Mii de credinciosi se afla in aceste zile la Bucuresti, dar si la Basarabovo, in Bulgaria, pentru a i se inchina Sfantului Dimitrie cel Nou. Desi tainica, ruga lor "se aude" parca numai in limba romana. Caci, si in satul bulgar, unde a trait cuviosul calugar, dar si in capitala noastra cosmopolita, au venit romani de pretutindeni pentru a urca drumul de piatra al celor doua salasuri ale Sfantului Dimitrie.Mi-a fost dat, in preajma marelui praznic al Cuviosului Dimitrie cel Nou din Basarabi, ocrotitorul Bucurestilor, sa fiu unul dintre pelerinii tacuti, veniti sa i se inchine in lacasul sfant. Insa, Domnul a vrut sa refac, intr-un fel, drumul calugarului de la casa sa din Basarabovo, Bulgaria, catre cea din Dealul Mitropoliei al Bucurestilor si sa parcurg intr-o zi traseul pe care acesta l-a urmat in secole. Tot astfel, an de an, ortodocsii merg la Manastirea de Piatra din coasta Lomului sau la Catedrala patriarhala de pe malul Dambovitei pentru a se ruga la Sfantul Dimitrie. In fiecare din aceste lacasuri se randuiesc multi credinciosi, dar si mai multi, care nu au cum sa ajunga acasa la cucernicul calugar, se strang in biserica din sufletul lor si isi inalta ruga in gand. Cu aceeasi discretie si smerenie crestina, in aceeasi cadenta lenta si rabdare molcoma, fie ca sunt in Bulgaria, fie in Romania, ei parcurg acest drum al sperantei si milostiveniei. Am urcat impreuna cu ei treptele ambelor case ale Sfantului Dimitrie parca alaturi de niste umbre. Chipurile lor insa, multe dintre ele, mi-au ramas intiparite in minte. Sunt fetele unor oameni ravasiti de griji si temeri pentru ai lor de acasa, a caror nadejde si-au pus-o in ajutorul sfantului si a minunilor sale.La manastirea de piatraE dimineata zilei de 23 octombrie, iar la poalele stancii uriase, ce adaposteste biserica sapata in piatra, sunt foarte multi pelerini. Cu toate acestea, nici zgomotele pasilor lor, nici ale motoarelor de autocare nu reusesc sa acopere linistea din jurul muntelui. Toti au capul acoperit, multi sunt in varsta, respira greu, unii se sprijina de bratul altora mai vigurosi, insa nici unul nu ramane jos, ci se avanta pe treptele abrupte ce duc la chilia Sfantului Dimitrie. Pare un tablou clasic, in care oamenii sunt puncte negre pe scara in zigzag a muntelui de creta, mici constructori ce se sprijina de schelele de scandura. Sigur, drumul este spectaculos si numai cei care nu si-au adus aparat de fotografiat rezista ispitei de a face poze. Insa, sus, in chilia Sfantului Dimitrie, linistea este stapana din nou, fiind sparta, din cand in cand, doar de fasaitul hainelor care se ating. Aici, fiecare este singur cu fiecare si cu gandurile lui. Icoana sfantului, de dimensiunea unui om, pare ca-i binecuvanteaza pe toti in parte atunci cand se apleaca in fata ei. Prin gaurile mici ale pesterei, intra raze de lumina ca niste fascicule laser ce trec de pe un obraz pe altul si stau acolo pret de o inchinaciune. Dupa ce au fost scanate de cineva nevazut, chipurile lor parca se usureaza de povara si stralucesc in bataia lumanarilor pe care le aprind in sfesnicul din grota deschisa.Nu le-a fost greu sa ajunga pana aici, pentru ca lacasul Sfantului Dimitrie din Basarabovo se afla la o aruncatura de bat distanta de Bucuresti, dincolo de Dunare, la 15 km de Ruse. Autocarul face o ora pe drum, dar nu este la fel de simplu pentru credinciosii din alte parti care strabat si cateva sute de kilometri pentru a ajunge la chilia calugarului. Nu mai punem la socoteala banii, pe care multi ii strang cu greu. In fata efortului lor fizic si financiar, a rabdarii si abnegatiei, te simti tamaduit.Satul BasarabilorSatul Basarabovo nu este foarte mare, iar de sus, de pe munte, poti zari localitatile romanesti din stanga Dunarii. Aceasta asezare, cu biserici, cimitire si case vechi, a fost intemeiata de Ioan Basarab I, primul domn al Ţarii Romanesti. De-a lungul raului Lom, care strabate localitatea, si pana la varsarea lui in Dunare, se gasesc peste 300 de chilii sapate in stanca, 40 fiind biserici. La mica distanta de Basarabovo, este satul Ivanovo, ale carui chilii de piatra, unele dintre ele aflate sub protectia UNESCO, atrag sute de credinciosi.Fiind o zona de granita si populata si de vlahi, si de bulgari, nu se stie care era nationalitatea Sfantului Dimitrie cel Nou. Din cauza razboaielor si a prigoanei otomane, locuitorii se mutau de pe un mal pe celalalt al Dunarii, cum a fost intre anii 1769 si 1774, cand, in urma Razboiului ruso-turc, satul Basarabovo a suferit distrugeri foarte mari. Atunci, oamenii s-au refugiat in satul Slobozia de langa Giurgiu, insa o parte dintre ei s-au intors spre sfarsitul secolului al XVIII-lea. Din insemnarile unui invatator local, Nicolae Nemtov, ce a trait pe la 1890, aflam despre casa natala a Sfantului Dimitrie cel Nou, despre Biserica Sfantului Ioan la care obisnuia sa mearga la slujba de duminica, despre faptul ca, vacar fiind, nu era rasplatit decat cu paine si sare. In acele vremuri, moastele Sfantului Dimitrie se aflau deja la Mitropolia din Bucuresti.Pe Dealul MitropolieiInca din 23 octombrie, la Bucuresti a inceput pelerinajul la moastele Sfantului Dimitrie cel Nou. Aici, la casa in care acestea odihnesc de doua veacuri, multimea de oameni care se aduna de dimineata pana noaptea tarziu este coplesitoare. Jos, in valea aglomerata a Pietei Unirii, zgomotul, acelasi de zi cu zi, se potoleste direct proportional cu apropierea de sfintele moaste. In fata raclei, doar ochii si mainile mai vorbesc, rostindu-si durerea. Credinciosii se preling incet pe Dealul Mitropoliei ca un sarpe al casei care se strecoara pe langa ziduri. Trupul lui a imbracat culorile cernite ale oamenilor, cei mai multi dintre ei in varsta, care poarta hainele toamnei tarzii. Ii recunosti pe pelerini imediat, chiar daca ii intalnesti in alta parte decat la coada "despletita" peste mal. Dincolo de cizmele negre, fustele ori pantalonii asijderea, paltoanele in aceleasi tonuri, caciulile gri si gentile mari, ii ghicesti, pe stradutele laturalnice sau in tramvaie, dupa aerul solemn din jurul lor. Atunci, simti ca ai tradat ceva din tine, dar nu prea stii ce, pentru ca tu, om al betoanelor si masinilor scumpe, nu ai ragazul si ingaduinta lor, nu ai caldura, dragostea si bunatatea de pe chipul lor. Te-ai pietrificat asemenea asfaltului care te-a zidit ca un mester parsiv. Sunt doua lumi care se infasoara una in jurul celeilalte asemenea unui martisor. Este o mare lectie de cucernicie pe care o primeste acest oras pestrit si fariseic o data pe an. Iar invatatura vine din Dealul Patriarhiei, de la moastele Sfantului care ne binecuvanteaza cu aceasta minune o data pe an.Catedrala patriarhalaSfanta Biserica din Dealul Patriarhiei a fost ridicata pe la 1654-1658 de Constantin Şerban Basarab Carnul si sotia lui, Balasa, si poarta, inca de atunci, hramul Sfintilor Imparati Constantin si Elena. La scurt timp dupa sfintire, a fost transformata in Mitropolie, iar dupa Primul Razboi Mondial, in Patriarhie. Aici, la 13 iulie 1774, au fost aduse din Bulgaria moastele Sfantului Dimitrie Basarabov, praznuit la 27 octombrie, si asezate intr-o racla de argint. De asemenea, in bisericuta sapata in stanca de la Basarabovo, se afla o icoana cu o particica din moastele Cuviosului Dimitrie cel Nou. Icoana a fost daruita de Patriarhia Romana in urma cu cativa ani.Din viata SfantuluiSfantul Dimitrie cel Nou s-a nascut in timpul imparatilor romano-bulgari Petru si Ionita Asan (secolele XII-XIII), intr-un sat locuit de vlahi, Basarabov, din parinti ortodocsi. Alte surse sustin ca a trait in secolul al XVII-lea.Mai intai a fost pastor de vite in satul natal, apoi a imbracat haina monahala la o manastire din Basarabov, unde a trait ca ascet, in pestera, in liniste si rugaciune. A murit pe lespedea de piatra pe care dormea totdeauna, pe malul raului Lom. Dupa multi ani, raul Lom umflandu-se, a dus cu el si moastele Sfantului Dimitrie. Pronia cereasca a facut ca acestea sa fie descoperite printr-o revelatie unei fete bolnave si aduse la biserica satului Basarabov.Auzind de minunile ce se faceau aici, domnii Ţarii Romanesti doreau sa-i aduca moastele la Targoviste, insa Sfantul Dimitrie, nevrand sa-si paraseasca satul, domnii munteni au zidit o biserica in Basarabov, unde i-au adapostit moastele mai mult de doua secole.In timpul Razboiului ruso-turc din Balcani (1769-1774), generalul rus Petru Salticov a vrut sa le duca in Rusia. Dar, la staruinta unui crestin roman, Hagi Dimitrie, moastele Sfantului Dimitrie au fost daruite Ţarii Romanesti si asezate cu mare cinste in Catedrala mitropolitana din Bucuresti, in tip ce mana dreapta a fost daruita Lavrei Pecerskaia din Kiev.Minunile Sfantului Dimitrie cel NouDoua surori, Aspra si Ecaterina, din satul Cernavoda, inchinandu-se la moastele Cuviosului, au luat in taina o particica din ele, cu scopul sa o duca in biserica lor. Dar, urcandu-se in caruta, caii n-au putut sa porneasca pana cand cele doua surori n-au dus particica la loc si si-au cerut iertare cu lacrimi de la Sfantul Dimitrie. Inchinandu-se la moaste, monahul Lavrentie a rupt si el o particica din mana sfantului, dar a fost pedepsit pe loc, ramanand cu gura cascata si pierzandu-si graiul. Numai dupa multe rugaciuni cu lacrimi a fost iertat si vindecat. Ioanichie, un episcop evlavios, paralizat, a fost adus la Basarabov si asezat langa racla Cuviosului. Dupa savarsirea Sfintei Liturghii si a mai multor rugaciuni de sanatate, episcopul Ioanichie s-a insanatosit si a dat lauda binefacatorului sau.In timpul Razboiului de Independenta, din anul 1877, un colonel batran din Bucuresti avea sapte feciori care au fost dusi pe campul de lupta. Tatal lor, fiind credincios, s-a rugat cu lacrimi la moastele Sfantului Dimitrie sa-i scape feciorii cu viata din razboi. Apoi a scris pe o hartie numele lor si a asezat-o in taina sub capul sfantului. Dupa terminarea razboiului, cu rugaciunile facatorului de minuni Dimitrie, toti cei sapte feciori s-au intors sanatosi la casele lor.In timpul ocupatiei germane din Primul Razboi Mondial, cativa bulgari au furat cu o masina moastele Sfantului Dimitrie din Catedrala Mitropoliei din Bucuresti, vrand sa le duca peste Dunare, in tara lor. Dar Sfantul n-a voit sa paraseasca Romania. Prin minune, toata noaptea, bulgarii au inconjurat strazile Capitalei, dar n-au nimerit soseaua care duce la Giurgiu ca sa treaca Dunarea. Dimineata au fost prinsi, iar sfintele moaste, aduse in catedrala.In anul 1955, o femeie din jurul Bucurestilor avea sotul paralizat si bolnav de nervi. Nemaiputand indura, a venit la Sfantul Dimitrie si a cerut sfatul unui preot. El i-a dat sa citeasca acatistul Cuviosului si sa se inchine cu credinta la sfanta racla. Femeia s-a intors acasa si a ramas uimita sa-si vada sotul inzdravenit. (Articol publicat in "Ziarul Lumina" din data de 27 octombrie 2010)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 575

Id: 34943

Data: Oct 25, 2013

Imagine: