În ziua de 21 martie 2012, cu o zi înainte de ziua nașterii, ar fi împlinit 84 de ani, a trecut la Domnul Părintele Gheorghe Babeș - cunoscut sub numele popular de Popa Ghiță.

         Moartea lui neașteptată ne-a adus aminte de vremelnicia noastră pe acest pământ și de cuvintele Domnului Iisus Hristos: „privegheaţi şi vă rugaţi, căci nu ştiţi nici ziua, nici ceasul când va veni sfârşitul omului”.

         A fost prohodit și înmormântat într-o tristă zi de duminică – 25 martie – în Biserica Nouă din Sohodol – zidită de înaintașii săi (Pr. Bucur Babeș), cu 192 ani în urmă.

         A fost susținut de peste 300 de credincioși, datorită afecțiunii și popularității de care se bucura printre aceștia.

         Preotul Gheorghe Babeș s-a născut la data de 22 martie 1928, în comuna Sohodol – Bran, având ca părinți pe Eugen – învățător și Maria – casnică.

         Iată ce spunea părintele Babeș despre studiile sale: „Am făcut școala primară de 4 clase aici, în Sohodol, am urmat liceul Andrei Șaguna la Brașov, am luat bacalaureatul  și am socotit că mă pot realiza pe calea teologiei. După 4 ani de zile, studiind la zi, am obținut diploma de licențiat în teologie, fiind absolvent, ca șef de promoție, al prestigioasei școli teologice din Sibiu, Facultatea de Teologie. Acolo am avut fericita ocazie, ca în cei patru ani de studii, datorită părinților profesori, bibliotecii și a capelei Institutului, să agonisesc o mulțime de cunoștințe în domeniul teologiei și să mă formeze sufletește în vederea înaltei misiuni preoțești”.

         A obținut diploma de capacitate preoțească și cele două cursuri de îndrumare misionară de la Curtea de Argeș și Sibiu.

         A fost hirotonit de însuși Mitropolitul Ardealului, dr. Nicolae Bălan, în Catedrala Mitropolitană din Sibiu, la Praznicul Maicii Domnului din anul 1953 și numit la Biserica din Bran Centru, unde nu exista parohie.

         A slujit începând cu anul 1954 la Bisericuța din Bran, iar după doi ani a făcut demersuri la Sibiu pentru a se aronda parohia. Astfel, s-a înființat parohia Bran Centru, unde a păstorit timp de 16 ani, până în anul 1970.

         Părintele Gheorghe Babeș a fost cel care a pus bazele celei de-a 14 parohii brănene cu sediul în Bran Centru. S-a îngrijit de mărimea locașului de cult, care inițial era o simplă capelă catolică, pentru a satisface necesitățile bisericii parohiale.

         După preotul Gheorghe Mija, în anul 1981, la 25 octombrie, a fost numit preot la parohia din Sohodol, parohie înființată de înaintașul său, preotul Bucur Babeș.

          A păstorit spre slava lui Dumnezeu și pentru mântuirea oamenilor această parohie vreme de 26 de ani, până în anul pensionării, 1 octombrie 2007.

         Părintele Gheorghe Babeș încheie a cincea generație de preoți din familia Babeș, slujind biserica ortodoxă timp de 53 de ani.

Istoricul Sfintei Biserici Sohodol Biserica Nouă

         Parohia Sohodol Biserica Nouă, împreună cu parohia Sohodol Biserica Veche, fac parte din cele 13 parohii brănene presărate pe culmile dealurilor intracarpatice și pe firul văilor ce străbat spațiul geografic dintre Munții Bucegi și Piatra Craiului.

         În zona Branului s-a dezvoltat din cele mai vechi timpuri o viață românească cu un profund caracter autohton care s-a păstrat neștirbit până în zilele noastre. În Sohodol a existat din vremuri vechi o viață bisericească care   s-a dezvoltat pe parcurs.

         La început, în Sohodol a existat o singură biserică și parohie: cea veche fondată în 1812.

         La Biserica Veche din Sohodol funcționau câte doi sau chiar trei preoți. În jurul anului 1826, pe lângă preotul din renumita familie a Pușcarilor, păstorea și preotul Bucur Babeș, hirotonit în anul 1820 de episcopul Vasile Moga, căsătorit cu Maria, fiica preotului Pușcariu de la biserica veche.

În jurul anului 1820 s-a luat hotărârea zidirii unei noi biserici, în partea de sus a satului. Pentru aceasta, preotul Bucur Babeș avea nevoie de aprobarea guvernului care era atunci la Cluj. A plecat călare la Cluj, împreună cu câțiva credincioși, obținând aprobarea pentru zidirea bisericii de acum. Biserica a fost construită între anii 1820-1830, fiind sfințită de episcopul Vasile Moga.                                                                                                  

         În anul 1916 a avut loc un puternic cutremur care a provocat mari stricăciuni, iar lucrările de reparație, s-au efectuat abia în anul 1924, din cauza războiului, de preotul Gheorghe Babeș, bunicul preotului Ghiță Babeș.

În anul 1958 a început pictarea bisericii în tehnica frescă, lucrare ce s-a finalizat în anul 1960 (sub pastorația pr. Gheorghe Mija – cumnatul preotului Babeș), an în care s-a resfințit biserica de către Mitropolitul Ardealului.

Preoții din familia Babeș       

         Încă înainte de zidirea bisericii noi se face pomenirea Pr. Dumitru Cârstea Babeș, care a slujit împreună cu preoții din familia Pușcariu de la Biserica Veche din Sohodol. Se știe anul morții sale (1812), anul zidirii Bisericii Vechi.

         Puternică a fost personalitatea Pr. Bucur Babeș, cel care a înființat parohia Sohodol Biserica Nouă și a condus lucrările zidirii acesteia. Pe lângă spiritul lui de bun gospodar, a fost și bun slujitor al Sfântului Altar, om bun și blând. A murit în anul 1848.

         După moartea Pr. Bucur Babeș, parohia a fost deservită de Biserica Veche până în anul 1851 când a fost hirotonit Pr. Gheorghe Bucur Babeș (1835-1893) hirotonit preot duhovnic de marele Andrei Șaguna, care a și eliberat renumita singhelie care se păstrează cu mare cinste în actele parohiale ale preoților Babeș din Sohodol.

A păstorit parohia timp de 42 de ani, urmând la parohie fiul său, capelanul Gheorghe (George) Babeș (singurul preot din zona Branului care a fost administrator protopopesc timp de 2 ani). Acesta a făcut reparația generală a bisericii în 1907 și în 1924.

A adormit întru Domnul în anul 1934, plâns și el ca și bunicul său de întreaga obște din Sohodol și Bran.

Despre Pr. Gheorghe (George) Babeș, bunicul preotului Ghiță Babeș, trebuie menționat faptul că, în anul 1918, împreună cu familia sa, a luat drumul pribegiei în Rusia, datorită unei cuvântări înflăcărate în favoarea Unirii Ardealului cu Țara și împotriva autorităților maghiare, cuvântare ținută în Târgul Branului, la intrarea României în Primul Război Mondial. Autoritățile maghiare au pus pe capul său un preț de 10 mii de florini, ceea ce a dus la autoexilarea sa. Și astăzi se mai păstrează tabloul său spintecat cu baioneta maghiarilor furioși care au ajuns prea târziu la casa sa.                                                                

         După o vacanță parohială de aproape 2 ani, în care a servit biserica Pr. Ioan Zăbavă de la Biserica Veche, la Biserica Nouă din Sohodol a păstorit Pr. Ioan Sumedrea, până în anul 1943, când s-a transferat la satul natal, Cheia – Moeciu de Jos.

         În anul 1944 e numit preot paroh Gheorghe Mija, cumnat cu preotul Ghiță Babeș. Tânărul licențiat în teologie, Pr. Gheorghe Mija a fost fiul preotului din Comăna de Jos, Făgăraș, fiind căsătorit cu Eugenia Babeș, nepoata preotului Gheorghe(George) Babeș. Preotul Mija a păstorit până în anul 1980.

După preotul Gheorghe Mija, în anul 1981, la 25 octombrie, a fost numit preotul Babeș Gheorghe (Ghiță). Cu dânsul s-a stins a cincea generație de preoți din familia Babeș.

Aprecieri

         La prohodirea Părintelui Gheorghe Babeș au participat mai multe personalități ale Branului.

Părintele protopop Gheorghe Colțea a prezentat familia părintelui Gheorghe „o familie de preoți, oameni care au slujit lui Dumnezeu pe aceste meleaguri, o familie din Sohodol, cu o adâncă, mare și frumoasă tradiție spirituală, culturală și duhovnicească”, care „a marcat cultura zonei Branului și a poporului român”.

         El amintește de pensionarea părintelui, când „enoriașii din Sohodol plângeau când au rămas fără părintele; în acel moment, marcat prin instalarea noului preot, fiu al satului, părintele Cornel, în biserică au fost toate personalitățile Branului la acel moment, să sărbătorească plecarea unui preot bătrân și venirea unui nou preot care și el descinde dintr-o familie cu adâncă tradiție preoțească, culturală și spirituală a Sohodolului - familia Pușcariu”.

         Cum amintea părintele Colțea, „preotul Ghiță a slujit mulți ani biserica, unde se simțea ca acasă - fiind  ridicată de înaintașii săi -  a trecut prin greutăți, prin văi și prin ridicări, a fost un om care mereu a zâmbit, care mereu a glumit, care a știut să ducă crucea vieții”.

Părintele Babeș ne-a dat o lecție de viață foarte importantă, cum spunea părintele Colțea și anume „ în viață să te porți ca să te iubească oamenii și să vină la înmormântarea ta”.

         Ca și concluzie despre viața lui,  preotul Colțea spune că a fost „un om tare dulce la suflet, cumsecade și tare bun, el imediat își făcea o societate, un grup de oameni cu care se asocia să facă ceva, să călătorească undeva, să împlinească ceva”.

         Părintele protopop a vizualizat scena părăsirii acestei vieți de către părintele Gheorghe spunând: „dacă s-ar ridica în picioare ar spune: Mulțumesc frumos! că mi-ați dat cinstea cea mai de pe urmă, că văzând Dumnezeu evlavia voastră, credința și respectul vostru, Dumnezeu îmi va ierta păcatele și mă va dărui cu un colț de rai” și urându-i: „Să te adaugi părinte moșilor și strămoșilor tăi, vrednicilor preoți din spița neamului”.

         Discursul părintelui Colțea s-a încheiat cu o binecuvântare pentru viitor : „pentru că s-au ridicat vlăstare, să fie binecuvântată spița neamului, și, cine știe, poate peste timp se vor naște băieți care vor reînnoda tradiția slujitorilor lui Dumnezeu din Sohodol”.

         Un important omagiu a fost adus din partea Primăriei, a Consiliului Local prin primarul Branului, domnul Gheorghe Hermeneanu, „vecin, cetățean și prieten al părintelui Ghiță”.

         Acesta a apreciat punctualitatea părintelui Ghiță la diversele evenimente când „era printre primii care ajungea acolo și ne bucuram când venea în mijlocul nostru ”, precum și faptul că „ani de zile a fost printre cei mai iubiți oameni ai satului, ai comunei Bran și pot spune că de-a lungul vieții sale a exprimat mai mult decât ceea ce înseamnă un cetățean sau un preot, a însemnat o stare de spirit”.

         Primarul a amintit de familia Babeș spunând că „alături de toată simpatia pe care i-am acordat-o se cuvine să ne amintim de tot ce a însemnat familia Babeș pentru această vatră de țară, pentru tot ce a făcut această familie care și-a împletit destinul cu istoria satului și a comunei Bran, pentru aportul pe care l-au avut la istoria, cultura și spiritualitatea noastră”.

„Pe lângă dureroasa pierdere a părintelui”, domnul Hermeneanu consideră că „pleacă dincolo o bogată zestre pe care a acumulat-o cu acele povestiri ale dânsului pe care le exprima în glumă sau satiric”, dar care făceau deliciul publicului.

         După cum spune domnul primar, părintele Ghiță este o persoană greu de înlocuit în viața noastră, a comunității, fiind convins că „dacă ar fi fost contemporan sau ar fi trăit Sadoveanu sau Creangă, preotul Ghiță ar fi fost eroul multor povestiri ale acestora”.

Domnul notar dr. Emil Stoian consideră că „părintele Babeș a fost un simbol pentru zona noastră” și că „în aceste zile un brad bătrân și falnic a fost retezat de furtună. În locul lui a rămas o poiană, pe care nu știu cine va putea să o încarce cu ceea ce făcea părintele Gheorghe Babeș”. Domnul notar mai spune că: „Spiritul domniei sale a fost cunoscut în toată țara. Sunt oameni care nu l-au văzut niciodată, dar îl cunosc din faptele și din verva sa. Umorul său era inegalabil.”

Preotul Gheorghe Babeș a fost un preot iubit mult de enoriași pentru „verva, inteligența, satira și rafinamentul intelectual” fiind „și preot și mirean. Ca și preot a fost destul un om ca să-i țină locul, ca mirean cred că trebuie 10, poate 20 de oameni”.

Prin sinceritatea de care dădea dovadă „a sfidat autoritățile cu ironie, a sfidat impostorii, a avut de suferit. Dar a iubit poporul, fiind foarte apropiat de credincioși”.

         Domnul Stoian, prin apropierea de care a dat dovadă față de părintele Babeș, consideră că „în aceste momente când a început să-și doarmă somnul veșnic, dacă ar putea vorbi v-ar mulțumi tuturor, v-ar binecuvânta și probabil cu sufletul său generos ar zice: Hai să ne cinstim!”.

Preotul Cornel Pușcariu amintește de sărbătoarea Bunei Vestiri care „ne-a bine vestit și ne-am bine rugat pentru sufletul adormitului întru Domnul preot Gheorghe Babeș ca sufletul lui să se sălășluiască în împărăția lui Dumnezeu”.

         Părintele paroh de la Biserica Noua Sohodol cunoaște istoria familiei Babeș, ca familie de ctitori ai bisericii, spunând:

„Putem spune multe cuvinte, putem vorbi foarte mult despre viața lui și a înaintașilor părintelui de la Bucur Babeș, celui căruia ar trebui să-i mulțumim necontenit pentru zidirea Bisericii Noi din Sohodol. Cred că toate generațiile de preoți Babeș ar trebui să-i mulțumească acestuia dar și noi care ne bucurăm de această biserică, avem ce repara, avem ce reconstitui în pictură, ne aducem aminte cu drag de ei și avem o istorie ce coboară până la 1800 și mai jos, de la cei care s-au strămutat de la Maramureș, Bucovina aici”.

         Părintele Pușcariu, ca urmaș la parohie al preotului Gheorghe Babeș,  a sprijinit familia Babeș și a transformat reaua vestire a morții părintelui într-o bună vestire, într-o rugăciune către Dumnezeu pentru iertarea păcatelor.

ÎPS Dr. Laurențiu Streza -  Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolit al Ardealului a trimis o notă către familia îndoliată și credincioșii parohiei Sohodol Biserica Nouă spunând:  „Însoțim cu pioasă rugăciune trecerea spre cele veșnice a sufletului robului lui Dumnezeu, preotul Gheorghe, și avem nădejdea că Domnul îl va rândui cu drepții în Împărăția Sa cerească.  Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Cel Înviat din morți, să-l răsplătească jertfelnicia și credincioșia anilor vieții, iar pe cei rămași, familie și credicioși, să vă binecuvânteze și să vă mângâie pe toți”.

Rămas bun, părinte!

Vei rămâne mereu în inimile noastre!

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1586

Id: 20998

Data: Apr 2, 2012

Imagine: