Editura Andreiana a Arhiepiscopiei Sibiului a publicat recent o valoroasa si consistenta lucrare dedicata relatiilor pe care Sfântul Constantin Brâncoveanu le-a avut cu fratii români din cetatea Brasovului si mai ales din Şcheii asezarii de sub Tâmpa. Volumul este realizat de Înaltpreasfintitul Laurentiu, Arhiepiscopul Sibiului si Mitropolitul Ardealului, în colaborare cu pr. prof. dr. Vasile Oltean, directorul Muzeului „Prima Şcoala Româneasca“ din Şcheii Brasovului.Anul acesta, în Patriarhia Româna sunt comemorati Sfântul Domnitor Constantin Brâncoveanu si cei patru fii ai sai, Constantin, Ştefan, Radu si Matei, la împlinirea a 300 de ani de la martiriul lor. Înca de la începutul anului au început sa fie publicate lucrari stiintifice prin care sunt amintite si pretuite viata, activitatea si mai ales moartea crunta pentru Hristos a celor cinci mari barbati sfinti ai neamului, alaturi de sfetnicul domnitorului si ginerele sau, Ianache Vacarescu. Desi a condus 26 de ani poporul pravoslavnic din Ţara Româneasca, Sfântul Constantin Brâncoveanu a avut în inima sa si pe fratii români de peste munti, în special pe cei din Transilvania, asupriti de stapânitorii vremii si de miscari religioase, cum ar fi Uniatia, si care se aflau în pericol de a-si pierde identitatea si credinta strabuna.Lucrarea „Sfântul Constantin Brâncoveanu si brasovenii“, aparuta în aceste zile la Sibiu, sub egida Editurii „Andreiana“, vine sa aduca un plus de informatie si un prinos de recunostinta fata de marele domnitor al Ţarii Românesti, un ctitor de biserici în Ardeal si un stâlp al Ortodoxiei românesti pe aceste meleaguri.Daca în Ardeal, Sfântul Constantin Brâncoveanu a ctitorit marea lavra a Ortodoxiei transilvane, Manastirea de la Sâmbata de Sus, asezare monahala care îi poarta pâna astazi sfântul nume, sau Biserica „Sfântul Nicolae“ din Fagaras, ambele cu profunde elemente ale artei brâncovenesti, relatiile cu cetatea si Şcheii Brasovului au fost speciale, date fiind si asezarea geografica, la granita celor trei Ţari românesti, dar si importanta economica si politica a orasului.Interesul domnitorului fata de Brasov a fost de la sine înteles, iar influenta miscarii artistice, arhitecturale din vremea sa se poate observa si acum în vechea cetate transilvana.„Oricine strabate Brasovul si îi este dat sa faca popas de odihna în stravechea vatra istorica a Şcheilor Brasovului nu poate sa nu fie surprins de particularitatea acestei asezari, în care arhitectura brâncoveneasca este marturisita de toate vechile case, care nu au cunoscut înca ultragiile chiciului modern“, subliniaza autorii în Prefata volumului.Relatii cu Şcheii BrasovuluiDaca în relatiile cu cetatea Brasovului domnitorul a aratat de la început o larga deschidere, iar marii istorici s-au aplecat mai mult spre studierea acestor relatii, fata de românii din Şcheii Brasovului marele domnitor a avut oarecare rezerve pâna la 1690, dupa batalia de la Râsnov, când pretendentul la tronul Ţarii Românesti, aga Constantin Balaceanu, dar si rudele si fostii boieri ai lui Şerban Cantacuzino, au parasit Şcheii, unde erau refugiati.Toate marturiile pastrate de la acel moment pâna la sfârsitul domniei arata ca Sfântul Constantin Brâncoveanu s-a preocupat de binele românilor din Şcheii Brasovului. În 1701, domnitorul a cumparat case în Şcheii Brasovului si un han la Bartolomeu, iar pe cele doua fiice ale sale, Ancuta si Balasa, le-a adus în cele doua case de pe actuala strada ce-i poarta numele.Tot în Şchei, domnitorul a adus administratori pentru proprietati, diplomati si boieri. Împreuna cu mitropolitii Teoctist si Antim Ivireanul, a reusit sa sprijine rezistenta românilor din Şcheii Brasovului în fata ofensivei uniatiste, prin carti si scrisori de încurajare. Mai mult decât atât, domnitorul a adus la curtea sa pe reprezentantii bisericii din Şcheii Brasovului, iar pe scheianul David Corbea, aflat la curtea sa, îl trimite în mijlocul fratilor din Şchei pentru a raporta voievodului tot ce se întâmpla acolo. În urma acestor rapoarte, domnitorul avea posibilitatea sa se adreseze autoritatilor din Transilvania si de la Viena în favoarea românilor din Şcheii Brasovului.Toate aceste relatii dintre domnitor si brasoveni sunt prezentate pe larg în volumul elaborat de IPS Mitropolit Laurentiu si parintele Vasile Oltean. Bogatul material documentar din arhiva istorica a Şcheilor, alaturi de marturiile cronicarilor de aici, constituie baza pe care s-a nascut acest volum. Sunt amintite si contributiile familiei, în special ale celor doua fiice care au trait în Şchei si ale nepotului Grigore Brâncoveanu, care a avut o activitate bogata si mai putin cunoscuta. Amintim aici ca ultimul descendent al familiei Brâncoveanu la Brasov a lasat mostenire o valoroasa biblioteca, cu lucrari provenite din tipografiile brâncovenesti.Lucrarea se apleaca si asupra vietii scheienilor din acele vremuri si a preotilor slujitori la Biserica „Sfântul Nicolae“ din Şcheii Brasovului, ctitorie a domnitorilor moldoveni Aron-Voda si Gheorghe Ştefan, si ai domnitorilor munteni Nicolae Patrascu, Neagoe Basarab si Petru Cercel, pentru a întelege mai bine contextul în care Constantin Brâncoveanu s-a implicat în viata comunitatii de aici.Daca cea mai mare parte a lucrarii este dedicata relatiilor cu scheienii, nu este trecuta cu vederea nici legatura domnitorului cu cetatea Brasovului, în contextul politicii brâncovenesti de echilibru între cele doua imperii cu influenta în Ţarile române: otoman si austriac.Nu sunt trecute cu vederea nici cele doua vizite facute de Sfântul domnitor în Şcheii Brasovului, prima la 1674, când avea 20 de ani si când dorea sa-i convinga pe cantacuzini sa revina în tara, iar a doua la 1707, când s-a refugiat de frica unui firman turcesc adus de Hasa-aga.Danii, hrisoave, inscriptiiPrimele doua capitole ale volumului aparut la Sibiu sunt dedicate vietii românilor din Şcheii Brasovului pâna la urcarea pe tron a domnitorului Constantin Brâncoveanu si contextului social, politic si economic al Ţarii Românesti în timpul Sfântului martir. Un important capitol al lucrarii studiaza consemnarile de pe catastife, protocoale si manuscrisele pastrate în Şchei si care se refera la daniile voievodului Constantin Brâncoveanu. Amintim aici cel mai vechi catastif, început la 1683 de David Corbea, care consemneaza danii precum „un stihar rosu de lastra cu flori galbine de la Constantin Voevod B(râncoveanu) B(asarab)“, sau „un petrafir de lastra ghinghiliu cu flori marunte cu ciucuri“, de la acelasi domnitor.Într-un alt capitol al lucrarii, sunt descrise Hrisoavele emise de domnitor si pastrate integral în Şcheii Brasovului, realizate cu o grafie impresionanta, ornamentate si stilizate, cu un limbaj similar celui din Biblia de la 1688, o capodopera a scrierii românesti. Hrisoavele brâncovenesti nu sunt doar prezentate, ci sunt însotite de descrieri ale evenimentelor legate de respectivul document.Mai amintim si capitolul închinat luptei pe care a dus-o Sfântul Constantin Brâncoveanu pentru românii din Şcheii Brasovului, a caror apartenenta la Ortodoxie era pusa în pericol de propaganda dura a Uniatiei. Nu în ultimul rând, cititorii vor gasi la finalul cartii si fotografii ale documentelor, manuscriselor, inscriptiilor si altor surse de informatii despre legaturile dintre Sfântul Constantin si brasoveni, majoritatea pastrate în arhivele Muzeului „Prima Şcoala Româneasca“ din Şcheii Brasovului.(Articol publicat pe site-ul mitropoli-ardealului.ro)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 523

Id: 38175

Data: Feb 14, 2014

Imagine: