Predica Preafericitului Parinte Patriarh Daniel la Duminica a VII-a dupa Sfintele Pasti (a Sfintilor Parinti de la Sinodul I Ecumenic)

Dreapta credinta si rugaciunea pentru unitatea Bisericii - temelia vietii crestineDuminica a VII-a dupa Sfintele Pasti (a Sfintilor Parinti de la Sinodul I Ecumenic)Ioan 17, 1-13'In vremea aceea, ridicandu-si ochii Sai catre cer, Iisus a cuvantat: Parinte a venit ceasul! Preamareste pe Fiul Tau, ca si Fiul Tau sa Te preamareasca pe Tine, precum I-ai dat stapanire peste toata faptura, ca sa dea viata vesnica tuturor acelora pe care Tu i-ai dat Lui; iar viata vesnica este aceea ca sa Te cunoasca pe Tine singurul, adevaratul Dumnezeu si pe Iisus Hristos, pe care L-ai trimis. Eu Te-am preamarit pe pamant si am savarsit lucrul pe care Mi l-ai dat sa-l fac. Şi acum Ma preamareste Tu, Parinte, cu slava pe care am avut-o la Tine mai inainte de a fi lumea. Am facut cunoscut numele Tau oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie din lume; ai Tai erau, si Mi i-ai dat Mie si cuvantul Tau l-au pazit. Acum au cunoscut ca toate cate Mi-ai dat sunt de la Tine intrucat cuvintele pe care Mi le-ai dat le-am dat lor; iar ei le-au primit si au cunoscut cu adevarat ca de la Tine am iesit, si au crezut acum ca Tu m-ai trimis. Eu pentru acestia Ma rog; nu Ma rog pentru lume, ci pentru acestia pe care Mi-ai dat, caci ei sunt ai Tai si toate ale Mele sunt ale Tale, si ale Tale sunt ale Mele, si M-am preamarit in ei. Mult nu mai sunt in lume, dar ei sunt in lume si Eu vin la Tine. Parinte Sfinte, pazeste-i in numele Tau pe cei pe care Mi-ai dat, ca sa fie una precum suntem si Noi. Cand eram cu ei in lume, Eu ii pazeam in numele Tau; pe cei pe care Mi-ai dat, i-am pazit si nici unul dintre ei n-a pierit, decat numai fiul pierzarii, pentru ca sa se implineasca Scriptura. Acum insa Eu vin la Tine si acestea le graiesc cat sunt in lume, pentru ca bucuria Mea sa o aiba deplin in ei.'† DANIELPatriarhul Bisericii Ortodoxe RomaneDuminica a VII-a dupa sarbatoarea Sfintelor Pasti, numita si Duminica Sfintilor Parinti de la Sinodul I ecumenic, este consacrata marturisirii dreptei credinte si unitatii Bisericii. In primul rand, dreapta credinta inseamna marturisirea dumnezeirii Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Cand Biserica a intocmit calendarul, a stabilit ca aceasta duminica, a saptea dupa Pasti, care precede marea sarbatoare a Pogorarii Duhului Sfant si care urmeaza dupa Inaltarea Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, sa fie o duminica de pomenire a Sfintilor Parinti de la Sinodul I ecumenic. De ce? Mai intai, pentru ca la Sinodul I ecumenic s-a marturisit de catre 318 Sfinti Parinti din Biserica Rasariteana si Apuseana ca Iisus Hristos nu este o faptura, nu este un om devenit Dumnezeu, asa cum gresit sustinea ereticul Arie din Alexandria, ci Hristos este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, Care S-a facut Om din iubire pentru oameni: 'pentru noi oamenii si pentru a noastra mantuire S-a pogorat din ceruri si S-a intrupat de la Duhul Sfant si din Fecioara Maria si S-a facut Om'.Duminica celor 318 Sfinti Parinti, pregatire pentru praznicul RusaliilorAceasta marturisire a dumnezeirii Mantuitorului Iisus Hristos este necesara pentru a sti ca Cel ce S-a inaltat la ceruri este Cel ce S-a pogorat din ceruri: a coborat din ceruri Fiul lui Dumnezeu Cel nevazut si S-a inaltat la ceruri Fiul lui Dumnezeu Cel vazut prin umanitatea Sa, vazut in trupul Sau omenesc; a coborat pe pamant Dumnezeu Fiul, pentru a deveni si Fiul Omului, si S-a inaltat la ceruri Dumnezeu-Omul. De aceea, Sfintii Parinti care au marturisit dumnezeirea Fiului lui Dumnezeu facut Om sunt pomeniti tocmai in aceasta duminica, dupa Inaltarea la cer a Mantuitorului nostru Iisus Hristos.In acelasi timp, duminica aceasta, a Sfintilor Parinti de la Sinodul I ecumenic, este o pregatire pentru sarbatoarea urmatoare, si anume pentru praznicul Pogorarii Sfantului Duh, sarbatoare care aminteste de constituirea Bisericii Mantuitorului Iisus Hristos prin pogorarea Duhului Sfant peste Sfintii Apostoli, trimis de catre Dumnezeu Tatal si de Dumnezeu Fiul, Cel inaltat la ceruri, ca prin Duhul Sfant sa se adune laolalta persoane diferite din neamuri diferite si din locuri diferite, unite intre ele prin credinta in Iisus Hristos. Aceasta taina a Inaltarii Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos intru slava este o pregatire pentru pogorarea Sfantului Duh intru smerenie, iar prin lucrarea Sfantului Duh Hristos ramane cu noi si in noi, in Biserica Sa pana la sfarsitul veacurilor. Deci, Sfintii Parinti veniti la Sinodul I ecumenic de la Niceea, din anul 325, adunati la chemarea Sfantului Imparat Constantin cel Mare, arata ca Inaltarea la ceruri a Mantuitorului nostru Iisus Hristos nu inseamna despartirea Lui de cei care cred in El, ci un alt mod al prezentei Lui in lume, o prezenta duhovniceasca, deoarece, inainte de a Se inalta la cer, Mantuitorul a spus: 'Iata, Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului' (Matei 28, 20): prezent cu Sfintii Apostoli si cu toti cei care vor crede in El prin propovaduirea lor. Dupa ce ii trimite pe Apostolii Sai la propovaduire, zicandu-le: 'Mergand, invatati toate neamurile, botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, invatandu-le sa pazeasca toate cate v-am poruncit voua' (Matei 28, 19-20), El spune: 'Iata Eu sunt cu voi in toate zilele pana la sfarsitul veacurilor' (Matei 28, 20).Hristos se roaga pentru unitatea BisericiiDar Evanghelia de astazi ne arata ca Mantuitorul Iisus Hristos inainte de patimirea Sa, de moartea Sa si inainte de Invierea si de Inaltarea Sa la ceruri, S-a rugat pentru Ucenicii si Apostolii Sai si pentru cei care vor crede in El ca urmare a propovaduirii Evangheliei de catre Sfintii Apostoli. El S-a rugat ca Dumnezeu Tatal sa-i pazeasca, acum, dupa ce El pleaca din lumea aceasta prin moartea, Invierea si Inaltarea Sa la ceruri. Aceasta rugaciune este numita si rugaciunea arhiereasca a Mantuitorului Iisus Hristos, rostita inainte de patimirile Sale (cf. Ioan 17, 1-13). Inainte sa treaca prin suferinta Crucii, Mantuitorul Iisus Hristos S-a rugat pentru Biserica Lui care va creste de-a lungul timpului si pe tot cuprinsul pamantului, care se va raspandi in toate neamurile de-a lungul veacurilor. El S-a rugat ca toti cei care cred in El 'sa fie una', adica sa traiasca in comuniune dupa cum Tatal si Fiul sunt una, adica traiesc in comuniune, in daruire reciproca de iubire si de sfintenie. Iar marea taina sau tinta ultima a rugaciunii Mantuitorului Iisus Hristos este unitatea Bisericii. El Se roaga pentru unitatea Bisericii, Se roaga pentru unitate, deoarece stie ca in lumea pacatului exista ispite si dezbinari, ca exista lucrarea diavolului, a 'dezbinatorului', care cauta sa separe, sa desparta, sa invrajbeasca. Prin aceasta, Mantuitorul Iisus Hristos ne arata ca nu este suficient sa vorbim despre unitatea Bisericii, ci trebuie sa ne si rugam pentru ea; sa ne rugam ca sa putem pastra dreapta credinta, sa ne rugam ca sa putem pastra dreapta vietuire si sa ne rugam ca sa putem pastra sfanta unitate de credinta si iubire, comuniunea laolalta intre toti cei care cred in Tatal, in Fiul si in Sfantul Duh ca fiind Dumnezeu adevarat, Izvorul vietii si al iubirii vesnice.Mantuitorul Iisus Hristos vorbeste despre unitatea celor care cred in El nu in forma de predica, ci in forma de rugaciune, stiind cat de grea este aceasta lucrare apostolica sau misionara, aceasta sarcina ca intr-o lume a pacatului si a dezbinarii sa se realizeze si sa se mentina unitatea. Pe de alta parte insa, El stie ca Tatal asculta pe Fiul si ca Fiul a pazit, in calitate de Pastor al ucenicilor Sai, pe cei incredintati Lui de catre Tatal. De aceea, El spune: 'I-am pazit si le-am facut lor cunoscut numele Tau', adica nume al Tatalui unui Fiu vesnic, 'Şi n-a pierit nici unul dintre ei, decat fiul pierzarii' (Ioan 17, 6; 12), adica Iuda Iscarioteanul. Cu alte cuvinte, Iuda s-a pierdut, s-a ratacit, s-a despartit de Hristos si de ucenicii Sai, nu pentru ca Hristos l-ar fi umilit, l-ar fi respins, ci pentru ca Iuda s-a imbolnavit de iubirea de arginti, patima care l-a orbit spiritual si l-a facut sa iubeasca banii mai mult decat pe Hristos Domnul, Mantuitorul Cel netrecator si vesnic, sa-L vanda ca pe un rob pe Cel ce este Facatorul si Stapanul lumii, pe Domnul slavei.Rugaciunea arhiereasca, model pentru grija pastorilor fata de cei incredintati lor spre pastorireIn Evanghelia de astazi vedem grija Arhiereului, a Marelui Preot sau a Pastorului Celui Mare si Bun pentru ucenicii Sai, pentru persoanele incredintate Lui spre pastorire. De aceea, aceasta rugaciune arhiereasca a Pastorului Cel Mare, a Mantuitorului Iisus Hristos, este model pentru grija tuturor pastorilor duhovnicesti fata de cei pastoriti de ei, dar mai ales model pentru responsabilitatea pastorala a arhiereilor care conduc eparhii, adica pastoresc cler si popor. Iata de ce Biserica a randuit ca aceasta duminica, a saptea dupa Sfintele Pasti, care este totodata si duminica dinaintea marii sarbatori a Pogorarii Duhului Sfant, sa fie consacrata Sfintilor Parinti de la Sinodul I ecumenic. Acesti Sfinti Parinti, pastori ai preotilor, diaconilor si credinciosilor incredintati lor, dupa ce au devenit episcopi, aveau datoria de a pazi dreapta credinta in fata ereziilor, in fata sectelor, in fata dezbinarilor sau schismelor. Intrucat foarte multa lume s-a ratacit de la dreapta credinta, urmandu-l pe Arie care spunea ca Dumnezeu adevarat este numai Tatal, Fiul nefiind Dumnezeu adevarat, ci doar o faptura indumnezeita, Sinodul I ecumenic, prin glasul celor 318 Sfinti Parinti, a marturisit ca Iisus Hristos este 'Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut din Tatal mai inainte de toti vecii, nascut, iar nu facut': este nascut vesnic din Tatal, nu este facut, nu este o faptura, nu este o creatura, ci este Dumnezeu Cel vesnic Care S-a facut Om, nu este un om indumnezeit. Aceasta invatatura a Sfintilor Parinti se concentreaza intr-un singur cuvant, si anume ca Fiul este 'deofiinta' cu Tatal, este de aceeasi fiinta cu Tatal, adica Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat. Asadar, Hristos este mai intai Dumnezeu Cel vesnic, Care apoi a devenit Om prin Intrupare 'pentru noi oamenii si pentru a noastra mantuire'.Cand marturisim dumnezeirea lui Hristos, ne unim cu ElAceasta este dreapta credinta a Sfintilor Parinti de la Niceea si formeaza primele sapte articole din Simbolul de credinta sau din Crezul orthodox pe care il rostim noi in timpul Sfintei Liturghii, dupa ce il rostim inainte de Botez. Sfintii Parinti ne arata ca atunci cand marturisim dumnezeirea lui Hristos intram in legatura spirituala cu Hristos Cel rastignit, inviat si inaltat la ceruri, si ne mantuim in Hristos, intrucat ne unim cu El, Izvorul Invierii si al vietii vesnice (cf. Ioan 11, 25-26), prin credinta, prin rugaciune, prin Sfintele Taine si prin fapte bune. Iar daca Hristos Domnul nu este Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, tot ceea ce a facut El pentru noi nu este lucrare mantuitoare, deoarece numai daca Hristos este Dumnezeu vesnic va putea sa daruiasca oamenilor viata vesnica. De aceea, in rugaciunea Mantuitorului pentru unitatea Bisericii, pe care am ascultat-o in Evanghelia de astazi, se spune ca Dumnezeu Tatal I-a dat Fiului puterea ca sa daruiasca viata vesnica celor ce cred in El: 'I-ai dat stapanire peste toata faptura, ca sa dea viata vesnica tuturor acelora pe care Tu i-ai dat Lui' (Ioan 17, 2). Deci Hristos, Fiul lui Dumnezeu Cel vesnic, S-a facut Om ca sa daruiasca oamenilor viata vesnica. In acest sens, Sfantul Atanasie cel Mare al Alexandriei spunea ca daca Hristos nu este Dumnezeu atunci inseamna ca El nu poate indumnezei pe om. Iar daca Hristos este un simplu om si nu este Dumnezeu vesnic, atunci El nu poate darui oamenilor viata cea vesnica. Iata de ce lupta pentru dreapta credinta este lupta pentru mantuire, este lupta pentru a dobandi viata vesnica. Nu orice credinta este mantuitoare, ci numai dreapta credinta sau credinta ortodoxa, care inseamna marturisirea dumnezeirii Mantuitorului Iisus Hristos si unirea cu El. De aceea, in Crezul ortodox se spune ca El este 'Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut din Tatal mai inainte de toti vecii, nascut, iar nu facut, prin Care toate s-au facut', adica universul intreg s-a facut prin El, prin Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Cel vesnic, in El si pentru El, ca dar al iubirii lui Dumnezeu Tatal pentru Fiul si pentru ca Fiul sa-l sfinteasca din interiorul lumii spre a deveni Euharistie sau iubire plina de recunostinta.Crezul ortodox, sinteza dreptei credinte a Bisericii lui HristosAceasta duminica, a saptea dupa Sfintele Pasti, ne cheama sa pastram dreapta credinta, mai ales astazi, intr-o lume din ce in ce mai tulburata, mai fragmentata din punct de vedere spiritual, sa marturisim Crezul orthodox asa cum ni l-au lasat si daruit noua Sfintii Parinti de la Sinodul I ecumenic de la Niceea, din anul 325, si de la Sinodul al II-lea ecumenic, de la Constantinopol, din anul 381, unde s-a formulat partea a doua a Crezului. Acest Crez pe care il rostim la Botez si in fiecare duminica la Sfanta Liturghie reprezinta credinta noastra ortodoxa in forma concentrata. Aceasta credinta apostolica, formulata de Sfintii Parinti ai Bisericii in sinoade ecumenice, iar apoi talcuita de Biserica in cartile noastre de slujba si in cartile noastre de teologie, este lumina vietii crestine si temelia mantuirii sau a dobandirii vietii vesnice. Dar pentru a pastra dreapta credinta a Bisericii Ortodoxe trebuie sa cunoastem Crezul orthodox, sa il invatam pe de rost, noi si copiii nostri. De asemenea, trebuie sa avem in casele noastre cartea numita 'Invatatura de credinta ortodoxa' sau 'Catehismul', care se tipareste foarte des tocmai ca sa putem cunoaste mai bine credinta noastra ortodoxa si modul de a trai in Biserica si in lume. In aceasta carte, este expusa invatatura de credinta a Bisericii noastre Ortodoxe, sub forma de intrebari si raspunsuri, cu temeiuri din Sfanta Scriptura si din scrierile Sfintilor Parinti. 'Invatatura de credinta ortodoxa' este de o mare valoare, deoarece in ea gasim invatatura despre Sfanta Treime, despre Sfanta Biserica, despre mantuirea credinciosilor, despre nadejdea viitoare in 'invierea mortilor si in viata veacului ce va sa fie'. Deci duminica de astazi ne indeamna sa pastram dreapta credinta, sa ii crestem pe copiii si pe tinerii nostri in dreapta credinta si sa Il rugam pe Dumnezeu sa ne ajute sa nu ratacim de la dreapta credinta, sa nu ne lasam amagiti de secte, de tot felul de grupari care se considera trimise de Dumnezeu, dar care cauta, prin tot felul de mijloace, sa-i rupa pe ortodocsi de Biserica Sfintilor Apostoli si a Sfintilor Parinti.Numai in comuniunea sfintilor se pastreaza dreapta credintaDuminica Sfintilor Parinti de la Sinodul I Ecumenic ne invata ca dreapta credinta nu se pastreaza de unul singur, in izolare, ci in comuniune de gandire, de marturisire si de vietuire, dupa cum Sfintii Parinti adunati in Sinod au marturisit dreapta credinta si au respins ratacirea sau erezia lui Arie. Cu alte cuvinte, dreapta credinta se pastreaza in Biserica si de catre Biserica. Daca ne rupem de Biserica, nu mai suntem drept maritori crestini, deoarece numai in comuniunea sfintilor se pastreaza dreapta credinta. De aceea, un episcop ortodox nu poate fi hirotonit de catre un singur episcop, ci de catre cel putin trei episcopi, ca sa se arate astfel legatura lui cu tot episcopatul ortodox din intreaga lume. Noi pastram dreapta credinta impreuna, in comuniune, nu in mod sectar, in izolare sau despartire de Sfintii din toate veacurile, deoarece oricat am fi de destepti, niciodata nu trebuie sa interpretam de capul nostru, singuri, Evanghelia si Scriptura, ci impreuna cu Biserica, impreuna cu Sfintii Parinti din toate veacurile si toate locurile, impreuna cu pastorii sufletesti, episcopii si preotii ortodocsi care conduc comunitatile crestine pe calea mantuirii. Dreapta credinta inseamna temelia mantuirii noastre, a dobandirii vietii si fericirii vesnice. Iar cand pierdem dreapta credinta, pierdem darul vietii vesnice, pierdem certitudinea drumului celui adevarat al mantuirii. Dreapta credinta ne cheama insa si la dreapta vietuire, ne cheama la pocainta pentru pacate si la ridicarea din pacate, la cresterea in virtuti, in fapte bune, in milostenie, in ajutorarea semenilor nostri. Dreapta credinta ne cheama si la o lucrare misionara de-a transmite Evanghelia iubirii Mantuitorului Iisus Hristos, prin cuvant si fapta, tinerei generatii, copiilor si tinerilor, prin educatie religioasa in familie si in scoala, astfel ca din neam in neam sa Il marturisim pe Hristos Cel Milostiv si Iubitor de oameni si sa avem in El nadejdea mantuirii si a vietii vesnice.Sa ne ajute Bunul Dumnezeu, pentru rugaciunile Sfintilor Parinti de la Sinodul I ecumenic si ale tuturor Sfintilor, sa pastram dreapta credinta ca pe un mare dar, sa crestem in ea si in sfintenia pe care ne-o daruieste ea, si astfel sa dobandim bucuria despre care Mantuitorul spune in Evanghelie: 'ca bucuria Mea sa o aiba deplin in ei' (Ioan 17, 13), adica sa avem bucuria de a fi ortodocsi sau drept maritori crestini, bucuria de a avea nadejdea mantuirii si a vietii vesnice. Amin (Articol publicat in ziarul Lumina de Duminica )

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 8213

Id: 6461

Data: May 16, 2010

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar