Antichitatea greaca si-a facut din masura si armonia proportiilor idealul de frumusete. Romanii au fost mai practici si au transferat echilibrul arhitectonic în ansamblul legilor care reglementeaza relatiile dintre oameni. Însa toate acestea au ramas în fruntariile ordinii naturale a cosmosului. În privinta calitatilor umane, si Iliada lui Homer, si Eneida lui Virgiliu exulta de admiratie fata de virtutile razboinice ale barbatilor si fata de fascinatia frumusetii feminine. Zece ani de lupte între troieni si greci aveau drept cauza frumusetea Elenei, sotia lui Menelaus din Sparta.Crestinismul s-a raspândit, încet, dar profund, cu jertfele martirilor, în compozita lume greco-romana tributara vechilor valori. Dar schimbarea pe care a produs-o în lumea veche nu a fost doar una de atitudine, de suprafata, ci una de esenta si de idealuri. O adevarata transformare a lumii nu se poate sprijini pe ritmurile naturii, oricât de uimitoare ar fi acestea, ci pe mutarea fundamentelor de la creatura catre Creator, de la viata pamânteasca spre cea cereasca, din timp catre vesnicia Pantocratorului.Zorii veacului al IV-lea crestin sunt încununati de numerosi eroi ai credintei (sfinti martiri, cuviosi, mari dascali si ierarhi, marturisitori din toate categoriile sociale), prin care Biserica dobândeste libertatea de a activa în spatiul public, la anul 313. Chipul marelui Împarat Constantin este asociat în iconografia ortodoxa cu preacinstita si de viata facatoarea Cruce a Domnului. În aceeasi icoana, de cealalta parte se afla Sfânta Elena, maica Împaratului.Crucea luminoasa se arata pe cer Împaratului, dar Crucea rastignirii Mântuitorului Hristos se descopera fericitei mame Elena în pamânt, pe muntele Golgota. Între darurile cu care a înzestrat-o Dumnezeu, trei sunt cele care stralucesc cu putere pâna la sfârsitul veacurilor: credinta ei lucratoare prin iubire, ctitoriile de piatra si demnitatea de mama.Ctitorul zideste casa pentru slava lui Dumnezeu, mama plamadeste prin educatie sufletul copilului si îl face transparent pentru Soarele dreptatii. Dar cel aflat în demnitate publica, atunci când îmbina aceste daruri, le pune în slujirea multor generatii de oameni. De aceea, de saptesprezece secole, Sfânta Elena este calauza cereasca pentru toti demnitarii ce înteleg rolul binefacator al Bisericii în societate, prin spiritualitatea unita cu educatia si filantropia. Asa cum o recepta, în istoria neamului nostru, si Sfântul Voievod Neagoe Basarab în înteleptele învataturi catre fiul sau Teodosie. Dupa ce enumera cu amanuntime toate ctitoriile ei din Orient, voievodul adauga: „Deci, daca ispravi sfânta Elena împarateasa acestea toate si le tocmi cum se cade, muma mare-lui Costandin împarat dede acestor biserici multe orase si sate si alte avutii multe. Iar sfintele icoane le fereca tot cu argint si le polei si le împodobi cu pietre scumpe si cu margaritar. Asijderea le dede vase sfinte si scumpe altor biserici si alte avutii, si galbeni de aur multi le împarti. Şi dede si saracilor mila si darui pre sfântul si marele patriarh Macarie cu multe daruri împaratesti, si sa întoarse iar la fie-sau, marele si credinciosul împarat Costandin“.Mai ales în perioade de crize si de cautari, lumea crestina regaseste în istoria ei resurse si modele care pot sa inspire noi începuturi si raspunsuri la provocarile societatii. Alaturi de Sfântul Împarat Constantin cel Mare, Sfânta Elena, smerita si iubitoarea sa mama, este pururea rugatoare pentru noi în ceruri si marturie a demnitatii imperiale slujitoare, întru lumina cea neapusa a Crucii lui Hristos, Împaratul cel vesnic. (Articol semnat Pr. Cons. Dr. Nicolae Dascalu si publicat în saptamânalul “Lumina de Duminica” din data de 27 octombrie 2013)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 496

Id: 34992

Data: Oct 27, 2013

Imagine: