Familia este un organism viu în care se dezvolta dragostea între soti, precum si celelalte virtuti crestine prin care omul se apropie de Împaratia lui Dumnezeu. Dumnezeu l-a creat pe om dupa chipul Sau si l-a chemat sa ajunga la asemanarea cu El. Asemanarea este împreuna-lucrarea omului cu harul Duhului Sfânt de a se curati, lumina si desavârsi pe parcursul întregii sale vieti. Una din caile pe care Biserica le pune la îndemâna credinciosilor pentru a ajunge la asemanarea cu El este familia. Despre aceasta Sfânta Taina a Bisericii, numita Cununie sau Nunta, vom vorbi în cele ce urmeaza. Omul, fiinta sociala, dialogala, are posibilitatea comunicarii si comuniunii cu Dumnezeu si cu semenii. În primele pagini ale Sfintei Scripturi aflam ce a hotarât Dumnezeu pentru el: „Nu este bine sa fie omul singur; sa-i facem ajutor pe potriva lui“ (Fac. 2, 8). Mai mult decât atât: „Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: cresteti si va înmultiti si umpleti pamântul si supuneti-l!“ (Fac. 1, 28), aratându-i menirea pe care o are de continuator si organizator al vietii. Aceste deziderate pot fi împlinite în cadrul familiei, la baza careia se afla casatoria.Caracteristicile familiei: unitate si indisolubilitateTeologia morala învata ca trasaturile fundamentale ale familiei crestine sunt unitatea si indisolubilitatea. În cadrul familiei, un barbat nu poate avea decât o singura femeie, poligamia nefiind admisa de Biserica, deoarece Dumnezeu i-a creat omului o singura femeie, si nu mai multe. Unitatea familiei o avem chiar de la începutul creatiei: „De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va uni cu femeia sa si vor fi amândoi un trup“ (Fac. 2, 24). Unitatea duce în mod firesc la complementaritatea dintre barbat si femeie în cadrul familiei. În Noul Testament, este lamurita problema indisolubilitatii familiei prin dialogul pe care-l poarta Mântuitorul Hristos cu fariseii: „... ceea ce a unit Dumnezeu, omul sa nu desparta... caci din pricina învârtosarii inimii voastre v-a dat voie Moise sa va lasati femeile, dar la început n-a fost asa“ (Mat. 19, 5-9), aratând ca pentru incapacitatea poporului evreu de a întelege superioritatea monogamiei, Prorocul Moise a admis despartirea sotilor. Taina Nuntii îi invita pe cei casatoriti la responsabilitate reciproca, care - ne spune parintele Dumitru Staniloae - duce la o spiritualizare treptata a legaturii dintre ei. Din aceasta perspectiva, la polul opus, infidelitatea conjugala - „dragostea mintita“ - îi transforma pe oameni în obiecte ale placerilor carnale, deturnând întelesul iubirii în favoarea relatiilor trupesti, de aventura.Coordonate ale reusitei în familie: Biserica - feciorie - iubire jertfelnicaÎnsa, pentru a întelege mai usor aceste îndemnuri teologice, as dori sa punctam trei mari repere pe care se sprijina familia si care dau stralucire casniciei: Relatia tinerilor cu Biserica pâna la casatorie; cumintenia sau fecioria înainte de casatorie; disponibilitatea spre jertfa în cadrul casatoriei. Relatia tinerilor cu Biserica. Adolescentii „crescuti“ în Biserica, în anticamera Împaratiei lui Dumnezeu, au un avantaj imens: înteleg lumea din perspectiva Ortodoxiei. Aici, se deprind cu învataturile Bisericii si îsi hranesc sufletul si mintea cu valori care sunt din alta lume: rugaciune, înfrânare, iertare, sinceritate, însa definitoriu pentru ei este dialogul cu preotul (care încet, încet se transforma în Taina Marturisirii). Asemenea tineri capata maturitate în relatiile interumane si constientizeaza ca nu pot trai o viata din care sa nu faca parte Hristos. Poate cea mai deasa constatare pe care am auzit-o în urma Spovedaniei unor tineri a fost aceasta: „...dar n-am stiut ca lucrurile stau asa!“ Iata, Biserica ne ofera sansa sa stim cum stau, realmente, lucrurile. Cumintenia sau fecioria înainte de casatorie.Fenomenul de îndragostire este unul dintre cele mai frumoase sentimente pe care-l poate trai un tânar. Însa, de cele mai multe ori, adolescentii nu fac distinctie între dragostea nepatimasa, curata si sentimentul voluptatii trupesti. De aceea, foarte multi dintre ei (mai ales fetele) îsi ofera cumintenia si pudoarea unor oameni în care nu merita sa „investesti“. Nu mai putem recupera energia iubirii sincere daruita haotic, fara Dumnezeu. În acelasi timp, nu stim daca cel pentru care ne sacrificam fecioria va fi sotul meu sau sotia mea. Cine poate garanta acest lucru? Sau cine poate garanta pace si bucurie într-o relatie care se asaza pe pacat si neglijeaza valorile vesniciei? În aceste conditii, dupa mai multe încercari nereusite, se ajunge în casnicie ca oamenii sa fie raniti, cu rezervele iubirii epuizate. Cu acest „bagaj“ intram în casnicie. Parintele Ilie Moldovan spunea ca o familie îsi alimenteaza fidelitatea conjugala din cumintenia pe care au deprins-o cei doi parteneri de viata pâna la nunta! Sigur, Biserica are solutii si pentru cei care si-au început casnicia de pe alte pozitii, dar nu dezvoltam acum acest subiect. Asadar, retinem ca exista casatorii frumoase, reusite, însa acestea respecta voia lui Dumnezeu.Disponibilitatea spre jertfa în cadrul casniciei. În Ortodoxie, între iubire si jertfa se pune semn de egalitate. Nici o casnicie nu are viata lunga daca nu se întemeiaza pe iubire jertfelnica. Ce înseamna sa te jertfesti pentru celalalt? Sfântul Apostol Pavel le spune efesenilor: „barbatilor, iubiti pe femeile voastre, dupa cum si Hristos a iubit Biserica si s-a dat pe sine pentru ea“ (Efeseni 5, 25). Pentru a reusi în casnicie e necesar sa existe dorinta de transformare din partea amândurora. Fiecare membru al cuplului familial, înainte de casnicie, are un fel de a fi al lui. Daca modul de viata deprins în timpul copilariei si adolescentei nu este conform cu starea de jertfelnicie, trebuie efort pentru a renunta la aceasta suma de obiceiuri rele. Tocmai aceasta straduinta ne face mai sensibili si mai atenti fata de partenerul de viata. Grija, activitatile, precum si odihna, relaxarea, din cadrul familiei, toate se fac împreuna. Daca pe acest fond apar si pruncii - darul lui Dumnezeu oferit familiei -, iubirea între soti creste, se maturizeaza si se adânceste permanent în drumul ei catre mântuire. În acest orizont poate fi înteleasa Evanghelia de la Cununie, în care auzim ca Mântuitorul a transformat apa în vin. Aceasta preschimbare este un îndemn catre tinerii casatoriti de a-si transforma fiecare egoismul sau în iubire jertfelnica spre celalalt. Care sunt cele doua caracteristici fundamentale ale familiei? Ce trebuie sa urmareasca tinerii pentru a reusi în casatorie? De ce nu trebuie acceptate relatiile trupesti dinainte de casatorie? Asa cum Mântuitorul Iisus Hristos a iubit Biserica si s-a jertfit pentru ea, la fel si membrii familiei sunt datori sa se iubeasca sincer, jertfelnic, caci legatura dintre barbat si femeie devine prin Taina Cununiei asemenea legaturii lui Hristos cu Biserica Sa. Generalizam învatatura despre familie prin cuvântul Sfântului Ioan Gura de Aur, în Omiliile la Facere: „dragostea casatoriei este un lucru ce întrece orice avutie, caci nici un lucru - afara de bunatatile ceresti - nu este mai de pret decât a fi iubit de sotie si a o iubi pe ea“. Aplicam învatatura despre familie cu îndemnul ca fiecare dintre tinerii care au o relatie de prietenie si se gândesc sa-si întemeieze o familie sa-l roage pe Dumnezeu pentru casatorie binecuvântata, spre mântuire. Cu o saptamâna sau doua înainte de casatorie, tinerii se pot spovedi si împartasi, dupa vrednicie, ca o constientizare a faptului ca Hristos Domnul este temelia vietii lor. Repere bibliografice: Pr. prof. dr. Ilie Moldovan, În Hristos si în Biserica. Adevarul si frumusetea casatoriei. Teologia iubirii, Alba Iulia, 1996. Pr. prof. dr. Dumitru Staniloae, Teologia Dogmatica Ortodoxa, vol. III, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucuresti, 2003. John Meyendorf, Casatoria, perspectiva ortodoxa, Editura Renasterea&Patmos, Cluj-Napoca, 2012.(Cateheza publicata în Ziarul Lumina din data de 9 decembrie 2013, semnat de pr. Adrian Nița)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 916

Id: 36389

Data: Dec 9, 2013

Imagine: