Mitropolitul Bartolomeu Anania scria în lucrarea sa „Rotonda plopilor aprinsi“: „Caci nimic nu se distruge mai greu decât dragostea pe care un dascal a reusit s-o sadeasca în sufletele discipolilor sai.Am voi, fara îndoiala, sa ne desfacem de marea putere a timpului, am voi sa iesim din cadrul legilor sale; dar quid est enim aliud Gigantum modo bellare, cum dis nisi naturae repugnare. Ne resemnam si cautam a primi toate cu seninatate. Şi totusi, sunt unele fapte care te izbesc cu putere în suflet, zdruncinându-l pâna în adâncurile lui“.Am ales acest paragraf în deschiderea rândurilor de fata, dupa cum as fi putut alege multe altele, din câteva motive. Unul ar fi acela ca trebuie sa ne aducem aminte mereu de pastorii si învatatorii nostri, sa-i cinstim dupa cuviinta, sa ne calauzim pasii dupa lumina vietii lor.Alt motiv ar fi acela ca Mitropolitul Bartolomeu era nascut la aceeasi data, desigur, diferenta de ceva ani, cu parintele profesor Nicolae Necula si cu Arhiepiscopul Dunarii de Jos, Înaltpreasfintitul Parinte Casian Craciun (18 martie).În fine, as adauga ca sunt putini cei care au darul cuvintelor si al scrierii, lasând pe hârtie amintiri atât de frumoase, cum a reusit cândva Mitropolitul Bartolomeu.La 18 martie 2014 parintele profesor Nicolae Necula a pasit în elita septuagenarilor. Prima treapta a vârstei biblice pe care urca înteleptii, în drumul lor catre netrecatoarea Împaratie, fagaduita de Dumnezeu celor care-L iubesc si împlinesc poruncile Sale.La o astfel de aniversare se spun multe cuvinte, sincere sau conjuncturale, izvorâte dintr-o traire profunda ori expuse cu emfaza din varii motivatii.Ucenicii de odinioara, fostii studenti ai parintelui profesor pot oferi marturii pretioase care completeaza imaginea unui om, deopotriva preot, profesor, familist ori slujitor al cuvintelor.Marturia mea vrea în mod simplu sa evidentieze câteva aspecte si sa cinsteasca un preot cu îndelungata slujire si un profesor de teologie.Desi parintele Necula nu mi-a fost profesor, l-am cunoscut cu mult timp în urma, în cele câteva vizite întreprinse la Bucuresti (dintre care amintesc participarea la hirotonia în treapta arhieriei a arhimandritilor Ciprian Spiridon, Ambrozie Meleaca si Sebastian Pascanu), momente când l-am vazut si l-am ascultat pe parintele profesor vorbind în prezenta fericitului întru pomenire patriarh Teoctist, a multor ierarhi si invitati de seama.L-am mai întâlnit cu un alt prilej, când am slujit împreuna în Catedrala mitropolitana din Iasi, la Sfânta Liturghie prezidata de Mitropolitul de atunci al Moldovei si Bucovinei, Preafericitul Parinte Patriarh Daniel de astazi. Peste ani aveam sa-l reîntâlnesc pe parintele profesor Necula în Bucuresti, chiar la Biserica Icoanei, unde am liturghisit de câteva ori, mai ales cu prilejul hramurilor; la Patriarhie, în spatiul Facultatii de Teologie Justinian Patriarhul si în alte conjuncturi, destul de multe la numar.Dintre toate aceste întâlniri, cele mai numeroase s-au petrecut în cadrul Comisiei liturgice a Arhiepiscopiei Bucurestilor, unde am activat împreuna în ultimii aproape sapte ani, alaturi de Preasfintitul Varsanufie Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucurestilor, parintele profesor Nicu Moldoveanu, arhimandritul Nectarie Şofelea, arhimandritul Policarp Chitulescu, arhimandritul Chiril Lovin, arhidiaconul Razvan Ştefan s.a. Am lucrat la alcatuirea sau corectarea slujbelor unor sfinti, la diortosirea unor texte din cartile de cult, la întocmirea sinaxarelor si a rânduielilor de tipic etc. Au fost cu aceste prilejuri discutii dinamice, constructive, realiste, dupa care se alegea solutia cea mai buna, expresia cea mai potrivita si mai inspirata. Am învatat mult în aceasta perioada si învatam mereu, oricât de priceputi ne-am considera fiecare în parte.Un alt aspect care trebuie remarcat este acela al maiestriei executarii cântarilor, talant sau dar prin care Dumnezeu l-a fericit si înnobilat pe parintele profesor Nicolae Necula.Cineva mi-a spus ca în tinerete parintele excela în frumoasa psalmodiere, facându-se remarcat înca din timpul Seminarului si al Facultatii de Teologie. În anii din urma l-am auzit si eu cântând, nu doar din repertoriul eclesial, dar si povestind despre turneele muzicale si misionare ale Coralei Nicolae Lungu, al carei membru a fost odinioara.Cel mai mult însa a trebuit sa remarc în cazul parintelui profesor Nicolae Necula admiratia si pretuirea unor ucenici, doctoranzi de-ai sai, din care voi aminti doar trei: Înaltpreasfintitii parinti Laurentiu, Mitropolitul Ardealului si Casian, Arhiepiscopul Dunarii de Jos, împreuna cu parintele profesor dr. Viorel Sava, prodecanul Facultatii de Teologie Dumitru Staniloae din Iasi.Aproape întotdeauna, la cursuri ori în discutii particulare, parintele Viorel Sava face referire si la fostul sau profesor de teologie liturgica, încadrându-se astfel într-o traditie, în parte pastrata, în parte uitata, de a pomeni înaintasii, sporind zestrea teologica si spirituala din alte vremuri.La o aniversare trecuta, când parintele Nicolae Necula împlinise 60 de ani, parintele profesor Viorel Sava, ucenicul neuitator si recunoscator, a alcatuit o amanuntita bibliografie, unde pe parcursul multor pagini sunt amintite nu doar etapele importante ale vietii si operei celui sarbatorit, dar si numeroasele participari la simpozioane sau evenimente eclesiale importante. Toate acestea vorbesc de la sine. Mai mult decât cele prezentate în materialul pomenit, nu putem face noi într-o fugara evocare.La fel se întâmpla si cu ierarhii ce i-am amintit, recunoscatori fata de profesorul lor, cu asupra de masura.De atâtea ori l-am vazut pe parintele profesor prezent la sarbatorile Arhiepiscopiei Dunarii de Jos si ale Arhipastorului acesteia. La Sibiu, dar si-n multe alte locuri asijderea. Frumos exemplu si nu foarte des întâlnit!Toate aceste marturii se aduna astazi într-un buchet cuviincios si maiestrit împodobit pentru a cinsti pe omul, preotul si profesorul liturgist, dar mai ales pentru a-I multumi lui Dumnezeu, Izvorul darurilor celor bogate daruite cu prisosinta oamenilor. Sfântul Apostol Pavel îi îndemna pe ucenicii sai din Roma sa se bucure cu cei ce se bucura (Romani XII, 15).Bucuria aratata celor care se afla în momente de succes si realizari este expresia unor suflete alese, care simt în viata celor apropiati lucrarea harului lui Dumnezeu. Bucuria pentru altii si pretuirea celor din preajma se întâlnesc, din pacate, tot mai rar în lumea noastra. Iar daca dragostea unora se raceste, nu-i semn bun. Dimpotriva!La ceas aniversar, îi doresc parintelui profesor sa aiba bucurii negraite, toata darea cea buna si tot darul desavârsit, pogorât de la Parintele Luminilor, cu sanatate si inima buna, întru multi ani!(Articol publica în Ziarul Lumina sub semnatura Parintelui Arhim. Timotei Aioanei, Superiorul Așezamintelor românești de la Locurile Sfinte)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 667

Id: 39448

Data: Apr 3, 2014

Imagine: