubirea Preasfintei Treimi. La ziua Judecatii de obste, de o parte si de alta a tronului de judecata al lui Hristos Cel ce Se arata întru slava, se afla ca mijlocitori Maica Domnului si Sfântul Ioan Botezatorul, care se roaga pentru mântuirea celor ce în ceasul mortii se aflau în stare de pocainta. Aceasta vedere a slavei lui Hristos ca Judecator al întregii umanitati dupa Învierea de obste este concentrata în icoana Deisis, care rezuma aspectul eshatologic al lunii august, întrucât finalitatea timpului din anul bisericesc este dobândirea vietii vesnice.Prin urmare, dimensiunea istorica a slavei Învierii lui Hristos, anticipata în Schimbarea la fata a Domnului înainte de patimirile Sale, devine o dimensiune cosmica prin plasarea sarbatorii Schimbarii la fata a lui Hristos în ultima luna a anului bisericesc. Aceasta sarbatoare, împreuna cu sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului (15 august) si cu sarbatoarea Taierii capului Sfântului Ioan Botezatorul (29 august) ne arata legatura profunda între slava Învierii lui Hristos Cel rastignit si slava lui Hristos - Dreptul Judecator, ca slava împartasita de El celor ce au crezut în El, L-au iubit si L-au marturisit în lume prin cuvânt si fapta.Bucuria pascala a dreptilor este data de harul lui Dumnezeu care sustine întreg universul. De aceea, în Ortodoxie, bucuria pascala este o bucurie sau o lumina cosmica, este sensul ultim al universului. În acest sens, iconografia ortodoxa, indiferent de tematica ei, transmite o bucurie sau o lumina pascala. Lumina Învierii lui Hristos se vede pe fetele sfintilor, ca lumina venind din sufletele lor care au înviat din moartea pacatelor prin unirea lor tainica si sfânta cu Hristos în rugaciune, pocainta si împartasire euharistica.Lumina Învierii lui Hristos se vede tainic prezenta în pliurile vesmintelor sfintilor, ca simbol al virtutilor care au rodit în ei începând cu „haina luminoasa” primita la Botez. Lumina Învierii lui Hristos se vede si în verdele translucid al naturii, în crestele luminate ale muntilor si în toata creatia patrunsa tainic de harul necreat al lui Dumnezeu si îndreptata spre cerul nou si pamântul nou care vor fi luminate de slava neapusa a lui Hristos din Ierusalimul ceresc.În mod deosebit, slava Învierii lui Hristos se vede în aureola sfintilor, ca marturie ca gândirea si viata lor sunt deplin unite cu Hristos, iar slava Învierii Sale tainic prezenta acum în sufletele lor se va arata deplin si în trupurile lor la Învierea de obste, dupa cum ne învata Sfintii Isihasti, care au pregustat înca din lumea aceasta pamânteasca slava, pacea si bucuria Împaratiei cerurilor, aratate ucenicilor lui Hristos pe muntele Tabor.În aceasta privinta, aceeasi lumina a Învierii lui Hristos strabate deodata Sfânta Scriptura, Sfânta Liturghie, Filocalia, Iconografia si Imnografia ortodoxa autentica. Prin toate se binevesteste bucuria Învierii Domnului nu numai de Sfintele Pasti, ci si în fiecare Duminica si sarbatoare, iar ultimul articol din Crezul ortodox arata dinamica vietii crestine îndreptata spre Înviere si speranta mântuirii: „Astept învierea mortilor si viata veacului ce va sa fie!”.Când iconografia pierde perspectiva ei pascala, ea înceteaza a mai fi o teologie a transfigurarii, a pacii si a bucuriei izvorâte din credinta si rugaciunea Bisericii lui Hristos Cel rastignit, înviat si înalțat întru slava.Prin urmare, fiecare pictor ortodox autentic trebuie sa fie un dascal al luminii si al bucuriei pascale, pentru ca pictura lui sa confirme ceea ce spun cântarile liturgice ortodoxe în general si mai ales aceasta cântare: „În Biserica slavei tale stând, în cer ni se pare a sta, Nascatoare de Dumnezeu [...]”.***Anul acesta, 2014, fiind Anul comemorativ al Sfintilor Martiri Brâncoveni în Patriarhia Româna, editia a doua a Conferintei Nationale „Unitate dogmatica si specific national în pictura bisericeasca” (5 – 8 mai 2014) are ca tema principala Arta brâncoveneasca – izvor de inspiratie.Programul Conferintei contine prelegeri privind pictura brâncoveneasca, dar si vizite de studiu la unele biserici brâncovenesti si la Muzeul National de Arta al României.Întrucât Conferinta Nationala a pictorilor bisericesti se desfasoara anul acesta în perioada pascala, marcata de bucuria Învierii Domnului, dorim organizatorilor, oratorilor si tuturor participantilor la aceasta conferinta sa se bucure de luminile credintei exprimate în frumusetile artei brâncovenesti, descoperind în aceasta armonia dintre arhitectura, sculptura si pictura, ca fiind izvor de pace si binecuvântare.† DANIELPatriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 644

Id: 40367

Data: May 5, 2014

Imagine: