In fiecare an, sarbatoarea Sfintei Cuvioase Parascheva este un prilej de apropiere si de marturisire creștina pentru credinciosi din tara si din strainatate, care vin la Iasi pentru a se inchina la moastele Sfintei Parascheva si ale altor sfinti ai Bisericii Ortodoxe. Anul acesta, pelerinii care vor veni sa se inchine la moastele Sfintei Cuvioase Parascheva se vor putea inchina si la moastele Sfantului Cuvios Teofil, cel nebun pentru Hristos, aduse de la Manastirea Kitaev (Ucraina), de catre Inaltpreasfintitul Parinte Antonie, Arhiepiscop de Borispil si rector al Academiei Teologice din Kiev. De asemenea, la sarbatoarea Sfintei Parascheva, vor fi prezenți și Intaistatatorul Bisericii Ortodoxe Romane, Preafericitul Parinte Daniel, care va efectua o vizita la Iași in perioada 12-15 octombrie, Preafericitul Parinte Krystof, Arhiepiscop de Praga si Mitropolit al tinuturilor cehe si al Slovaciei, precum și alți ierarhi din țara și din strainatate, dupa cum se mentioneaza intr-un comunicat de Presa emis de Arhiepiscopia Iasilor. La evenimentele organizate de Mitropolia Moldovei si Bucovinei in perioada 7-15 octombrie 2012, presa va avea acces pe baza legitimatiilor de serviciu. In data de 14 octombrie 2012, slujba Sfintei Liturghii va fi oficiata pe esplanada din fata Catedralei Mitropolitane, pe o scena special amenajata. In cele ce urmeaza este prezentat programul detaliat al evenimentelor prilejuite de sarbatoarea dedicata Sfintei Cuvioase Parascheva și o relatare a vieții Sfantului Cuvios Teofil:Sarbatoarea Sfintei Parascheva 2012(370 de ani de la Sinodul de la Iasi din anul 1642)Program 07-15 octombrie 2012Duminica, 07 octombrie 2012:• Orele 07.00-12.00 – Miezonoptica, Utrenia si Sfanta Liturghie (in Catedrala Mitropolitana).• Orele 16.00-18.00 – Ceasul al IX-lea, Vecernia și Paraclisul Maicii Domnului (in Catedrala Mitropolitana).• Orele 18.00-19.30 – Concursul coral Laudati pe Domnul, editia a IX-a – etapa din concursul organizat de Patriarhia Romana (in Catedrala Mitropolitana).Luni, 08 octombrie 2012:• Orele 07.00-11.30 – Miezonoptica, Utrenia si Sf. Liturghie (in Catedrala Mitropolitana). • Orele 16.00-18.00 – Ceasul al IX-lea și Vecernia (in Catedrala Mitropolitana).Marti, 09 octombrie 2012:• Orele 07.00-11.30 – Miezonoptica, Utrenia si Sf. Liturghie (in Catedrala Mitropolitana). • Orele 13.00 – Vernisajul expozitiei de fotografii Calator in tara dorului (in Turnul Manastirii Golia). Expozitia se va desfasura in perioada 07-15 octombrie 2012 si va fi organizata in colaborare cu Asociatia Centrul de Promovare Turistica. Vor fi prezentate fotografii ale domnului Irinel Cirlanarul. • Orele 16.00-18.00 – Ceasul al IX-lea și Vecernia (in Catedrala Mitropolitana).Miercuri, 10 octombrie 2012 :• Orele 07.00-11.30 – Miezonoptica, Utrenia si Sf. Liturghie (in Catedrala Mitropolitana). • Orele 16.00-18.00 – Ceasul al IX-lea și Vecernia (in Catedrala Mitropolitana).Joi, 11 octombrie 2012:• Orele 06.30 – Procesiune cu moastele Sf. Cuv. Parascheva, inconjurul Catedralei prin Bulevardul Ştefan cel Mare si Sfant si depunerea lor pe platoul din fata Catedralei pentru inchinare.• Orele 08.00-12.00 – Miezonoptica, Utrenia si Sf. Liturghie arhiereasca in Catedrala Mitropolitana.• Orele 17.00 – Lansare in format e-book a doua lucrari: Sfanta Parascheva de la Iasi (album) și Viața Parintelui Cleopa și lansarea oficiala a lucrarii Cuvioasa Parascheva - Sfanta populara a Ortodoxiei, in istoria și evlavia poporului roman (autori: Pr. Prof. Dr. Ion Vicovan și Pr. Catalin Adumitroaiei) – la Manastirea Sf. Trei Ierarhi , in Sala Gotica.Vineri, 12 octombrie 2012:• Orele 07.00-11.30 – Miezonoptica, Utrenia si Sf. Liturghie arhiereasca in Catedrala Mitropolitana.• Orele 11.30 – Sfintirea apei (aghiazma mica) și Sf. Maslu in curtea Catedralei Mitropolitane, langa Biblioteca D. Staniloae .• Orele 19.00-21.00 – Pelerinajul Calea Sfintilor – Procesiune cu moastele Sfintei Cuvioase Parascheva și moaștele Sf. Cuvios Teofil, cel nebun pentru Hristos, aduse de la Manastirea Kitaev – Ucraina. Se va desfasura pe traseul: Str. Sf. Andrei, Str. Palat, Biserica Sf. Nicolae Domnesc, B-dul Ştefan cel Mare si Sfant si se va incheia cu depunerea sfintelor moaste pe platoul din fata Catedralei Mitropolitane, pentru inchinare.• Orele 22.20 – Intampinarea, pe Aeroportul din Iasi, a Preafericitului Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, si a Preafericitului Parinte Krystof, Arhiepiscop de Praga si Mitropolit al tinuturilor cehe si al Slovaciei.• Orele 21.00-01.00 – Slujba de priveghere in cinstea Aducerii moastelor Sf. Ap. Andrei la Iasi in anul 1996 (Vecernia, Litia si Utrenia – in Catedrala Mitropolitana). Sambata, 13 octombrie 2012:• Orele 07.00-11.30 – Miezonoptica, Ceasurile, Sfanta Liturghie (in Catedrala Mitropolitana). • Orele 09.00 – Intampinarea, la Catedrala Mitropolitana, a Preafericitului Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, si a Preafericitului Parinte Krystof, Arhiepiscop de Praga si Mitropolit al tinuturilor cehe si al Slovaciei.• Orele 10.00 – Sfintirea si inaugurarea noului sediu al Policlinicii Centrului Medical Providenta, situat pe Bld. Ștefan cel Mare și Sfant nr. 10.• Orele 10.45 – Sfintirea lucrarilor de modernizare la Casa Diaconia – Centrul Multifunctional de Asistenta Sociala si Educatie (se implinesc 10 ani de la infiintarea Fundatiei Solidaritate si Speranta).• Orele 11.30 – Sfințirea Bisericii Intrarea Domnului in Ierusalim – Flora, Iași.• Orele 17.00 – Inaugurarea expoziției de carte dedicata Sinodului de la Iași din anul 1642 și Marturisirii de Credința a Mitropolitului Petru Movila (la Manastirea Sf. Trei Ierarhi , in Sala Gotica). • Orele 19.00 – Concert de muzica ortodoxa corala romaneasca și ruseasca al Operei Naționale Romane din Iași – in Catedrala Mitropolitana.• Orele 21.00-03.00 – Slujba de priveghere a Sf. Cuv. Parascheva (Vecernia, Litia, Utrenia si Sfanta Liturghie - in Catedrala Mitropolitana).Duminica, 14 octombrie 2012:• Orele 07.00 – Miezonoptica, Acatistul Sf. Cuv. Parascheva si Ceasurile (in Catedrala Mitropolitana). • Orele 09.30-13.00 – Sfanta Liturghie (pe podiumul din fata Catedralei Mitropolitane). • Orele 17.00 – Concert de muzica religioasa al Corului Sanctus al Catedralei Mitropolitane din Iasi și lansarea carții Creație și interpretare corala la Catedrala Mitropolitana din Iași . • Orele 20.00 – Slujba de priveghere a Sf. Cuv. Parascheva (Vecernia, Litia, Utrenia).Luni, 15 octombrie 2012:• Orele 10.00 – Deschiderea Simpozionului Marturisirea de credința – Locul și rolul ei in Tradiția Bisericii Ortodoxe (Sala Dr. Iustin Moisescu ).Viața Sfantului Cuvios Teofil, cel nebun dupa HristosIn octombrie 1788, in oraselul Mahnovo din gubernia Kiev, Eufrosina, sotia preotului Andrei Gorenkovski, slujitor al Bisericii Nasterea Maicii Domnului , a nascut gemeni: Toma si Calinic. Spre uimirea Eufrosinei, Toma n-a vrut sa suga, intorcandu-si de fiecare data fata de la san. Ca sa-si scape copilul de la moarte, mama a fost nevoita sa gaseasca un mijloc pentru a-l hrani: ii dadea sa manance fiertura de cartofi, ridichi si morcovi. Toate acestea Toma le primea cu placere, insa numai ce-i atingeau de buze vasul cu lapte, copilul isi intorcea imediat fata, plangand in hohote. In inima mamei a inceput sa se infiripeze raceala fata de micutul Toma. Dupa o vreme, Eufrosina s-a hotarat sa scape de un asemenea copil si a incercat in mai multe randuri sa-l inece. Insa de fiecare data Dumnezeu i-a salvat pruncului viata. Tatal necajit, vazand cat de mult isi uraste sotia sa propriul copil, a hotarat sa-l indeparteze pe Toma de ea pentru o bucata de vreme. Pentru aceasta a cautat fara stirea Eufrosinei o doica careia i-a dat spre crestere pruncul. Femeia, neavand alte mijloace, il hranea pe Toma cu paine inmuiata in miere indoita cu apa, instiintandu-l zilnic pe tata despre starea copilului.Doica il ingrijea pe Toma ca pe propriul sau fiu. Se spune ca il ducea pe copil la biserica in fiecare duminica, spre a-l impartasi cu Sfintele Taine. Curand a fost placut inaintea lui Dumnezeu ca sa-l cheme la Sine pe tatal si purtatorul de grija al lui Toma. Simtind apropierea mortii, preotul Gorenkovski l-a incredintat pe copil unui morar, iar acesta l-a dat unui taran instarit care nu avea copii. Dupa mutarea lui Toma in casa bogatasului fara copii, acest binefacator si al doilea tata al pruncului s-a stins pe neasteptate. Sotia acestuia, dorind sa se recasatoreasca, s-a grabit sa se desparta de Toma. Pentru aceasta ea l-a induplecat pe preotul satului sa-l ia pe baiat. Preotul s-a invoit, iar micutul Toma si-a gasit un nou adapost. Spre uimirea tuturor, micutul nu arata nici o inclinatie catre jocurile obisnuite varstei sale. El se retragea de o parte si, alegandu-si un loc mai singuratic, se cufunda in sine incruntat, trist si cugetator. Biserica devenise adapostul cel mai drag al acestui neobisnuit copil. Baiatul nu pierdea nici o slujba, grabindu-se vesel, odata cu primul dangat de clopot, sa mearga acolo unde sufletul lui se odihnea. Toma era gasit adesea inaintea usilor inchise ale bisericii din sat, cufundat in rugaciune si desprins, parca, din tot ceea ce-l inconjoara in aceasta lume. Lipsindu-se de lucruri, Toma dadea tot ce putea saracilor. Odata Toma a vazut pe ulita un baiat imbracat in zdrente; fara sa stea pe ganduri, si-a scos camasa si a dat-o saracului, iar el s-a intors acasa doar cu haina pe deasupra. Totusi binefacatorul lui a vazut altfel cele intamplate, iar Toma a fost aspru pedepsit pentru fapta sa de milostenie… Cand Toma a implinit sapte ani, preotul a inceput sa-l invete carte; curand insa, el s-a imbolnavit si a murit. Cu nemangaiata amaraciune Toma a plans pentru ocrotitorul sau. Epitropul bisericii locului, presupunand ca ura Eufrosinei fata de fiul ei pierise, a hotarat sa-l duca pe Toma inapoi acasa. Atunci cand si-a zarit fiul, Eufrosina spargea lemne. Vazandu-l, a aruncat cu toporul in el, furioasa, incat ascutisul toporului i-a despicat lui Toma umarul drept. Epitropul l-a luat repede pe micut si l-a dus acasa. In timp ce lui Toma i se vindeca rana, epitropul a aflat intamplator ca in Kiev, la Manastirea Bratski, traieste un batran, preot vaduv, care ii era lui Toma unchi bun. La acest monah si ultim ocrotitor l-a dus epitropul pe copilul care inca nu se insanatosise deplin. El i-a povestit staretului tot ce stia despre nefericita lui ruda, incredintandu-i spre crestere, intr-acest chip, pe copilul sau de suflet. Toma a fost inscris la Academia Duhovniceasca de la Manastirea Bratski. Copilul a crescut dand dovada de o purtare exemplara si invatand cu spor. Iubea mult Psaltirea, invatand pe dinafara psalmii indragiti. Lovita de Domnul cu o boala de nevindecat, Eufrosina, vazand asupra sa mania lui Dumnezeu, a inceput sa se caiasca, varsand lacrimi, pentru cruzimea cu care il prigonise pe fiul ei. Nu cu mult timp inainte de moartea mamei, Toma a venit in casa ei, avand mangaierea de a o vedea impacata cu el si de a primi binecuvantarea ei. – Iarta-ma, fiule, striga, pocaindu-se, mama lui, iarta-ma pe mine impietrita, proasta, necugetata… Am avut mintea intunecata si n-am cunoscut greutatea nelegiuirii pe care am facut-o… Nu ma blestema pe mine, mama ta cea rea, si pomeneste-ma pe mine, pacatoasa, in rugaciunile tale neincetate… Spunand acestea, Eufrosina si-a strans fiul cu putere la piept si insemnandu-l cu o cruce mare, si-a dat duhul in pace. Ca elev, Toma indeplinea tot ceea ce i se cerea la scoala; nesimtind insa chemarea de a continua cu studii academice superioare, privea la acestea ca la niste mijloace defel sigure pentru dobandirea acelor cunostinte care il duc pe om la cunoasterea adevaratului Dumnezeu si descopera inimilor curate tainele maririi dumnezeiesti. De aceea, tanarul Toma si-a ales ca institutie de invatamant superior biserica, unde, sarguind la citire si cantare, isi deprindea mintea cu neincetata cugetare la Dumnezeu si rugaciune. Incepand de atunci, gandul la calugarie nu l-a parasit o clipa: mai devreme sau mai tarziu, trebuia sa-l puna in practica. Dupa ce a murit si unchiul sau, Toma a ramas fara mijloace de trai si fara adapost. Retragandu-se din Academie, in anul 1810, Toma a fost numit dascal in orasul Cighirin; din pricina glasului prea slab a fost mutat in acelasi an ca paracliser in targusorul Obuhov. Dupa putin timp, in toiul razboiului din 1812, Toma a intrat ca frate in Manastirea Kievo-Bratski. Aici a implinit felurite ascultari: brutar, bucatar, ajutor de felcer, paracliser si clopotar. Aceasta ascultare ii placea cu deosebire lui Toma. Pe 11 decembrie 1821 Toma a fost primit in randul monahilor cu numele Teodorit. La putin timp dupa aceasta, Teodorit a fost numit vesmantar, iar pe 30 septembrie 1822 a fost hirotonit ierodiacon. Primind, dupa randuiala manastireasca, o mica suma din danii, Teodorit a ramas acelasi postitor aspru si nu avea nimic in chilia sa. Dimpotriva, strain de orice dorinta de agonisire, afla in aceasta prilejul de a face bine aproapelui: caci ramanand fara mancare cate doua-trei zile, dadea hrana si bani pelerinilor, saracilor si nevoiasilor. Aratand fata de toti dragoste de aproapele, dupa pilda lui Hristos, el indeplinea cu bucurie si ascultarile fratilor, si luand asupra sa ostenelile altora, slujea obstii cu osardie. Pe 6 februarie 1827, Teodorit a fost hirotonit ieromonah, fiind numit iconom al Manastirii Bratski. Dorind sa ramana in desavarsita insingurare, a cerut sa fie eliberat din functie si totodata a cerut sa i se ingaduie a pustnici in pesterile sapate de Preacuviosul Teodosie in satul Lesniki. Aceasta din urma cerere fiindu-i respinsa, Teodorit a pasit pe calea unei nevointe aparte, luand asupra-si marea cruce a nebuniei pentru Hristos. Marindu-si si mai mult nevointele intru nebunia pentru Hristos, fericitul si-a asezat in chilie un sicriu vechi, insa nu se culca noaptea in el, ci pastra acolo felurite provizii si vase. Mai mult, in ziua tunderii sale in marea schima, cand a primit numele de Teofil si-a cusut culionul de schimnic din bucati de carpa si l-a purtat asa pana la moarte. Credinciosii se tineau intotdeauna dupa el, insetand sa auda macar un singur cuvant din partea lui. Conducerea Academiei nu-l iubea pe murdarul si zdrentarosul monah Teofil si se plangea in fiecare zi mitropolitului ca numerosi curiosi tulburau linistea si bunul mers al activitatilor scolare. In urma acestor plangeri, fericitul a fost mustrat aspru; si, pentru a nu starni noi nemultumiri, a fost nevoit sa se ascunda in padure de admiratorii sai, intorcandu-se acasa numai dupa apusul soarelui. Şi aici insa il gasea multimea si, asteptandu-l pe malurile Niprului, il petrecea pana la chilie. Fiindca viata plina de zarva a Manastirii Bratski il obosea, Teofil s-a retras intr-o livada mare si umbroasa in Glubocita unde se indeletnicea cu citirea de carti mantuitoare de suflet. Pe 1 decembrie a anului 1844, ieroschimonahul Teofil, din pricina varstei inaintate si a slabiciunii, a cerut sa fie mutat din Manastirea Kievo-Bratski in Lavra Kievo-Pecerska, anume in Manastirea Bolnicinai. Inaltpreasfintitul Filaret l-a mutat insa in pustia Goloseev din apropierea Kievului, dandu-i spre folosinta acea chilie in care locuia raposatul ierodiacon Eustatie . Faima nevoitorului a crescut tot mai mult, atragand spre pustia Goloseev o multime de oameni ravnitori. Mireasma vietii sale sfinte ajunsese pana departe, fiind simtita de toti cei aflati in cautare de mangaiere si sfat duhovnicesc. Conducerea manastirii, in primele zile ale intrarii lui Teofil acolo, a dat putina atentie ciudateniilor lui. In anul 1848 asupra fericitului s-au pornit prigoane si felurite nemultumiri pentru viata sa ciudata. Mitropolitul Filaret l-a oprit pe fericit de la slujire si i-a ingaduit doar a se impartasi in fiecare sambata, imbracat cu toate vesmintele preotesti, pentru mantuirea sufletului . Dupa aceasta hotarare, Teofil a fost indepartat din pustia Goloseev si stramutat in asa-numita livada Novopasecinai . Chiar daca biserica era foarte departe, el nu pierdea nici o slujba, ajungand in biserica mai inainte de primul sunet al clopotului. Fericitul Teofil a vietuit mai bine de o jumatate de an in livada Novopasecinai, dupa care a fost stramutat, potrivit poruncii mitropolitului, in pustia Kitaev din apropierea Kievului. Aceasta se intampla in ziua de 29 aprilie 1849. Aici, fericitul Teofil n-a parasit nevointa nebuniei pentru Hristos, ci dimpotriva. Plimbandu-se adesea prin padure, alegea o buturuga mare si petrecea zile si nopti intregi ingenunchind pe ea, suspinand neincetat din pricina stricaciunilor veacului acestuia si rugandu-se pentru iertarea lumii pacatoase. Ca sa nu ramana nici o clipa in nelucrare, fericitul torcea lana, impletea ciorapi si tesea panza, pe care o dadea mai ales pictorilor de icoane pentru a o folosi in munca lor. In vreme ce se indeletnicea cu rucodelia, citea Psaltirea, pe care o stia pe dinafara, precum si felurite rugaciuni. Facand zilnic nenumarate matanii inaintea icoanelor, fericitul Teofil nu dadea trupului sau ostenit decat ragazul cel mai scurt cu putinta. Chilia fericitului Teofil nu lasa sa se vada ca de ea se ingrijea mana unui om; era plina de lucruri ingramadite si acoperita pe dinauntru cu un strat de gunoi si murdarie. Atunci cand era intrebat de ce face asa, fericitul raspundea: – Pentru ca tot ce se afla in jurul meu sa-mi aminteasca neincetat de neoranduiala ce o am in suflet. Avea obiceiul de a da vizitatorilor cate un lucru oarecare, neinsemnat in sine, dar care cuprindea o aluzie profetica la soarta ce-i astepta. Un ciob, o aschie, un mar putred, o para, o bucata de placinta, un castravete, o carpa, o prescura, un muc de lumanare, chiar cate o balega, din care se gaseau adesea in cosurile lui – toate acestea aveau la fericit un sens simbolic strans legat de persoana cu pricina… Cu putin inainte de sfarsitul sau, care s-a intamplat in ziua de 23 aprilie a anului 1853, Teofil s-a mutat din Kitaev in Goloseev, la dorinta intaistatatorului de aici, care nutrea fata de fericit sincera dragoste si cinstire. – Fie dupa voia ta, i-a zis fericitul ca raspuns la calduroasa chemare a sa. O sa ma mut la tine, dar tine minte – ma voi intoarce ca sa mor in vechiul cuib. Aceste cuvinte s-au adeverit: in ziua de 15 iulie, fericitul Teofil, la porunca mitropolitului, s-a intors iar la Kitaev. In ultimele zile ale vietii sale era vazut si in Lavra, unde venea in fiecare zi sa slujeasca un acatist al Maicii Domnului inaintea icoanei facatoare de minuni numita Cenotohovska . In octombrie 1853, Teofil a incetat sa mai primeasca hrana si se multumea doar sa stea in picioare la rugaciune, au inceput sa i se umfle picioarele, dar el nu baga de seama, si isi sporea inca si mai mult nevointele de rugator. In pace si fara tulburare, fericitul Teofil si-a incredintat sufletul in mana lui Dumnezeu in ziua de 28 octombrie la ora 5 dupa-amiaza, anul 1853. Vestea despre sfarsitul fericitului a atras in Sihastria Kitaev multimi de oameni nu numai din vecinatati, ci si din orasele mai indepartate. Procesiunea de inmormantare a fost savarsita in jurul Bisericii Sfanta Treime si dupa cateva minute sicriul, in sunetul cantarii Sfinte Dumnezeule si al tanguirii clopotelor de la Kitaev, a fost coborat in sanurile pamantului. Moastele Sfantului Cuvios Teofil cel nebun pentru Hristos se pastreaza la Manastirea Kitaev, care mai adaposteste si alte importante relicve sfinte: parti din moastele Sfintilor 12 Apostoli, ale Sfintilor Ioachim si Ana, ale Sfintilor Zaharia si Elisabeta, ale Sfintei Cuvioase Dositeea si ale altor mari sfinti ai Bisericii. Istoricul Manastirii Kitaev Pustia Kitai oferea calugarilor liniste si multi se retrageau aici, in mod special de la Lavra Pecerska din Kiev. Prima atestare documentara a Manastirii Kitaev este din anul 1159.Conform traditiei, Manastirea Kitaev a fost infiintata de cneazul Andrei Bogoliubskii (Iubitorul de Dumnezeu) in secolul al XII-lea. La inceput era un schit micut, cu pesteri. In anul 1716, gubernatorul Golitin a construit aici o biserica de lemn, inchinata Sfantului Cuvios Serghie de Radonej, si cateva chilii, schitul devenind in scurt timp un loc de pelerinaj. Cei mai importanti stareti ai manastirii au fost Dositei si Teofil. Intre 1763-1768, Ştefan Demianov a construit o biserica din piatra, in stil baroc, inchinata Sfintei Treimi. In 1744, manastirea a fost vizitata de imparateasa Elisaveta Petrovna (fiica lui Petru I), aceasta contribuind la constructia trapezei.In 1835 a fost construita biserica inchinata Sfintilor 12 Apostoli, o trapeza si clopotnita. In anul 1904 a fost ridicata biserica inchinata Sfantului Cuvios Serafim de Sarov.Pana in 1870, Pustia Kitaiului servea ca loc de veci pentru monahii adormiti intru Domnul de la Lavra Pecerska. Pesterile din Kitaev aveau aproximativ aceeasi lungime ca cele din Lavra Pecerska si au fost descoperite in 1858.In a doua parte a secolului al XIX-lea, in apropierea Pustiei Kitaiului, pe drumul ce duce in satul Kruglik, a fost ridicat Schitul Schimbarea la Fata , cu un cimitir al fratilor de la Lavra. Acest schit a fost inchis in 1924.La inceputul secolului al XX-lea, aici s-a deschis un orfelinat. Dupa 1917, manastirea a fost devastata, fiind transformata in inchisoare pentru preotii si monahii din Kiev si din imprejurimi.In anul 1920, manastirea a fost inchisa si, din 1930, transformata in Institut de Cercetare pentru fructe. Clopotnita a fost distrusa in 1932, cartile si alte obiecte bisericesti de valoare s-au pierdut, multe au fost arse. Nu se stie ce s-a intamplat cu altarul de lemn din secolul al XVIII-lea, in stil baroc, poleit cu aur. Ultimii calugari au fost arestati in 1931 si acuzati de activitate contrarevolutionara. In timpul celui de-al doilea Razboi Mondial, mai multe cladiri ale manastirii au fost distruse. In 1990, biserica a fost redeschisa ca parohie in subordinea Bisericii Ortodoxe Ucrainene. In 1993-1994, in urma unor descoperiri arheologice pesterile au fost inzestrate cu cele necesare bunei desfasurari a slujbelor religioase si a fost sfintita biserica inchinata Sfantului Dositei. Din 1993 este schit al Lavrei Pecerska, iar trei ani mai tarziu, in 1996, manastirea a devenit independenta. Cu ocazia implinirii a 2000 de ani de la Nasterea lui Iisus Hristos, in cea mai mare incapere din pesteri a fost sfintita o biserica inchinata Soborului Maicii Domnului. Manastirea Kitaev adaposteste importante relicve sfinte: parti din moastele Sfintilor 12 Apostoli, ale Sfintilor Ioachim si Ana, ale Sfintilor Zaharia si Elisabeta, ale Sfintei Cuvioase Dositeea, ale Sfantului Teofil cel nebun pentru Hristos si ale altor mari sfinti ai Bisericii. Pe langa acestea, aici se gasesc icoane cu particele din moastele Sfantului Cuvios Serafim de Sarov, ale Sfantului Mucenic Trifon si ale Sfantului Daniil al Moscovei, precum si o icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului Vatopedina.Staretul manastirii este Arhimandritul Prohor (Kostiucenko). Slujbele se tin in Biserica Sfanta Treime si in Biserica Sfintii 12 Apostoli .

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 480

Id: 24910

Data: Oct 5, 2012

Imagine: