Duminica Floriilor
Duminica Floriilor este ziua in care praznuim Intrarea Domnului Iisus Hristos in Ierusalim, ca imparat biruitor, dar cu infatisare smerita, venind calare pe manzul asinei, implinire a unei profetii facute cu 400 de ani inainte de venirea lui Mesia. Cantarile acestei perioade ne indeamna nu doar la lupta duhovniceasca, ci si la biruinta si bucurie: 'De vreme ce ai legat iadul si moartea ai omorat si lumea ai inviat-o, pentru aceasta cu stalpari Te-au laudat pruncii, Hristoase, ca pe un biruitor strigandu-Ţi astazi: Osana, Fiul lui David. Pentru aceasta bucurandu-ne zicem: Binecuvantat este cel ce vii sa chemi pe Adam'.Dupa Sfantul Gherman I al Constantinopolului si Nicolae Cabasila, drumul Mantuitorului spre Ierusalim si spre Patimirile Sale este comemorat la fiecare Liturghie prin Vohodul sau Iesirea Mare. Preotul iese din altar pe usa dinspre miazanoapte cu darurile pregatite la proscomidiar, in timp ce strana canta 'Ca pe imparatul tuturor sa-L primim...', traverseaza naosul, pentru a intra inapoi prin usile imparatesti. El poarta sfantul potir si sfantul disc, pe care sunt asezate miride (pentru ingeri, sfinti si credinciosii vii si adormiti), semnificand universul intreg adunat in jurul Domnului Iisus Hristos, reprezentat prin Agnet. Asa cum interpreta ieromonahul Makarios Simonopetritul in 'Triodul explicat': 'Intreg cosmosul, painea, vinul, spatiul si timpul, si intreaga lume sensibila (...) intra in sanctuar pentru a fi aduse jertfa, pentru a fi asumate de Logosul divin, pentru a fi indumnezeite si transfigurate'.Motivele suirii Domnului la IerusalimMai mult, remarca parintele Alexander Schmemann in lucrarea 'Postul cel Mare', noi nu ne aducem aminte doar de un fapt istoric, ci traim acel eveniment 'astazi'. Biserica accentueaza prin imnografia sa, in mod paradoxal, ca fapte apuse demult se intampla aievea, 'astazi', in cadrul spatiului sau sacru si liturgic. In Duminica Floriilor se canta 'Astazi vine la Ierusalim…', in Vinerea Mare: 'Astazi este inaintea lui Pilat…', la Nasterea Domnului: 'Fecioara astazi pe Cel mai presus de fiinta naste…'.Asadar, credinciosii nu comemoreaza doar niste evenimente obiective, la nivel de idee, intelectual, ci participa duhovniceste si afectiv la bucuria si tristetea Domnului, convertind faptul istoric intr-un 'eveniment pentru noi, pentru mine'. Şi, in acest sens, postim, ne subtiem grosimea trupului, dam la o parte piatra nesimtirii de pe inima, ne caim, ne induiosam, vibram la Intrarea Domnului in Ierusalim. Simtim prezenta si Patimirile Mantuitorului, asa cum cei care se iubesc isi simt durerile unii altora, chiar daca se afla la distante mari unul de altul. De aceea, 'Postul este adevarata pregatire pentru marele 'astazi' al Pastelui'.Intai de toate, ne putem intreba: de ce vine Iisus la Ierusalim? El vine pentru ca legea evreiasca ii cerea fiecarui iudeu sa mearga macar o data pe an la Templul din Ierusalim ca sa aduca jertfe lui Dumnezeu. Pe de alta parte, Domnul suie la Ierusalim, cu o saptamana inainte de Patimiri si de Invierea Sa din morti, pentru a implini o profetie facuta cu mai bine de 400 de ani inainte. Astfel, Sfantul Prooroc Zaharia spunea: 'Bucura-te foarte fiica Sionului, veseleste-te fiica Ierusalimului, caci iata Imparatul tau vine drept si biruitor, smerit si calare pe asin, pe manzul asinei' (Zaharia IX, 9). Intr-una din notele sale la Comentariul Sfantului Chiril al Alexandriei la Evanghelia dupa Ioan, parintele Dumitru Staniloae remarca faptul ca Iisus 'merge la Ierusalim, oarecum dupa ce merg iudeii la sarbatoarea lor, aratand ca sarbatorile lor sunt numai niste chipuri anticipate ale prezentei Lui ca suprema sarbatoare, deci ca sa-i cheme pe iudei la Sine'. Sfantul Chiril spunea si el ca Hristos n-a venit la Ierusalim 'pentru o impreuna-praznuire' cu iudeii, 'ci mai degraba ca sa le vorbeasca', sa le predice prin cuvintele, minunile si ranile Sale.Desi Domn al veacurilor si Creator a toate, Iisus intra in Ierusalim sezand pe un asin: 'Şi Iisus, gasind un asin tanar, a sezut pe el' (In. 12, 14). Sfantul Chiril comenta versetul evidentiind smerenia Mantuitorului: 'Pentru ca Il insotea si Il slavea o mare multime, dintr-o extrema smerenie a sezut pe un asin, invatandu-ne sa nu ne mandrim pentru laude, sa nu iesim din cele de trebuinta'. Sfantul Evloghie, patriarhul Constantinopolului, spunea si el ca Domnul 'vine nu in pas de alai (...), nu impresionandu-i pe toti cu trambite si semne si minuni, ci ascuns in firea omeneasca'. El 'se arata nu pe masura slavei Tatalui, ci pe masura smereniei mamei' si vine 'asezat pe un dobitoc spre invatatura oamenilor, ca sa nu se trufeasca'. Sfantul Ioan Gura de Aur comenta si el ca 'Imparatul acesta nu vine in trasuri precum ceilalti imparati; nu cere biruri, nu baga frica in lume si nu are in jurul Sau garda, ci e plin de blandete'. Sfantul vede in sederea lui Hristos pe asin nu doar implinirea unei profetii, ci si 'masura de filosofie', adica un indemn la cumpatare si marginire la ceea ce este de stricta trebuinta.Pe de alta parte, decupa un alt inteles Sfantul Chiril al Alexandriei, Domnul vine pe un asin nu 'pentru ca era departe de cetate, caci nu era mai departe de cincisprezece stadii, (…) ci face aceasta, aratand un nou popor, cel dintre neamuri, nesupus Lui odinioara, care I se va supune'. A treia stihira de la Stihoavna accentueaza acest aspect al chemarii neamurilor: 'Cel ce Te porti pe heruvimi si esti laudat de serafimi ai incalecat pe manz, Bunule; si precum zice David, pruncii Te-au laudat cu dumnezeiasca cuviinta, iar iudeii Te-au hulit cu faradelege. Şederea pe manz insemna intoarcerea neamurilor neinfranate de la necredinta la credinta. Slava Ţie, Hristoase, Cel ce esti singur milostiv si iubitor de oameni'.Satul din apropiere, unde au fost trimisi doi ucenici sa aduca asina (Mt. 21, 2), simbolizeaza viata pamanteasca in talmacirea Sfantului Evloghie: 'Pentru ca era in fata si nu langa Dumnezeu. Deci cand S-a apropiat de acest sat, cand S-a intrupat si S-a insotit impreuna cu noi, atunci a trimis pe cei doi ucenici, adica cele doua testamente, ca sa indrume spre El cele doua popoare: vechea sinagoga imbatranita si noul si neinvatatul popor al neamurilor'.Iar parintele Staniloae, in notele la Comentariul Sfantului Chiril la Evanghelia dupa Ioan, sublinia: 'Intrarea in Ierusalim, sezand pe asin, mai indica si blandetea Imparatului vesnic al Imparatiei cerurilor. Nu forta, ci iubirea va caracteriza relatiile in acea Imparatie. Membrii ei vor fi nevinovati asemenea copiilor'. Trupul nostru este numit de Sfantul Maxim Marturisitorul 'asin', in masura in care slujeste sufletului si poarta 'poverile si ostenelile faptelor pentru dobandirea virtutii'. Insasi mintea poate deveni un 'asin bland, ca sa urce Domnul pe ea si sa intre purtat de ea in Ierusalimul de sus, impartasindu-se de slava Lui. Mintea noastra nu mai trebuie sa ramana nimanui ca un asin fara stapan'.Cum este intampinat Hristos?Intr-un fel Il intampina copiii, barbatii si femeile cu inima curata, altfel carturarii si fariseii, care asteptau mai mult un Mesia eliberator politic de sub stapanirea romana decat un Mantuitor de sub robia pacatului.Sfantul Grigorie Palama scrie despre aceasta: 'Imparatul care a sculat din morti pe Lazar a intrat atunci in Ierusalim calare pe asin, iar tot poporul, aproape indata, copii, barbati, batrani, intinzand pe jos vesmintele lor, a luat ramuri de finic, care inchipuie izbanda'. Copiii, cu toate ca erau nestiutori si neinvatati, teologhiseau 'in chip desavarsit cu privire la Dumnezeu, Cel ce S-a facut om pentru noi, inaltand imn ingeresc din gurile lor. Intrucat asa precum ingerii la nasterea Domnului au psalmodiat: 'Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace' (Luca 2, 14), tot asa si acestia de acum la intrarea Lui (in Ierusalim) au cantat inaltand acelasi imn: 'Osana Fiului lui David; osana intru cei de sus!' (Matei 21, 9)'. Dupa Sfantul Chiril al Alexandriei, 'multimea de copii, mergand inainte fara numar, implinea chipul poporului ce se va naste'.Copiii Il recunosc din fire pe Stapanul zidirii, comenta si Sfantul Evloghie, patriarhul Ierusalimului, insa parintii lor se arata nemultumitori: 'Copiii au intins pe cale vesmintele lor, prevestind goliciunea sinagogii si in acelasi timp aratandu-ne noua sa ne dezbracam de omul cel vechi si sa ne imbracam in Hristos. Copiii Il primesc pe Hristos cu ramuri, parintii lor vin cu sabii (…)'. La fel de inversunati, remarca Sfantul Grigorie Palama, sunt carturarii si fariseii, care aveau o 'vointa rauvoitoare si ucigasa de Dumnezeu'.Sfantul Ioan Gura de Aur in 'Omilii la Matei' ne indeamna sa ne asemanam copiilor in nevinovatia lor si darniciei multimii si Apostolilor: 'Sa-L laudam, sa dam hainele noastre celor care Il poarta pe Hristos, saracilor adica! Ce meritam noi, oare, cand unii si-au pus hainele pe asina pe care sedea Hristos, altii au asternut hainele la picioarele Lui, iar noi nu suntem nici atat de darnici cand Il vedem gol! Şi doar nu ni s-a poruncit sa ne lasam dezbracati, ci sa dam din banii ce-i avem pusi deoparte. Aceia il insoteau, mergand inaintea si in urma Lui, iar noi, cand Se apropie de noi, nu-L primim, Il alungam si-L ocaram'.In acelasi duh, Sfantul Evloghie ne povatuia: 'Sa imputinam multimea bunurilor noastre materiale si sa intindem noi insine milostenia pe cale, inaintea Celui care ne spune: 'Eu sunt Calea', ca sa aflam si noi prin milostenie mila si sa mergem impreuna cu ea in Ierusalimul cel de sus'. Iar Sfantul Grigorie Palama deslusea un sens mai profund al hainelor, chemandu-ne pe toti, 'carmuitori si carmuiti, sa asternem vesmintele noastre innascute, adica trupul nostru si dorintele acestuia inaintea Duhului'.Semnificatia crestina a ramurilor de salcieUrmand evlaviei multimii din cetatea Ierusalimului care l-a intampinat pe Domnul Hristos cu frunze de palmier sau finic, Biserica Ortodoxa a randuit ca, dupa savarsirea Sfintei Liturghii, prin rugaciune si stropirea cu agheasma, sa se sfinteasca ramurile de salcie aduse de credinciosi. Randuiala sfintirii consta in rugaciuni de sfintire a salciei de catre slujitorii Bisericii, care tin in maini aceste ramuri inmugurite, cu lumanari aprinse, ce simbolizeaza biruinta vietii asupra mortii. In studiul 'Salcia: simbolul mortii si al vietii', prof. dr. Remus Rus afirma: 'Folosirea in cult a salciei nu este doar o simpla acomodare la mediu, ci isi are bogatia ei, functia ei simbolica in viata rituala a Bisericii crestine'. Pot fi evidentiate cel putin trei semnificatii principale ale salciei: ea simbolizeaza pe Domnul Hristos si mladitele Sale, adica sufletele credincioase si bune, taina fecioriei Mariei, sufletele renascute prin baia botezului.Unul din fragmentele biblice referitoare la salcie este Isaia 44, 3-4: 'Ca Eu voi varsa apa peste pamantul insetat si paraie de apa in tinut uscat. Varsa-voi Duhul Meu peste odrasla ta si binecuvantarea Mea peste mladitele tale. Şi vor odrasli ca iarba pe malul paraielor si ca salciile de-a lungul apelor curgatoare'.Cassiodor, comentand acest text, compara functia regeneratoare a salciei cu sufletele sfinte si credincioase: 'Salciile sunt copaci ce cresc pe malurile raurilor si acolo dau viata celui mai proaspat verde, si chiar daca cineva taie mereu o parte din radacina si o ingroapa in pamantul umed, ea va arunca imediat radacini proaspete. Cu aceste salcii trebuie sa comparam sufletele sfinte si credincioase, care, dupa cum spune Isaia, arunca mladite ca salciile de pe malurile paraielor'.De asemenea, Fericitul Ieronim vedea in salcie simbolul credinciosilor renascuti prin baia botezului: 'Iar apoi profetul ii compara pe cei care s-au renascut prin baia botezului cu plantele nou-inverzite si cu salcia, care arunca mladite pe marginea apei curgatoare'. Urmand o credinta a vremii, dupa care salcia produce infertilitate, Fericitul Ieronim continua: 'Caci aceasta salcie da rod, iar aceasta este contrar naturii sale obisnuite, caci de obicei salcia este fara de rod, iar cel care mananca din samanta ei devine el insusi neroditor'.Prof. dr. Remus Rus observa: 'In traditia patristica a Bisericii rasaritene, salcia (…) va deveni simbol al fecioriei, iar caracteristica ei de a fi 'distrugatoare de rod', o preinchipuire a mortii mistice care, prin renuntarea la perpetuarea vietii pamantesti supusa mortii, tinde spre dobandirea puterii ceresti de procreare'. 'Pretutindeni, Sfintele Scripturi, spunea si Metodiu de Olimp, iau salcia ca simbol al castitatii.'Albertus Magnus interpreta salcia ca simbol pentru fecioria Maicii Domnului. Aceasta 'a ales fecioria si astfel a ales viata fara rod, dar dupa cum salciei ii place sa creasca pe malul raurilor, tot asa si Preamarita Fecioara a inflorit langa apele harului si ale darurilor ceresti. Şi, dupa cum salcia este un semn al castitatii, tot la fel si ea, plina de castitatea rece, pentru samanta ei, care este Fiul lui Dumnezeu, prin mesajul sau ii face pe multi neroditori in fructul trupului chemandu-i la o viata de feciorie'.Traditia procesiunii de FloriiAstfel, nu intamplator purtam salcii in maini in Duminica Floriilor sau Stalparilor, ca simbol si pentru propriul nostru botez, stiut fiind ca in primele secole crestine, in aceasta duminica, cei care aspirau sa fie botezati mergeau cu totii la episcop, ca sa ii ceara sa fie admisi la Taina Botezului si sa invete Simbolul de credinta. Este o zi importanta, in cinstea ei imparatii acordau gratieri. Floriile impreuna cu praznicul Bunei Vestiri (daca acesta nu cade in Saptamana Mare) sunt sarbatori in care se acorda dezlegare partiala pentru post, la peste, vin si untdelemn.Inca din secolul al IV-lea, crestinii sarbatoreau Floriile intr-un mod aparte, cu o procesiune dupa savarsirea Sfintei Liturghii. Din 'Jurnalul de calatorie' al pelerinei apusene Egeria la Ierusalim avem cateva informatii cu privire la aceasta traditie. Toti crestinii se adunau in jurul pranzului, pe la ora 13:00, si mergeau impreuna cu slujitorii si episcopul cetatii in procesiune pe Muntele Maslinilor, pana la locul de unde Domnul S-a Inaltat la cer. De aici, in jurul orei 17:00, coborau catre Sfanta Cetate, iar un alai de crestini, adulti si copii, mergand inaintea episcopului cu ramuri de finic si de maslin, striga: 'Binecuvantat este Cel ce vine in Numele Domnului'. Dupa ce ajungeau in cetate, intrau in Biserica Sfintei Invieri, unde savarseau slujba Vecerniei. Şi in zilele noastre se obisnuieste ca, in Duminica Floriilor, credinciosii insotiti de preot sa iasa in procesiune cu ramuri de salcie in maini si sa se intoarca in biserica, cantand troparul Intrarii in Ierusalim a Domnului, care este acelasi cu al Sambetei lui Lazar: 'Invierea cea de obste mai inainte de Patima Ta incredintand-o, pe Lazar din morti l-ai sculat, Hristoase Dumnezeule. Pentru aceasta si noi, ca pruncii, semnele biruintei purtand, Ţie, Biruitorului mortii, strigam: Osana Celui dintru inaltime! Bine esti cuvantat, Cel ce vii intru numele Domnului'. (Articol publicat in ziarul Lumina de Duminica din data de 17 aprilie 2011)
Categoria: Actualitate ortodoxa
Data: Apr 27, 2013
Recomandari www.resurse-ortodoxe.ro: 122 Cand sa ne rugam - Pr Mircea Stoleriu din categoria: Catehism ortodox, IPS Bartolomeu Anania - Duminica a 35-a dupa Rusalii - a Infricosatoarei Judecati - 18 02 2001 din categoria: IPS Bartolomeu Anania - predici audio, Te Deum Laudamus - Sfinte Dumnezeule din categoria: Corul Te Deum Laudamus, Priveghere la pomenirea Sfantului Apostol si Evanghelist Ioan si Sfantul Voievod Neagoe Basarab (25 septembrie 2013) din categoria: Slujbe Manastirea Putna, 05. Talcuirea Evangheliei - Pr. Viorel-Ion Vacariu - 22.07.2012 - Duminica a VII dupa Rusalii din categoria: Talcuirea Evangheliei - Radio Lumina,
Articole similare
Random Links
Users login
username:
Password:
Calendar
Evanghelia zilei