De ce parintele Cleopa a devenit o icoana smerita a Ortodoxiei? Pentru ca iubirea lui fata de Dumnezeu a fost fara margini. Era misionarul cu zel neîmputinat, gata sa-si puna viata la picioarele Crucii. Avea curajul marturisirii martirilor din alte vremuri si puterea de a-i înfrunta pe mai-marii zilei.Urmarit de serviciile secrete ale puterii nou-instalate la Bucuresti, arhimandritul Cleopa s-a ascuns în munti si a petrecut multi ani precum sihastrii de odinioara, hranindu-se cu bureti si fructe culese din padure sau cu putini cartofi pe care-i aducea un padurar evlavios din Negrileasa Sucevei. Curajul si devotamentul lui ramân paradigmatice. Anii petrecuti în munti, atât cei de noviciat, cât si cei de disidenta, au însemnat rastimpuri în care parintele Cleopa a gustat profund din taina rugaciunilor si din tezaurul învataturilor Bisericii. Memoria buna l-a ajutat mai târziu sa reproduca "ad literam" pagini întregi din Sfânta Scriptura ori din scrierile Sfintilor Parinti ai Bisericii, a caror opera le-a continuat-o, devenind el însusi un Parinte iscusit, un scriitor si mai ales un traitor autentic.Arhimandritul Cleopa Ilie a coborât într-o zi din munti si a revenit în manastirea inimii sale, la Sihastria. Vreo 30 de ani s-a numarat printre calugarii de rând, smerindu-se înaintea ucenicilor sai, sporind în toti acesti ani renumele manastirii pâna departe, în lumea cea mare.S-a legat sufleteste de marele si Cuviosul parinte Paisie Olaru, de alti monahi minunati care au lucrat mult pentru mântuirea sufletelor lor si a credinciosilor care au venit spre Sihastria cu dorul dobândirii vietii vesnice.Arhimandritul Cleopa Ilie a dus mai departe duhul asprului egumen Ioanichie Moroi, al Sfântului Ioan Iacob, de care l-a legat o sfânta prietenie, si al altor calugari mari, dar ramasi aproape necunoscuti, dintr-un veac zbuciumat.Arhimandritul Cleopa a primit în chilia sa ierarhi din tara si din toate colturile lumii, calugari si oameni de rând, oameni celebri si tarani napastuiti, vorbindu-le despre nemarginita iubire a lui Dumnezeu si dorindu-le bucuria Raiului. Aceasta era, de fapt, urarea si rugaciunea bunului parinte Paisie, pe care a învatat-o ca un ucenic ascultator. Cine ar putea uita vreodata cuvintele pe care le repeta cu o naturalete uimitoare: "Mânca-v-ar Raiul sa va manânce...".Mi-aduc mereu aminte de grairile frumoase si de vietuirea sa nepamânteasca. Când iesea pe cerdac, la ceas de vecernie, omiliile lui aveau ceva din profunzimea cuvintelor profetilor întâlnite în paginile Scripturilor. Ramâneai întotdeauna fara replica. Arta vorbirii frumoase, populare, fara sa aiba numaidecât parfumul academic, fascina pe toti ascultatorii. Valea Sihastriei rasuna de glasul propovaduitorului pocaintei. În sufletul fiecarui pelerin se producea o transformare. Nu aveai cum sa ramâi indiferent. Cuvintele lui schimbau mersul lucrurilor. Te urmareau si putem spune ca trezeau constiinte.Arhimandritul Cleopa Ilie a fost unul dintre oamenii mari ai acestui pamânt; atât de mare încât, dupa trecerea lui din lumea aceasta, credinciosii au cerut staruitor sa fie editata (si în parte reeditata) întreaga sa opera, pâna la ultimele cuvântari si convorbiri înregistrate (din întâmplare) pe benzi de magnetofon, casete, camere video etc.Cartile parintelui Cleopa s-au bucurat de un interes considerabil, mai mult decât orice alta literatura de acelasi gen. Citat mereu de cei care l-au cunoscut ori i-au parcurs paginile, parintele Cleopa este aidoma unei candele cu lumina lina, tainica, binefacatoare. Lumina învataturilor sale, primita din lumina lui Hristos-Domnul, a luminat si va mai lumina multe suflete aflate în întuneric si-n umbra mortii.Am urcat de multe ori cararea care duce la chilia marelui avva. Era drumul pe care doreai sa-l faci cât mai des. La întoarcere erai efectiv un alt om. Cuvintele parintelui si atmosfera speciala din chilia simpla lucrau de fapt în interiorul oamenilor, acolo unde se patrunde atât de greu.Marturisesc acum, ca si-n urma cu multi ani: monahi de talia parintelui Paisie Olaru si a parintelui Cleopa Ilie se întâlnesc o data la o suta de ani sau chiar mai rar.De aceea, când vorbim despre ei, putem spune ca ne e dor si lacrimam adeseori. La cimitir, printre candele nestinse, cei doi parinti predica într-un alt mod, vorbindu-ne ca moartea este doar o trecere, ca o zi de Pasti, o calatorie din vremelnicie în vesnicie. Se vorbeste si despre fapte minunate savârsite la cele doua morminte. Cred cu tarie în astfel de minuni. De fapt, nici nu se putea altfel. Viata lor înalta se cunoaste si din smerenia cu care si-au ales locurile de vesnica odihna, în mijlocul obstii, printre calugari cuviosi, si nu într-un spatiu grandios, pentru a ramâne în centrul atentiei.Peste mormintele lor nu s-au asezat niciodata straturi de frunze ruginii, ci, dimpotriva, flori ale recunostintei si neuitarii.Arhimandritul Cleopa Ilie predica înca în felul sau inconfundabil, cu voce de tunet, straina lumii acesteia, cum straina i-a fost si vietuirea. Se bucura acum în împaratia luminii, unde a gasit lumina ce a raspândit-o din belsug în timpul vietii sale.Acum, gândurile noastre se duc catre Sihastria, unde duhul parintilor Paisie si Cleopa, împreuna cu altii, proteguiesc tinutul vechilor sihastri care si-au închinat viata Domnului. În rugaciuni si multe aduceri-aminte regasesc chipul transfigurat al misionarului si al rugatorului pios, al staretului si duhovnicului vestit, cu numele scris în slove nepieritoare: Cleopa Ilie, o flacara a Rugului nestins. (Articol semnat de arhim. Timotei Aioanei si publicat în “Ziarul Lumina” din 3 mai 2012)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 679

Id: 36128

Data: Dec 2, 2013

Imagine: