ÎmprejurimilePlaiurile domoale sălajene cu livezi întinse și păduri seculare se desfășoară în trepte largi între ramurile Carpaților din nord-vestul țării. Străbătând ținuturile Sălajului ești impresionat de varietatea și armonia formelor de relief, bogăția vegetației și a apelor, de numeroasele așezări omenești.În aceste locuri se îmbină peisajul munților joși cu cel al Dealurilor de Vest și al Podișului Someșan. Uniformitatea dealurilor cu altitudini de 300- 400 metri este întreruptă prin măguri impunătoare, bine împădurite, alcătuite din roci dure, ca o "punte" de legătură între Munții Apuseni și Carpații Orientali.La poalele munților se întinde o centură de depresiuni cu relief ondulat, străbătute de mici afluenți ai Someșului.Delimitată de Munții Meseș (997 m), ultimele prelungiri ale Munților Apuseni si de Dealurile Silvaniei, Depresiunea Almașului este închisă de valea Someșului și de pintenul muntos al Culmii Prisnel. Spre sud și est depresiunea este marginită de șiruri de dealuri care aparțin Podișului Someșan.Cunoscută și sub denumirea de Almaș-Agrij, depresiunea este străbătută de râul Agrij în partea centrală și de râul Almaș, iar față de dealurile Dejului este delimitată printr-o bordură de dealuri.Relieful vălurit se răsfiră ca un evantai în lungul celor două râuri care împart depresiunea în două compartimente.În cursul inferior cele două râuri Agrijul si Almașul au un traseu paralel și se varsă în Someș în apropiere de orașul Jibou.Cu ușoare influențe oceanice, climatul din ținuturile Sălajului este blând, fară geruri, media temperaturii lunii ianuarie nu coboara sub -3 C.Dealurile din depresiunea Almașului sunt acoperite cu podoaba veșmântului forestier, resturi din codrii străvechi ai Silvaniei. În pădurile foarte întinse, alături de specii de cer și de garniță, se întâlnesc și fagi seculari.Ținuturile almășene au oferit cadrul natural favorabil practicării unor activități agricole de cultivare a pomilor fructiferi si de crestere a animalelor. Cunoscută drept Țara Almașului, depresiunea este o străveche vatră de locuire, cu numeroase așezări omenești. Centrul urban al depresiunii, orașul Jibou este "poarta" rutieră și feroviară prin care se asigură legătura cu centrul și vestul țării.Situată pe versantul drept al râului Almaș, comuna Hida este una dintre cele mai mari așezări sălăjene. Apele liniștite ale Almașului traversează comuna printr-o vale largă, adevărat culoar depresionar, mărginit de dealuri domoale.Dintre cele opt sate ale comunei, satele Baica și Racăș se desfășoară în lungul văii Almașului și al drumului județean care leagă centrul comunei cu orașul Jibou. Alte sate se răsfiră pe dealurile Gârbou-Șimișna, în estul Depresiunii Almaș.Un drum local de acces urcă spre satele Sânpetru-Almașului, Stupini și Paduriș.Cu gospodăriile întinse printre livezi și păduri, până la limita pădurii, satul Paduriș este așezat la hotarul comunei Hida și al județului Salaj.La marginea satului Paduriș se află Mănăstirea Strâmba. Împrumutând numele satului, așezământul monahal mai este cunoscut și sub denumirea de Mănăstirea Strâmba- Păduriș. 

Icoana Maicii Domnului din livada AlmașuluiÎn biserică, deasupra ușilor împărătești din iconostas, se păstrează o valoroasă icoană a Maicii Domnului. Cumpărată de bogătașul Chiachi-Gârbou, icoana a fost donată mănăstirii.Potrivit tradiției, această icoană face parte din seria de icoane pictate în secolul al XVIII-lea de preotul Luca din Iclod-Cluj. Cele mai cunoscute sunt icoana Maicii Domnului de la Nicula (1681) și icoana Maicii Domnului aflată în biserica ortodoxă din cartierul Mănăștur din Cluj-Napoca.