Discursul Preafericitului Parinte Ilia al II-lea, Patriarhul Catolicos al intregii Georgii, rostit cu prilejul vizitei papei Francisc in Tbilisi, 30 septembrie 2016:

Sanctitate!

Suntem bucurosi sa va putem gazdui in tara noastra si sa va adresam cel mai calduros bun-venit in numele poporului incredintat Preasfintei Maici a lui Dumnezeu, in numele Bisericii intemeiate de Apostolii Domnului nostru Iisus Hristos: Biserica din Roma a fost intemeiata de Sfantul Apostol Petru, in timp ce Biserica din Georgia de Sfantul Andrei cel intai-chemat. Petru si Andrei erau frati si noi am avut si trebuie sa avem raporturi deosebit de cordiale.

Georgia este o mica tara cu un trecut plin de multe greutati. In tara noastra traiesc numerosi reprezentanti ai diferitelor religii si etnii, care timp de secole au avut raporturi de prietenie fie intre ei fie cu poporul nostru. Mai ales credinta in Hristos si marea inima a georgienilor au fost cele care au permis crearea unui asemenea climat de ospitalitate si de convietuire. Reprezentantii minoritatilor etnice au perceput bine acest lucru si au raspuns respectand si observand mereu limita, dincolo de care iubirea dispare.

Ţara noastra ignora antisemitismul. Georgia i-a considerat mereu pe evrei fii ai sai si i-a protejat in timpul persecutiilor.

Traim intr-un timp de contradictii profunde. Lumea este teatru al proceselor complexe: daca pe de o parte stiinta si tehnologia fac progrese semnificative, pe de alta parte devine tot mai saraca viata in Duh. Intr-un timp foarte scurt, in fata ochilor nostri, omenirea a devenit lipsita de aparare, omul tot mai rece si indiferent fata de suferinta celuilalt, in timp ce pacatul s-a inmultit si a devenit legalizat.

In asemenea circumstante, individul pierde orientarea corecta si nu mai gaseste calea chiar pentru a rezolva propriile probleme.

Este o perioada dificila si pentru Biserica, dar este datoria noastra sa-l ajutam pe aproapele cu iubire, rabdare si standu-i aproape, pentru ca el sa inteleaga adevarul, sa gaseasca harul si sa transmita invataturile de viata celorlalti.

O alta provocare in fata noastra este globalizarea extinsa asupra intregii lumi. Este un proces inevitabil cu repercusiuni si pozitive, dar reprezinta si o amenintare de a face totul monocord. De aceea, pentru a pastra propria identitate, este datoria fiecarei natiuni sa apere cu fermitate propria cultura, traditiile si valorile. Cred ca toti trebuie sa fim constienti de acest lucru.

Astazi in fata intregii lumi se pune, cu tot dramatismul sau, iarasi, problema constituita de evenimentele desfasurate in ultimii ani in Orientul Apropiat si de migrarea, mai ales in Europa, a milioane de persoane persecutate pentru motive religioase si etnice.

Este firesc ca spre ei sa se indrepte toata solidaritatea noastra. Este firesc sa ne preocupam fata de ei noi care am fost victime ale unor suferinte asemanatoare in urma cu circa 25 de ani, si iarasi dupa aceea, cand a fost incalcata integritatea teritoriala a Georgiei.

In pofida unui sprijin puternic al tarilor occidentale, n-a fost posibil nici sa se intoarca in casele lor peste 500 de mii de persoane, devenite refugiate sau exilate, nici sa se restaureze integritatea teritoriala a tarii.

Ceea ce s-a intamplat in partile integrante ale Georgiei - in regiunea Tskhxinvali si in Abhazia - este rod al activitatii intensificate a fortelor separatiste. Asemenea activitati reprezinta o grava amenintare nu numai pentru tarile mici, ci si pentru orice alt stat. Este necesar ca tarile dezvoltate si organizatiile internationale sa faca pasi eficienti pentru a evita haosul din lume.

Acte teroriste, razboaie, refugiati, foamete, boli, probleme ecologice sunt procese care insotesc existenta noastra. Societatea progresista de astazi incearca sa faca fata acestor provocari. Acest lucru este pozitiv, dar efortul depus in acest sens imi aminteste de o lumanare care urmeaza sa inainteze evenimentele: de fapt se lupta impotriva efectului si nu impotriva cauzei care l-a dezlantuit.

Este de datoria noastra sa amintim oamenilor valorile spirituale, sa amintim ca fara credinta in Dumnezeu situatia nu numai ca nu se va putea imbunatati, ci, dimpotriva, se va inrautati, procesul va dobandi dimensiuni mai mari si va deveni tot mai grav. Asta pentru ca omul fara Dumnezeu prefera acele forme de dezvoltare, creeaza in jurul sau acel mediu care prin natura sa contrazice creatia lui Dumnezeu. Omul fara Dumnezeu nu va putea actiona altfel, pentru ca asemanarea genereaza o asemanare si se scoate din ea placere. Aceasta este o axioma si situatia nu se va imbunatati, atat timp cat nu va fi depasita contradictia amintita putin mai inainte, atat timp cat guvernantii nu vor intelege profund semnificatia credintei in Dumnezeu si nu se vor stradui pentru ca ea sa fie profund inradacinata in societate.

Cat priveste raporturile noastre, ele sunt datate din timpuri foarte vechi. Primul raport dintre Roma crestina si Georgia dainuie din secolul al IV-lea, din timpurile sfintei Nina, cand episcopul Romei de atunci, bucurandu-se pentru proclamarea crestinismului ca religie de stat in Kartli, a felicitat-o pe sfanta Nina cu o scrisoare. De altfel, si Zabulon, tatal Ninei, a desfasurat un rol fundamental in increstinarea francilor, in tara carora se pare ca a fost si inmormantat.

Cu toate ca in Evul Mediu n-am mai avut raporturi cu Biserica din Roma in sfera doctrinala, relatiile noastre reciproce au continuat, cuprinzand cultura, stiinta, politica.

Ca rod direct al acestor relatii, arhivele si bibliotecile Vaticanului pastreaza multe documente istorice referitoare la Georgia. Microfilmele unei parti, relativ mici, dintre ele ne-au fost daruite de Papa Ioan Paul al II-lea si astazi sunt obiect de pastrare si de studiu in Centrul National al Manuscriselor "Korneli Kekelidze".

N-as vrea sa uit meritul avut de catolicii georgieni in lupta pentru independenta politica a Georgiei si in dezvoltarea culturala a tarii noastre. De asemenea as vrea sa amintesc ajutorul, oferit de Biserica din Roma, pentru formarea clerului georgian in Europa.

Noi participam la dialogul teologic dintre ortodocsi si catolici. La Patriarhia din Georgia s-au demarat deja lucrarile de intocmire a unei opere voluminoase, care va ilustra drumul istoric al Bisericii crestine nedespartite (adica pana in secolul al XI-lea) si Vaticanul deja a exprimat propria disponibilitate de a sustine aceasta initiativa.

Impreuna cu Biserica catolica din Georgia am organizat cateva intalniri despre teme de bioetica si consideram ca aceasta directie de cercetare poate sa creeze o buna perspectiva de colaborare.

De asemenea, consideram foarte importanta colaborarea pe care o putem desfasura pentru apararea institutiei familiei.

Suntem cu totii foarte constienti ca o familie puternica si stabila este garant al fortei si stabilitatii oricarei natiuni si stat; asadar este de datoria noastra a tuturor sa ne ingrijim de apararea sa.

Sanctitate, va reinnoiesc salutul meu de bun-venit! Cu mijlocirea sfantului Andrei cel intai chemat si a sfantului Petru, Dumnezeu sa binecuvanteze tarile noastre si sa daruiasca intregii creatii pacea si progresul duhovnicesc!

Discursul Papei Francisc

Multumesc Sanctitatii Voastre. Sunt profund emotionat sa aud "Ave Maria" pe care chiar Sanctitatea Voastra l-ati compus. Numai dintr-o inima care o iubeste atat de mult pe Sfanta Maica a lui Dumnezeu, inima de fiu dar si de copil, poate sa iasa un lucru atat de frumos.

Este pentru mine o mare bucurie si un har deosebit sa va pot intalni pe Sanctitatea si Preafericirea Voastra si pe venerabilii mitropoliti, arhiepiscopi si episcopi, membri ai Sfantului Sinod. Il salut pe domnul prim-ministru si pe voi, ilustri reprezentanti ai lumii academice si ai culturii.

Sanctitatea Voastra ati inaugurat o pagina noua in relatiile dintre Biserica Ortodoxa din Georgia si Biserica catolica, facand prima vizita istorica in Vatican a unui patriarh georgian. Cu acea ocazie ati schimbat cu Episcopul de Roma sarutarea pacii si promisiunea de a va ruga unul pentru altul. Astfel s-au putut intari legaturile semnificative, prezente intre noi inca din primele secole ale crestinismului. Ele s-au dezvoltat si se mentin respectuoase si cordiale, asa cum manifesta si primirea calduroasa rezervata aici trimisilor si reprezentantilor mei, activitatile de studiu si cercetare la Arhivele Vaticane si la Universitatile Pontificale din partea credinciosilor ortodocsi georgieni, prezenta la Roma a unei comunitati a voastre, gazduita intr-o biserica din dieceza mea, si colaborarea cu comunitatea catolica locala, mai ales cu caracter cultural. Ca pelerin si prieten, am ajuns in aceasta tara binecuvantata, in timp ce se indreapta spre apogeu pentru catolici Anul jubiliar al Milostivirii. Şi Papa Ioan Paul al II-lea a venit aici, in pragul Jubileului anului 2000: a venit ca sa intareasca "legaturile profunde si puternice" cu Scaunul din Roma (Discurs la ceremonia de bun-venit, Tbilisi, 8 noiembrie 1999: Insegnamenti XXII/2 [1999], 843) si sa aminteasca ce necesara era, in pragul celui de-al treilea mileniu, "contributia Georgiei, rascruce antica de culturi si traditii, pentru edificarea [...] unei civilizatii a iubirii" (Discurs in Palatul Patriarhal, Tbilisi, 8 noiembrie 1999: Insegnamenti XXII/2 [1999], 848).

Acum, Providenta divina face sa ne intalnim din nou si, in fata unei lumi insetate de milostivire, de unitate si de pace, ne cere ca acele legaturi dintre noi sa primeasca nou elan, reinnoita fervoare, pentru care sarutul pacii si imbratisarea noastra fraterna sunt deja un semn elocvent. Biserica Ortodoxa din Georgia, inradacinata in predica apostolica, indeosebi in figura apostolului Andrei, si Biserica din Roma, intemeiata pe martiriul apostolului Petru, au astfel harul de a reinnoi astazi, in numele lui Hristos si spre slava sa, frumusetea fraternitatii apostolice. De fapt, Petru si Andrei erau frati: Iisus i-a chemat sa paraseasca navoadele si sa devina, impreuna, pescari de oameni (cf. Mc 1,16-17). Frate preaiubit, sa ne lasam priviti din nou de Domnul Iisus, sa ne lasam atrasi iarasi de invitatia sa de a parasi ceea ce ne retine sa fim impreuna vestitori ai prezentei sale.

Ne sustine in aceasta iubirea care a transformat viata apostolilor. Este iubirea fara egal, pe care Domnul a intrupat-o: "Nimeni nu are o iubire mai mare decat aceasta: ca cineva sa-si dea viata pentru prietenii sai" (In 15,13); si pe care ne-a daruit-o, pentru ca sa ne iubim unii pe altii asa cum El ne-a iubit (cf. In 15,12). In aceasta privinta, marele poet al acestei tari pare sa ne adreseze si noua cateva cuvinte celebre ale sale: "Ai citit cum scriu apostolii despre iubire, cum spun, cum o lauda? Cunoaste asta, indreapta mintea ta spre aceste cuvinte: iubirea ne inalta" (S. Rustaveli, Cavalerul in pielea de tigru, Tbilisi 1988, camera 785). Intr-adevar iubirea Domnului ne inalta, pentru ca ne permite sa ne ridicam mai presus de neintelegerile din trecut, de calculele din prezent si de temerile pentru viitor.

Poporul georgian a marturisit de-a lungul secolelor maretia acestei iubiri. In ea a gasit forta de a se ridica din nou dupa nenumarate incercari; in ea s-a ridicat pana la piscurile unei frumuseti artistice extraordinare. De fapt, fara iubire, asa cum a scris un alt mare poet, "nu domneste soarele in cupola cerului" si pentru oameni "nu exista nici frumusete, nici nemurire" (G. Tabidze, "Fara iubire", in: Galaktion Tabidze, Tbilisi 1982, 25). In iubire isi are motivatia de a fi frumusetea nemuritoare a patrimoniului vostru cultural, care se exprima in multiple forme, ca de exemplu muzica, pictura, arhitectura si dansul. Preafericirea Voastra, Frate preaiubit, ati dat o expresie demna despre asta, in mod special compunand imnuri sacre pretioase, unele si in limba latina si deosebit de indragite de traditia catolica. Ele imbogatesc comoara voastra de credinta si cultura, dar unic oferit crestinatatii si umanitatii, care merita sa fie cunoscuta si apreciata de toti.

Istoria glorioasa a Evangheliei in aceasta tara se datoreaza in mod special sfintei Nina, care este echivalata cu apostolii: ea a raspandit credinta sub semnul special al crucii facute din lemn de vita de vie. Nu e vorba despre o cruce dezgolita, pentru ca imaginea vitei de vie, in afara de rodul care exceleaza pe acest pamant, il reprezinta pe Domnul Iisus. De fapt, El este "vita cea adevarata" si a cerut apostolilor sai sa ramana puternic altoiti in El, ca mladite, pentru a aduce rod (cf. In 15,1-8). Pentru ca Evanghelia sa aduca rod si astazi ni se cere, Frate preaiubit, sa ramanem si mai trainic in Domnul si uniti intre noi. Multimea de sfinti pe care aceasta tara ii are sa ne incurajeze sa punem Evanghelia inainte de toate si sa evanghelizam ca in trecut, mai mult decat in trecut, liberi de laturile prejudecatilor si deschisi la noutatea perena a lui Dumnezeu. Dificultatile sa nu fie impedimente, ci stimulenti ca sa ne cunoastem mai bine, sa impartasim limfa vitala a credintei, sa intensificam rugaciunea unii pentru altii si sa colaboram cu dragoste apostolica in marturia comuna, spre slava lui Dumnezeu in ceruri si spre slujirea pacii pe pamant.

Poporului georgian ii place sa celebreze, ciocnind cu rodul vitei, valorile cele mai dragi. Impreuna cu iubirea care inalta, un rol deosebit este rezervat prieteniei. "Cine nu cauta un prieten, este dusman al sau insusi", mai aminteste poetul (S. Rustaveli, Cavalerul in pielea de tigru, Tbilisi 1988, camera 847). Doresc sa fiu prieten sincer al acestei tari si ale acestei iubite populatii, care nu uita binele primit si a carei trasatura ospitaliera se uneste cu un stil de viata in mod real plin de speranta, chiar in mijlocul dificultatilor care nu lipsesc niciodata. Şi acest aspect pozitiv isi are propriile radacini in credinta, care-i face pe georgieni sa invoce, in jurul propriei mese, pacea pentru toti si sa-i aminteasca pana si pe dusmani.

Cu pacea si iertarea suntem chemati sa-i invingem pe adevaratii nostri dusmani, care nu sunt de carne si de sange, ci sunt duhurile rautatii din afara si dinlauntrul nostru (cf. Ef 6,12). Aceasta tara binecuvantata este bogata in eroi valorosi conform Evangheliei, care ca sfantul Gheorghe au stiut sa invinga raul. Ma gandesc la atatia monahi si in mod deosebit la numerosii martiri, a caror viata a triumfat "cu credinta si rabdarea" (Ioane Sabanisze, Martiriul lui Abo, III): a trecut in teascul durerii ramanand unita cu Domnul si astfel a adus un rod pascal, irigand solul georgian cu sange varsat din iubire. Mijlocirea lor sa dea alinare atator crestini care si astazi in lume sufera persecutii si samavolnicii, si sa intareasca in noi dorinta buna de a fi uniti fratern pentru a vesti Evanghelia pacii.

[Dupa schimbul de daruri]

Multumesc, Sanctitate. Dumnezeu sa va binecuvanteze pe Sanctitatea Voastra si Biserica Ortodoxa din Georgia. Multumesc, Sanctitate. Şi fie ca sa poata merge inainte pe drumul libertatii.

[...]

Multumesc, Sanctitate pentru primirea si cuvintele dumneavoastra. Multumesc pentru bunavointa dumneavoastra si pentru aceasta angajare fraterna de a ne ruga unul pentru altul dupa ce ne-am dat sarutarea pacii. Multumesc.

Sursa: ercis

The post Discursurile Patriarhului Georgiei si Episcopului Romei, la intalnirea din Tbilisi appeared first on Basilica.ro.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 861

Id: 61143

Data: Oct 1, 2016

Imagine: