S-au implinit 20 de ani de cand Părintele Constantin Galeriu a plecat să ne vegheze de sus și să mijlocească pentru noi la tronul Preasfintei Treimi. Mulți l-au admirat pentru geniul oratoric, alții pentru adanca lui smerenie și dăruirea sa deplină celor care il căutau. Părintele a fost predicatorul și profesorul de la care invățai teologie, teologie inaltă, dar a fost și duhovnicul și rugătorul pentru toți cei care il cercetau.

Despre figura luminoasă a Părintelui Constantin Galeriu aflați intr-un interviu cu nepotul său, Părintele Cristian Galeriu – slujitor, ca și bunicul său, la Sfantul Altar al Bisericii „Sfantul Silvestru” din Capitală.

Interviu realizat de Augustin Păunoiu:

E greu să purtați numele bunicului, Galeriu? Vă obligă, vă responsabilizează sau vă dă și putere, știind că inaintea dvs. cineva a mers pe același drum, cumva, al slujirii, al teologiei?

Fiecare creștin este conștient că nu este singur pe drumul vieții și al slujirii la care este chemat. Dumnezeu este cu el dacă se luptă să implinească voia Lui și ii invocă ajutorul. Cu atat mai mult are cineva nădejde in acest ajutor atunci cand inaintașii săi au fost bineplăcuți Domnului. Știți că Părintele Galeriu spunea adesea că orice dar e o chemare.

Lucrarea� preoțească excepțională a Părintelui a făcut ca acest nume să fie un dar de mare valoare, implicand o responsabilitate corespunzătoare, dar purtand cu el și o mare binecuvantare.

Da, Părintele Galeriu a fost unul dintre cei mai cunoscuți preoți și duhovnici ai celei de-a doua jumătăți a secolului al XX-lea. Indrăznesc să spun că a fost și o personalitate culturală și mediatică de referință. Din prima zi a preoției a fost in slujba neobosită a lui Dumnezeu și a oamenilor. Simpla apariție a preotului cu barbă mare albă, chip bland și pălărie cu boruri largi era o mărturisire a lui Dumnezeu și o declarație a angajamentului deplin asumat de a sluji și a zidi pe celălalt prin care Dumnezeu te cheamă. Și fiecare intalnire cu un om este o astfel de chemare.

In ce mă privește, din copilărie am fost foarte adesea intampinat de intrebarea dacă ii sunt rudă. Apoi, Părintele a fost cel care m-a intrebat in decembrie 1987 dacă doresc să merg la Seminar. După ce am acceptat, s-a angajat deplin, așa cum a făcut cu fiecare lucrare din viața sa, in a-mi oferi toate posibilitățile și resursele ca să studiez teologia. Studiile de licență și master in Grecia și Franța i se datorează.

Am avut astfel șansa de a audia cursuri ale marilor teologi: Mitropolitul Ioannis Zizioulas, Nikos Matsoukas, Părintele Boris Bobrinskoy, Olivier Clement, Nicolas Lossky. Ii răman deplin recunoscător pentru aceasta, așa cum ii sunt recunoscător pentru viața mea și pentru toate cele bune ale vieții mele și ale familiei mele.

Deși am ucenicit destul de puțin pe langă dansul, Părintele m-a invățat multe.

Imi amintesc că am venit intr-o vacanță de vară din Franța și am ascultat o predică in care a vorbit despre pretutindenitatea lui Dumnezeu. Am fost atat de impresionat de trăirea din timpul predicii incat l-am intrebat mai tarziu, in acea zi: „Bunicule, de ce m-ai trimis să studiez in lume? Din predica de astăzi am invățat mai mult decat in toată viața mea.” După depășirea emoției, am realizat că abia după atația ani de studiu ajunsesem să pot pricepe cate ceva din bogăția Ortodoxiei pe care Părintele ne-o impărtășea.

Există o poză din decembrie ’89, acolo apare părintele in reverendă, cu crucea in mană și cu epitrahil, pe stradă, in fruntea unei mulțimi. Dar in dreapta părintelui e un tanăr, de 17-18 ani, in palton, inăltuț. Ce trăia acel tanăr alături de părintele? Cum a primit (privit) părintele evenimentele din acel decembrie sangeros?

Ii mulțumesc lui Dumnezeu că am trăit zilele Revoluției din Decembrie alături de Părintele Galeriu.

Acea fotografie ne surprinde mergand intre Piața Universității și Sala Dalles. Ne opream in fiecare loc unde era sange pe jos și lumanări aprinse și ne rugam pentru tinerii uciși in noaptea de 21. Oamenii ne chemau in toate părțile, fiindcă erau multe petele de sange. Simțeam că prezența preotului era așteptată, unii o resimțeau chiar firească, dacă nu și obligatorie.

Mai bine de 40 de ani de propagandă ateistă dispăruseră. Măștile căzuseră și oamenii se descopereau pe ei inșiși. Părintele, și nu a fost singurul preot, a avut această minunată prezență de spirit să iasă pentru a mărturisi pe Dumnezeu și a sluji oamenilor in acele zile in care bucuria, frica, durerea, nesiguranța, nevoia de sens se impleteau in sufletele lor.

Credința din fiecare era punctul de stabilitate, pe care te puteai baza pentru a construi un nou inceput, cel după Ceaușescu. Iar Părintele a știut acest lucru din primul moment al Revoluției și a subliniat intotdeauna după aceea că tinerii, mai ales tinerii, nu au luptat doar impotriva a ceva, a tiraniei, a comunismului, a unei cauze a nefericirii, ci pentru ceva, pentru un scop, un sens, pentru libertate. Iar in această luptă și-au asumat moartea ca jertfă, rostind cuvinte care nu au mai fost niciodată spuse intr-o revoluție: „Vom muri și vom fi liberi!”.

Părintele a ințeles că aceste cuvinte dezvăluie ființa profund creștină a neamului nostru, lumina de Paști din inimile romanilor, cea cu neputință de stins. și a impărtășit tuturor acest ințeles.

Părintele a fost mult iubit de oameni pentru că și el i-a iubit la fel. Dar Romania s-a schimbat fundamental in ultimii 34 de ani. S-au schimbat și sufletele oamenilor? Credeți că părintele Galeriu ar predica altfel astăzi decat acum 30-40 ani?

Părintele Galeriu spunea: „Timpul lui Dumnezeu este Astăzi”. Și timpul nostru, viața noastră, lucrarea noastră trebuie să fie in acest prezent dumnezeiesc. Astăzi și acum suntem chemați să lucrăm cele ce ne sunt puse inainte. Și Dumnezeu este cu noi, cu harul Său. Pe de altă parte, sufletul omului este mereu același, cu puterile puse in el de Dumnezeu. Astăzi, lucrarea acestor puteri omenești este orientată spre cele din afară. Astăzi, omul pare a-și fi pierdut sensul, confundand fericirea cu plăcerea celor trecătoare, nestatornice.

Prin urmare, să știm că Astăzi, cand citim acestea, Părintele Galeriu ne invață mai intai să credem, să nădăjduim și să iubim pe Dumnezeu și pe oameni. Apoi să căutăm cu răbdare binele din om și pe acel bine să zidim. Binele din om e chipul lui Dumnezeu din fiecare, lumina care așteaptă cu suspine negrăite să fie descoperită, revelată. Lucrarea fiecărei puteri omenești poate fi adusă la impreună-lucrare cu harul lui Dumnezeu, dobandind sens indumnezeitor.

Cu aceeași minte cu care gandim nedreptatea, putem spune rugăciunea, cu aceeași voință cu care alegem lăcomia, ne putem impune infranarea, cu aceeași inimă care se iubește trufaș pe sine, putem iubi smerit pe Dumnezeu și pe aproapele, cu aceeași gură cu care rostim judecata, putem impărtăși adevărul dumnezeiesc; cu aceeași ochi cu care căutăm plăcerea, putem privi icoana, cu aceleași urechi cu care așteptăm laudele, putem asculta suferința aproapelui, cu aceleași maini cu care putem lovi, putem și mangaia, cu aceleași picioare cu care alergă după avere, putem ingenunchea la rugăciune.

Preotul, ca și fiecare om, are această responsabilitate: de a descoperi in fiecare clipă lumina din adancul lui, al celuilalt și al lumii.

Deși nu a studiat in străinătate, părintele era la curent cu cercetarea științifică și teologică din Occident. Bernard Sesboue, John Carew Eccles, Victor Frankl. Regreta că nu a plecat in afară, la studiu? Ar fi fost alta teologia, predica lui, dacă ar fi invățat in Occident sau la greci, ori la Ierusalim?

„Nimic nu e intamplător, totul e proniator”. Părintele credea și mărturisea cu tărie pronia, purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Unii ar putea ințelege că a te lăsa in grija lui Dumnezeu inseamnă că poți fi delăsător. Nicidecum.

Spunea Părintele: „să ai grijă de toate, dar să nu te ingrijorezi de nimic!”. Și așa a făcut el insuși, inclusiv in domeniul cunoașterii. Intotdeauna a dorit să cunoască tot ce era mai strălucit in gandirea lumii. In vremea studenției alerga intre Facultățile bucureștene pentru a urmări cursurile marilor personalități culturale și științifice ale vremii.

După absolvirea Facultății de Teologie in 1942, cu lucrarea de licența Indumnezeirea Omului (nota 10 și „Magna cum laude”), sub indrumarea lui Nichifor Crainic, din cauza războiului nu a putut merge pentru doctorat la Berlin, cum era programat. Dar ravna dumnealui nu s-a oprit. A studiat cu toată sarguința acolo unde i-a ingăduit Dumnezeu.

In vremea comunismului cerceta bibliotecile, căuta și obținea cărți sau copii ale cărților de referință ce apăreau in străinătate. A terminat excepționala teză de doctorat Jertfă și Răscumpărare in 1971. Indicele bibliografic cuprinde 183 de nume, dintre care jumătate sunt autori occidentali. Părintele Stăniloae, fiind in comisia de examinare, a apreciat teza: „La fiecare pagină nou și totuși ortodox”.

Și după aceea dorința de cunoaștere i-a rămas la fel de mare. Era la curent cu tot ce se scria nou in teologie și știință și notabil in cultură. Cand ajungea in străinătate, petrecea ore intregi in librării și se intorcea cu geamantanul plin de cărți. Acumula cunoștințe pentru a desluși și dărui noi ințelesuri. După ce termina o predică incepea pregătirea pentru cea de peste 3 săptămani cand ii venea randul. Spunea: „Trebuie să mă pregătesc. Oamenii așteaptă ceva nou”.

Părintele a primit totul ca din mana lui Dumnezeu, ca dar și chemare, a iubit Biserica și țara, și-a pus toată viața in slujba lui Dumnezeu și a oamenilor, ascultandu-le nevoile, dezlegandu-le păcatele, rugandu-se pentru ei, invățandu-i, binecuvantandu-i și sfințindu-i.

Curcubeul circular din jurul soarelui care a insoțit procesiunea punerii trupului său in mormantul de langă biserica Sfantul Silvestru, precum și mulțimea ierarhilor, preoților, monahilor și credincioșilor prezenți in acea zi de 13 august 2003, ne incredințează că jertfa vieții sale a fost bine primită de Dumnezeul nostru, Cel in Treime preaslăvit.

Citește și O mărturie de langă patul de suferință al Părintelui Galeriu: Nu, Eutropiu nu a fost, ci doar Cleonic și Vasilisc

Foto credit: Basilica.ro

Sursa: Basilica.ro

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 238

Id: 78837

Data: Aug 11, 2023

Imagine: