Serviciul cultural din cadrul comitetului parohial al Bisericii „Sfântul Silvestru“ a initiat, cu binecuvântarea Preafericitului Parinte Patriarh Daniel, o serie de patru conferinte, ale caror teme sunt „Poezia închisorilor comuniste“, „Viata duhovniceasca - cum o putem dobândi“, „Familia crestina azi. Între experiment si împlinire“ si „Taina vindecarii“, informeaza “Ziarul Lumina”.În prima duminica din Postul Nasterii Domnului a avut loc conferinta cu tema „Poezia închisorilor comuniste“. Invitatii au fost poetul Demostene Andronescu, detinut politic între 1952 si 1964, ajuns la venerabila vârsta de 86 de ani, si monahul Moise Iorgovan de la Manastirea Oasa (Alba), preocupat de acest subiect, pentru care a ostenit mai multi ani strângând marturii pe care le-a înregistrat, scris si filmat. Pe lânga slujitorii si enoriasii Bisericii „Sfântul Silvestru“, au participat si numerosi credinciosi veniti din toate colturile Bucurestilor pentru a fi împreuna la un moment plin de emotie, încât biserica a devenit aproape neîncapatoare. Parintele profesor Nicolae Bordasiu, si el trecut prin temnitele comuniste, ajuns acum la venerabila vârsta de aproape 90 de ani, ne-a introdus în „atmosfera în care s-a nascut aceasta literatura noua. O literatura a suferintei si a nadejdii, o literatura a bucuriei sufletesti, pentru ca toti cei care au fost în închisoare au avut înainte de toate credinta în Dumnezeu si apoi credinta în neamul nostru românesc. Şi daca ne bucuram astazi de aceasta forma de libertate a gândului, mai ales, este pentru ca Dumnezeu a ascultat rugaciunea miilor si zecilor de mii care au fost dupa gratii“. A fost vizionat apoi un film realizat de parintele Moise, în care au fost prezentate marturii cutremuratoare ale unor fosti detinuti politici despre temnitele comuniste. Alaturi de domnul Demostene Andronescu, am avut prilejul de a o vedea pe doamna Aspazia Otel Petrescu, una dintre româncele care au patimit în închisorile comuniste (1948-1962), pe domnul Eugeniu Dimitrica si alti câtiva detinuti politici. Parintele Moise a indicat celor prezenti câteva repere biografice ale domnului Demostene Andronescu. Nascut la 3 decembrie 1927, în comuna Câmpuri, judetul Vrancea, tânarul Demostene Andronescu urmeaza studiile medii si superioare la Bucuresti; în 1952 absolvea Facultatea de Istorie, dar nu i s-a permis sa-si sustina licenta decât în 1969. Între 1952 si 1964, cu o întrerupere de doar câteva luni, este detinut politic, trecând pe la Jilava, Gherla si Aiud, de unde s-a eliberat cu ultimul lot de detinuti politici. Alaturi de cei doi mari corifei ai poeziei închisorilor, Radu Gyr (1905-1975) si Nichifor Crainic (1889-1972), Demostene Andronescu ramâne una dintre vocile lirice cele mai pure si mai reprezentative ale închisorilor politice din România, înca în viata. La cei 86 de ani ai sai, marturiseste cu emotie ca i-a iertat pe cei care l-au supus la chinuri în aceasta lunga perioada de detentie. Întâlnirea cu poetul Demostene Andronescu s-a petrecut sub semnul împartasirii emotiei artistice, o împartasire de traire artistica si de patimire fecunda, care a rodit acest suflu salvator: poezia; salvator din ghearele disperarii si ale însingurarii, salvator din mrejele tradarii si ale compromisului si, în acelasi timp, adierea altei vieti nepamântene în care disperarea si tradarea, frica si moartea nu mai sunt. Pentru el „poezia închisorii a devenit rugaciune, a fost un remediu, un mijloc prin care duceam o viata spirituala activa“. A scris în acest timp de chin si zbucium sufletesc peste doua sute de poezii, dintre care „cu o suta am iesit cu ele întregi afara, foarte putine având nevoie de retusuri pe ici, pe colo“. Toate aceste poezii au fost adunate în volumul „Peisaj launtric“, publicat în 1995. „Cele mai multe poezii le-am scris la izolare, locul de unde puteam sa vagabondez cu gândul pe unde voiam“, a spus poetul. Tortionarii doreau ca „banditii sa simta trecerea fiecarei clipe ca pe o lovitura de bici“. Doar nebunia marturisirii a putut birui lasitatea compromisului, care nu însemna altceva decât moarte sufleteasca. „Daca i se pare cuiva ca este întelept în veacul acesta, sa se faca nebun ca sa fie întelept“ (I Cor. 3, 18). Starea lor era o echilibristica a sufletului la limita dintre nebunia înteleapta si întelepciunea nebuna: „Au n-a dovedit Dumnezeu nebuna întelepciunea lumii acesteia?“ (I Cor. 1, 20). Şi aceasta stare s-a revarsat din preaplinul ei în poezie marturisitoare: „Nebun, da sunt nebun, dar lume, daca/ N-ar fi nebuni ai fi de tot saraca.../ Caci cei cuminti n-ar face rod niciunii/ De n-ar muri în locul lor nebunii“. („Nebunul“) La finalul conferintei, parintele paroh Alexandru Gherasim a tinut un scurt cuvânt despre însemnatatea acestei întâlniri, îndemnându-i mai ales pe tinerii de azi sa fie urmatori ai curajului si demnitatii celor care au patimit în temnitele comuniste fara a se lasa înfrânti: „Pentru ca ce le-a folosit celor care au facut compromisuri, rusinându-se si chiar lepadându-se de Hristos si de semeni, daca si-au pierdut sufletul?! Comunismul si temnitele sale sunt un capitol de istorie pe care-l consideram încheiat, însa asaltul potrivnicilor lui Dumnezeu continua sub alte forme, mult mai perfide, caci mereu «diavolul umbla racnind ca un leu, cautând pe cine sa înghita» (I Petru 5, 8)“.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 751

Id: 35895

Data: Nov 26, 2013

Imagine: