Sfântul Apostol Andrei este sarbatorit sâmbata, 30 noiembrie, în Biserica Ortodoxa. La noi în tara, Sfântul Andrei se bucura de o cinstire deosebita, fiind considerat Apostolul românilor sau crestinatorul poporului român, motiv pentru care numeroase biserici de mir si manastiri l-au luat ca ocrotitor si îl praznuiesc în fiecare an, organizând ample evenimente religioase si culturale.În anul 1995, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotarât ca ziua Sfântului Apostol Andrei sa fie însemnata în calendarul bisericesc cu cruce rosie, iar în 1997 a fost proclamat Ocrotitorul României. Ziua praznuirii sale a devenit sarbatoare nationala bisericeasca, ca urmare a hotarârii Sfântului Sinod din 14 noiembrie 2001. Sunt acestea, desigur, expresii ale raportarii noastre la propria identitate crestina, activitatea misionara a Sfântului Apostol Andrei de pe teritoriul de azi al României, fiind semnificativa pentru istoria noastra bisericeasca. Evlavia de care se bucura Sfântul Apostol Andrei în rândul credinciosilor români ortodocsi poate fi identificata si în alegerea sa drept ocrotitor al viitoarei Catedrale a Mântuirii Neamului românesc.Moastele Sfântului Apostol Andrei pe teritoriul RomânieiMoastele Sfântului Apostol Andrei, cel Întâi chemat si Ocrotitorul României, au fost aduse pentru prima data în tara noastra la Iasi, în 1996. În felul acesta, Sfântul revenea pe pamântul românesc, dupa aproape 2000 de ani de când pasise pe aceste meleaguri pentru a raspândi Evanghelia lui Hristos.Apoi, cu prilejul sarbatorii Cuviosului Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucurestilor, în dimineata zilei de luni, 24 octombrie 2011, Cinstitul cap al Sfântului Apostol Andrei, Ocrotitorul României, a fost adus de la Patras (Grecia) de catre o delegatie a Bisericii Ortodoxe a Greciei.Sfintele Moaste ale Sfântului Apostol Andrei s-au aflat pe Dealul Patriarhiei pentru a fi cinstite de credinciosi pâna în ziua de vineri, 28 octombrie 2011, orele 12:00.În continuare, cu prilejul proclamarii canonizarii Sfântului Ierarh Andrei Şaguna, Mitropolitul Transilvaniei, în dupa-amiaza zilei de 28 octombrie 2011, Cinstitul cap al Sfântului Apostol Andrei a fost dus în procesiune la catedrala mitropolitana din Sibiu, unde a ramas pâna în dupa-amiaza zilei de 29 octombrie 2011.În seara zilei de 29 octombrie 2011, Cinstitul cap al Sfântului Apostol Andrei a fost dus în catedrala arhiepiscopala din Alba Iulia, unde a ramas pâna în dupa-amiaza zilei de 31 octombrie 2011.În seara zilei de 31 octombrie 2011, delegatia Bisericii Ortodoxe a Greciei a revenit la Bucuresti, iar a doua zi, 1 noiembrie 2011, s-a întors în Grecia.Ziua Sfântului Apostol Andrei, nelucratoarePrin Legea nr. 147 din 23 iulie 2012, adoptata de Senatul României în 23 noiembrie 2011 si de Camera Deputatilor în 26 iunie 2012, iar apoi promulgata prin Decretul nr. 517/20 iulie 2012 al presedintelui României, ziua de 30 noiembrie, în care se face pomenirea Sfântului Apostol Andrei cel Întâi chemat, Ocrotitorul României, a fost consacrata ca "zi de sarbatoare legala în care nu se lucreaza".Prin acest act legislativ, votat în Camera Deputatilor de 236 de deputati din cei 248 prezenti, Parlamentul României a confirmat importanta nationala, spirituala, misionara si educativ-culturala a pomenirii Sfântului Apostol Andrei ca zi de sarbatoare a întregii Ortodoxii românesti si a întregului popor român, consacrata de acum si ca sarbatoare legala în care nu se lucreaza.„Am gasit pe Mesia!” - Chemarea la apostolat si ucenicia întru stiinta mântuiriiAndrei, slavitul Apostol al lui Hristos, era originar din Betsaida, cetate de pe tarmul vestic al Lacului Ghenizaret. Era frate drept cu Simon, Sfântul Apostol Petru, dar, spre deosebire de acela, care era casatorit, Andrei a ales sa-si traiasca viata în feciorie si locuia în casa fratelui sau. Ei practicau împreuna meseria de pescari, învatata de la tatal lor Iona, si respectau cu multa evlavie poruncile Legii.Atunci când Sfântul Ioan Botezatorul strabatea Iudeea si tinutul de dincolo de Iordan, propovaduind împaratia lui Dumnezeu si chemarea la pocainta, Andrei a alergat la El, renuntând la tot ceea ce îl lega de lume si i s-a facut ucenic.Într-o zi, dupa ce L-a botezat pe Iisus, Ioan Botezatorul era cu Andrei si cu un alt ucenic al sau, viitorul Apostol si Evanghelist Ioan, si, aratând spre Domnul Iisus Hristos care trecea pe acolo, a spus: „Iata Mielul lui Dumnezeu!” (Ioan 1, 35). La acest cuvânt al învatatorului lor, care le arata spre Acela pentru care el fusese trimis de Dumnezeu ca Înaintemergator, Ioan si Andrei au mers dupa Iisus, ca sa afle mai multe despre El. „Iar Iisus, întorcându-Se si vazandu-i ca merg dupa El, le-a zis: Ce cautati? Iar ei I-au zis: Rabi [care se talcuieste: Învatatorule], unde locuiesti? El le-a zis: Veniti si veti vedea. Au mers deci si au vazut unde locuia; si au ramas la El în ziua aceea. Era ca la ceasul al zecelea. Unul dintre cei doi care auzisera de la Ioan si venisera dupa Iisus era Andrei, fratele lui Simon–Petru” (Ioan 1, 38-40).Din acea convorbire Andrei a dobândit convingerea ca acest Iisus este Mesia cel asteptat de veacuri de poporul sau, Mântuitorul lumii. Cu mare bucurie, s-a dus apoi sa spuna si fratelui sau Simon: „Am gasit pe Mesia!” (Ioan 1, 41) si l-a condus la Iisus.Andrei a fost, asadar, cel dintâi chemat sa recunoasca pe Hristos si el a vestit acest adevar celui ce va fi verhovnicul cetei apostolilor. De aceea, Sfântul Andrei a primit între apostoli supranumele de „primul chemat” sau „cel dintâi chemat”. Întâlnirea cu Mântuitorul Hristos i-a schimbat întreg cursul vietii.Pretutindeni unde mergea Domnul, prin sate si orase, în munti, pe mare sau în pustie, Andrei era aproape de El, pentru a se hrani din izvorul de apa vie al Cuvântului cel vesnic. Ucenicul cel întâi-chemat a fost prezent la înmultirea pâinilor (Ioan, cap. 6), mijlocind pe lânga Hristos-Domnul sa dea si hrana pamânteasca celor 5000 de oameni care gustasera pâinea cea vie a cuvântului mântuirii.Andrei nutrea o prietenie aparte pentru Filip, un alt apostol al Domnului, originar si el din Betsaida. Atunci când elinii i-au cerut lui Filip sa-i duca sa vada pe Hristos, acesta a mers si i-a spus lui Andrei, pentru ca avea o mai mare familiaritate cu Învatatorul (Ioan 12, 20).Dupa apostolii Petru, Ioan si Iacov, martori ai descoperirilor celor mai înalte despre dumnezeirea Mântuitorului Hristos, urmeaza Sfântul Andrei, pentru a exercita nu o autoritate, ci având o anume prioritate fata de ceilalti ucenici. El a fost martor al evenimentelor care au însotit mântuitoarele Patimi ale Domnului si a participat, alaturi de ceilalti, la întâlnirile cu Hristos-Domnul, biruitorul pacatului si al mortii, dupa sfânta Sa Înviere.„Şi îmi veti fi Mie martori pâna la marginile lumii”: misiunea crestina – porunca si dar dumnezeiesc La Cincizecime, Andrei a primit si el plinatatea harului Sfântului Duh si sortii i-au rânduit propovaduirea Evangheliei în tinuturile situate pe coastele Marii Negre, în Bitinia, Tracia, si Grecia (Macedonia, Tesalia si Ahaia). Credincios poruncilor Domnului, n-a luat cu el nici punga, nici traista, nici toiag (Matei 10, 10) si a plecat la drum sa duca si acelor neamuri Vestea cea Buna a mântuirii. A înfruntat încercari si primejdii, boli, pericolul tâlharilor, persecutii din partea evreilor si pagânilor, însa în toate locurile pe unde a mers Duhul Sfânt era cu el: vorbea prin gura lui, savârsea minuni si vindecari, îi aducea în suflet rabdare si bucurie în încercari.Aceasta putere minunata a lui Dumnezeu, care lucra prin el, atragea multimile la credinta. Dupa ce ilumina mintile prin predica sa, facea sa renasca sufletele prin baia Sfântului Botez, rânduia preoti si consacra episcopi în fruntea lor, îndemna sa se construiasca biserici si organiza cultul divin.Mai întâi s-a dus la Aminsos, pe tarmul Marii Negre, si a convertit la crestinism un mare numar de evrei, apoi a vindecat prin puterea lui Dumnezeu pe cei ce sufereau de diferite boli. Şi-a continuat misiunea în Trebizonda si Lazic, iar de Pasti s-a întors la Ierusalim. Dupa aceea, a plecat împreuna cu Sfântul Ioan Teologul la Efes si a predicat Evanghelia o vreme în regiunile vestice ale Asiei Mici. Urcând spre Propontida si vestind cuvântul vietii vesnice în asezarile Niceea, Nicomidia, Calcedon, Heracleea Pontului, Amastris, a avut de înfruntat de mai multe ori fanatismul închinatorilor la idoli si gândirea înselatoare a sofistilor, dar i-a redus la tacere si pe unii si pe altii prin întelepciunea, faptele si minunile sale.Ajuns la Sinope, a eliberat din lanturi, prin rugaciune, pe Apostolul Matia. A fost prins de pagânii care s-au mâniat si a suferit chinuri din partea acelora: aruncat la pamânt, lovit din toate partile, Sfântul Andrei nu a cautat sa fuga sau sa se apere. A îndurat toate cu rabdare, asemanându-se Învatatorului sau, Mielul lui Dumnezeu venit în lume sa sufere si sa ridice pacatele lumii. Vazând taria sfântului, îndelunga rabdare în fata chinurilor si numeroasele minuni care se savârseau, locuitorii din Sinope s-au pocait, cerându-i iertare si primind botezul crestin.Andrei a asezat episcop si preoti în Sinope, apoi a plecat catre orasele din Pont, pe care le evanghelizase deja, pentru a le întari în credinta. A continuat acolo predica sa, respingând ratacirile pagânilor în Neocezareea si Samosata, apoi s-a reîntors la Ierusalim pentru a lua parte la sinodul din anul 50 privind primirea pagânilor în Biserica (Faptele Apostolilor 15, 6).Dupa sarbatoarea Pastilor, a însotit o vreme pe Matia si pe Tadeu catre hotarele Mesopotamiei, plecând dupa aceea spre regiunile barbare de la rasaritul Marii Negre, în sudul Rusiei de azi, în Crimeea si în sudul Ucrainei. S-a îndreptat apoi catre Tracia si a luminat prin predica sa inimile locuitorilor oraselului Byzantion. A întemeiat o biserica închinata Maicii Domnului si a hirotonit episcop pe Stahie, despre care se spune ca este persoana pomenita de Sfântul Apostol Pavel în Epistola catre Romani 16, 9. A continuat neobositul sau periplu în Tracia, Macedonia si Tesalia, ajungând pâna în Peloponez, la Patras.Aici sfântul Apostol a convertit la crestinism pe sotia proconsulului roman, Maximila, pe care a vindecat-o de o boala socotita incurabila. El a raspândit binefacerile si asupra celorlalti locuitori, astfel încât, în scurt timp, s-a constituit o comunitate a ucenicilor lui Hristos. În perioada absentei din oras a proconsulului Egeatus, sfântul Andrei l-a botezat si pe fratele acestuia, Stratocles, însa la întoarcere Egeatus s-a mâniat foarte, vazând cum credinta crestina a patruns în propria-i casa. A poruncit ca Andrei sa fie închis, dar slavitul Apostol al lui Hristos, în închisoare fiind, si-a continuat propovaduirea si a hirotonit episcop pe Stratocles. Dupa câteva zile, sentinta s-a pronuntat fara judecata, iar sfântul Andrei a fost rastignit, cu capul în jos, pe o cruce în forma de X. A primit cu bucurie moartea martirica, oprind pe prietenii sai care voiau sa-l elibereze, binecuvântând pe credinciosi. Biserica primara a stabilit, înca de pe la sfârsitul secolului al II-lea, ca data de praznuire a patimirii sale ziua de 30 noiembrie. Nu se cunoaste anul martiriului sau; unii istoricii îl fixeaza în timpul persecutiei lui Nero, pe la anii 64-67, iar altii mai târziu, la sfârsitul veacului apostolic, în vremea persecutiei poruncite de împaratul Domitian. Proconsulul roman din Patras a murit la putina vreme dupa aceea de o moarte napraznica, drept pedeapsa pentru nedreptatea savârsita.Noul episcop, Stratocles, dupa ce si-a împartit averea saracilor, a construit episcopia sa pe locul martiriului sfântului Apostol.Dupa multi ani, la 3 martie 357, cinstitele moaste ale sfântului au fost mutate de la Patras la Constantinopol de catre Sfântul Artemie, din porunca împaratului Constantiu, fiul Sfântului Constantin cel Mare. Moastele Sfântului Andrei au fost asezate atunci, împreuna cu moastele Sfintilor Luca si Tadeu, în noua biserica a Sfintilor Apostoli. Sfântul Ambrozie, episcop de Milano (c. 339-397), scria ca particele din moastele Sfântului Andrei au fost oferite bisericilor din Milano, Nola si Brescia. Cinci sute de ani dupa aceea, a fost adus la Patras capul Sfântului Andrei, trimis de împaratul Vasile I Macedoneanul (867-886). Dupa Cruciada a IV-a, din 1204, când Constantinopolul a fost ocupat de cavalerii apuseni, cardinalul Petru din Capua a dispus ca moastele Sfântului Andrei sa fie duse în Italia si asezate în catedrala din Amalfi. În fata pericolului otoman, dupa caderea Constantinopolului, odorul de mare pret care se gasea la Patras a fost oferit spre pastrare papei Pius al II-lea, în anul 1460, de catre despotul Moreei, Toma Paleologul. Capul sfântului a revenit în cele din urma la Patras, la 26 septembrie 1964, ca semn al reconcilierii si fratietatii crestine, izvor de bucurie si mângâiere pentru credinciosii ortodocsi.Propovaduitor al Evangheliei în tara noastraDe numele Sfântului Apostol Andrei este legata si originea Bisericii dreptmaritoare din România. Din marturiile istoricilor si din Sfânta Traditie reiese ca Sfântul Andrei este si primul propovaduitor al Evangheliei la stramosii nostri daco-romani, fiind considerat „nasul poporului român”. Crestinismul românesc are deci origine apostolica.Fiindu-i încredintate spre evanghelizare tinuturile din preajma Marii Negre, este cert ca în drumul sau Apostolul dintâi chemat a predicat Evanghelia atât în sudul Basarabiei, cât si în Scitia Mica (Dobrogea de azi).Numai astfel se explica faptul ca primul centru episcopal cunoscut pe teritoriul tarii noastre a fost la Tomis, iar traditiile si obiceiurile populare românesti considera pe Sfântul Andrei ca un parinte spiritual al neamului nostru, ziua de 30 noiembrie fiind însotita la noi de bogate si semnificative elemente folclorice.Iata însa cuvintele parintelui istoriei bisericesti, Eusebiu de Cezareea (†340), care consemneaza relatari mai vechi, de la Origen si Clement Alexandrinul:„Când sfintii apostoli si ucenici ai Mântuitorului nostru s-au raspândit peste întreg pamântul locuit, lui Toma, dupa spusele traditiei, i-a cazut la sorti [spre evanghelizare] tara partilor, lui Andrei, Scythia, lui Ioan, Asia, unde si-a petrecut viata pâna a murit la Efes. Petru pare sa fi predicat evreilor raspânditi în Pont, Galatia, Cappadocia si Asia, pentru ca la urma, ajuns la Roma, sa fie rastignit cu capul în jos, asa cum singur dorise sa patimeasca. Ce sa mai spun de Pavel care, dupa ce vestise Evanghelia lui Hristos din Ierusalim pâna în partile Illyriei, a suferit martiriul la Roma sub Nero? Aceste sunt aratate întocmai de Origen în cartea a III-a a Comentariilor asupra Genezei” (Istoria bisericeasca III, 8). Cei mai multi istorici identifica Scitia cu Scythia Minor sau Dacia Pontica (Dobrogea).Sinaxarul Bisericii din Constantinopol istoriseste amanuntit propovaduirea sa: „Lui Andrei, celui întâi chemat, i-au cazut la sorti Bithynia, partile Pontului Euxin [Marea Neagra] si ale Propontidei [Marea de Maramara] cu cetatile Calcedon si Bizant, Macedonia, Tracia si regiunile care se întind pâna la Dunare, Tesalia, Elada [Grecia Centrala], Ahaia si cetatile Aminsos [Amisus], Trapezunt, Heracleea [Pontului] si Amastris”.Totodata, Sinaxarul arata ca Sfântul Andrei a hirotonit episcop de Odyssos (Odessos) – Varna de azi – pe un ucenic al sau Amplias (Ampliat), pomenit în calendar la 31 octombrie.În secolul al VIII-lea, calugarul Epifanie arata, în Viata Sfântului Apostol Andrei, ca între popoarele evanghelizate de sfânt se numara si scitii, iar scriitorul bizantin Nichifor Calist (sec. al XlV-lea) consemneaza faptul ca Apostolul Andrei a trecut din provinciile Asiei Mici (Capadocia, Galatia si Bitinia) în „pustiurile scitice”, care puteau fi situate fie în Scitia Mare (sudul Ucrainei), fie Scitia Mica, locuita atunci de greci, romani si geto-daci.Mitropolitul Dosoftei al Moldovei scrie, în cartea sa Viata si petrecerea sfintilor, despre misiunea maritului Apostol al Domnului: „Apostolului Andrei i-a revenit [prin sorti] Bitinia si Marea Neagra si partile Propontului, Halcedonul si Vizantea, unde e acum Ţarigradul, Tracia si Macedonia, Tesalia, si sosind la Dunare, ce-i zic Dobrogea si altele ce sunt pe Dunare, si acestea toate le-a umblat”.Cununa cea de har a dreptei credinte pentru urmasii Sfântului AndreiÎn calendarul Bisericii Ortodoxe Române, ziua de 30 noiembrie, când Biserica de pretutindeni sarbatoreste pe Apostolul cel dintâi chemat, este însemnata cu litera rosie; multe lacasuri de închinare din tara poarta hramul Apostolului neamului românesc, iar în onomastica nationala Andrei si Andreea sunt nume frecvente. De asemenea, Sarbatoarea Sfântului Andrei este si unul din hramurile viitoarei Catedrale a Mântuirii Neamului.Cinstit îndeosebi de catre Patriarhia Ecumenica din Constantinopol, de catre Bisericile din Grecia, Rusia, Ucraina si România, iar în traditia occidentala fiind considerat patron si ocrotitor al Scotiei, tara unde au ajuns particele din sfintele sale moaste în secolul al VIII-lea, Sfântul Andrei cheama mereu întreaga umanitate sa descopere bucuria curata si sfânta, care nu se învecheste niciodata: „Am gasit pe Mesia!”

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 928

Id: 36036

Data: Nov 29, 2013

Imagine: