Spre deosebire de anul civil, care începe la 1 ianuarie, anul bisericesc începe la 1 septembrie, pentru ca, dupa traditia mostenita din Legea Veche, în aceasta zi s-a început creatia lumii si, tot în aceasta zi, Şi-ar fi început Mântuitorul activitatea Sa publica. În aceasta zi, în bisericile ortodoxe se oficiaza slujba Te Deum-ului.Data de 1 septembrie, când noi praznuim începutul anului bisericesc, este legata de istoria mântuirii. Pe parcursul unui an bisericesc se rezuma lucrarea de mântuire de la creatie si pâna la sfârsitul lumii. Biserica Ortodoxa marcheaza aceste lucruri prin sarbatorile care sunt praznuite în lunile de început si final de an. Astfel, anul bisericesc se încheie în luna august, când avem sarbatorile Adormirii Maicii Domnului, pe data de 15, si Taierea Capului Sfântului Ioan Botezatorul, pe data de 29 august, cel mai mare prooroc de pâna la venirea Mântuitorului. Aceste doua sarbatori ne vorbesc despre viata vesnica, fiind vorba de doua morti. Sfântul Ioan, ca prooroc al pocaintei, îndeamna în cuvântul sau: „Pocaiti-va ca s-a apropiat împaratia cerurilor“. Propovaduirea pocaintei, conditie pentru intrarea în împaratia cerurilor, ne arata tocmai venirea împaratiei lui Dumnezeu, încheierea veacului acestuia si începutul eshatonului.O ultima semnificatie legata de acest termen deriva din faptul ca de la 1 septembrie calculau romanii anii indictionului.Începutul anului Nou Bisericesc instituit la Sinodul I Ecumenic – 325Începutul Anului Nou bisericesc a fost instituit de catre Sfintii Parinti la Sinodul I de la Niceea, când s-a rânduit sa se sarbatoreasca data de 1 septembrie ca un început al mântuirii crestinilor, în amintirea intrarii lui Hristos în mijlocul adunarii evreilor vestind tuturor 'anul bineplacut Domnului'. S-a hotarât de catre Sfinti Parinti (318) participanti la Sinodul I Ecumenic de la Niceea din anul 325, pe considerentul ca începutul activitatii de propovaduire a Evangheliei de catre Mântuitorul nostru Iisus Hristos s-a facut la începutul lunii septembrie, deoarece dupa calendarul iudaic intrarea în sinagoga din Nazaret (Luca 4, 14-19) a Mântuitorului, dupa întoarcerea din pustia Carantaniei, a fost în luna a saptea, numita Tisri (care corespunde în calendarul nostru lunii septembrie).Biserica Mântuitorului Hristos praznuieste începutul anului crestinesc în locul celui vechi, calauzindu-se la viata cea noua, cum spune Sfântul Apostol Pavel: 'Împreuna cu El ne-am îngropat prin botez întru moarte: precum Hristos a înviat din morti prin slava Tatalui, asa si noi întru înnoirea vietii sa umblam' (Romani 6, 4).Cele trei mari perioade ale anului BisericescÎn centrul istoriei mântuirii noastre si al activitatii rascumparatoare a Mântuitorului sta Jertfa Sa, adica Patimile si moartea Sa pe cruce, urmate de învierea Sa din morti; tot asa, în centrul sau inima anului bisericesc stau Pastile sau sarbatoarea învierii, cu Saptamâna Sfintelor Patimi dinaintea ei.Ca mijloc de comemorare a vietii si-a activitatii rascumparatoare a Mântuitorului, anul bisericesc ortodox are deci în centrul sau sarbatoarea Sfintelor Pasti si se poate împarti în trei mari faze sau perioade, numite dupa cartea principala de slujba folosita de cântaretii de strana în fiecare din aceste perioade si anume:a) Perioada Triodului (perioada prepascala);b) Perioada Penticostarului (perioada pascala);c) Perioada Octoihului (perioada postpascala).Fiecare din acestea cuprinde un numar de saptamâni.a) Perioada Triodului tine de la Duminica Vamesului si a Fariseului (cu trei saptamâni înainte de începutul Postului Pastilor), pâna la Duminica Pastilor (total 10 saptamâni). Primele trei saptamâni din aceasta perioada alcatuiesc vremea de pregatire sufleteasca în vederea începerii postului, iar restul de sapte saptamâni - adica însusi Postul Pastilor - este vremea de pregatire, prin pocainta, post si rugaciune, pentru marea sarbatoare a învierii, precedata de amintirea Patimilor Celui ce S-a rastignit pentru noi.b) Perioada Penticostarului tine de la Duminica Pastilor pâna la Duminica I dupa Rusalii sau a Tuturor Sfintilor (total opt saptamâni).c) Perioada Octoihului tine tot restul anului, adica de la sfârsitul perioadei Penticostarului pâna la începutul perioadei Triodului. Este cea mai lunga perioada din cursul anului bisericesc. Durata ei variaza între 40-26 saptamâni, fiind în functie de data Pastilor: cu cât într-un an oarecare Pastile cade mai devreme, iar în anul urmator mai târziu, cu atât perioada Octoihului dintre ele e mai lunga; dimpotriva, cu cât într-un an oarecare, Pastile cade mai târziu, iar în anul urmator mai devreme, cu atât perioada Octoihului dintre ele se scurteaza. De altfel, toate aceste trei perioade, fiind dependente de data variabila a Pastilor, încep si se sfârsesc nu la date fixe, ci variabile, de la an la an.(informatii preluate din Liturgica Generala, Pr. Prof. Dr. Ene Braniste)Pe tot parcursul anului bisericesc, cu cele trei mari perioade ale lui, si anume Triodul, Octoihul si Penticostarul, credinciosii traiesc în mod concret si intens simtirea ca reitereaza viata lui Hristos, ca retraiesc toate evenimentele vietii Lui si ca se afla neîntrerupt sub ploaia darurilor Sfântului Duh mijlocite prin rugaciunile Maicii Domnului si ale tuturor sfintilor, dupa cum spune Parintele Staniloae. (Pr. Prof. Dumitru Staniloae, Cultul Bisericii Ortodoxe, mediu al lucrarilor Sfântului Duh asupra credinciosilor, Ortodoxia 1 (1981), p. 7.)Credinciosilor ortodocsi anul bisericesc le ofera posibilitatea trairii trecutului, prezentului si viitorului în prezentul continuu al Sfintei Liturghii savârsite în fiecare zi. Astfel, viata pamânteasca a lui Hristos si cea a sfintilor nu este pentru Ortodoxie o tema de speculatie teologic-istorica abstracta, ci este o experienta vie, o anamneza retraita a lucrarilor mântuitoare a lui Hristos, comunicata credinciosilor prin energiile Lui necreate.(Din cuvântul ÎPS Laurentiu, Mitropolitul Ardealulu, intitulat „Anul bisericesc - Timpul Mântuirii”, 1 septembrie 2010)Simbolismul anului nou bisericescSfârsitul anului bisericesc, ca de altfel si începutul lui, este sub ocrotirea si binecuvântarea Sfintei Fecioare Maria, prin praznicul Adormirii, fiindca Adormirea Maicii Domnului nu este decât trecerea de aici în vesnicie, cum spune si troparul sarbatorii: „Mutatu-te-ai la viata fiind Maica Vietii…“. Cu aceasta sarbatoare, practic, se încheie anul bisericesc si, în chip simbolic, veacul acesta. Şi sarbatoarea Taierii Capului Sfântului Ioan, ultimul dintre prooroci, cel mai mare dintre ei, care pregateste poporul pentru primirea lui Mesia, sta în legatura cu viata viitoare, cu eshatonul. Analizând semnificatiile teologice ale anului bisericesc, parintele profesor Boitan Florian, de la Seminarul Teologic Ortodox din Bucuresti, spune ca „fiecare an nou este anul mântuirii. Timpul este rânduit de Dumnezeu pentru mântuire. Timpul este sfintit prin Întruparea Domnului Hristos si rânduit pentru dobândirea unei existente fericite în vesnicie. Multi Sfinti Parinti accentueaza ideea ca timpul pe care omenirea îl parcurge de la Înaltarea lui Hristos pâna acum este timpul asteptarii celei de-a Doua Veniri a Mântuitorului, este timpul pregatirii pentru marea întâlnire cu Dumnezeu. Asa marturisim si în Crez, în ultimul articol: «Astept învierea mortilor si viata veacului ce va sa fie». Împaratia lui Dumnezeu este în mijlocul nostru, iar noi, prin ceea ce lucram în intervalul vietii noastre pamântesti, pregatim intrarea noastra în împaratia lui Dumnezeu. Biserica, prin rugaciunile ei, prin Sfintele Taine pe care le savârseste spre sfintirea si apropierea noastra tot mai mare de Dumnezeu, cauta sa ne integreze în atmosfera împaratiei ceresti“.La fel, începutul anului are, ca prima sarbatoare importanta, tot un praznic închinat Maicii Domnului: Nasterea Maicii Domnului, aceea prin care se savârseste mântuirea oamenilor, ea nascând pe Hristos, Rascumparatorul pacatelor noastre. De altfel, toate praznicele împaratesti cu data fixa sunt în strânsa legatura cu istoria mântuirii: Nasterea Maicii Domnului, Intrarea în Biserica a Maicii Domnului, Nasterea Domnului, Soborul Maicii Domnului si toate celelalte.Toamna se încheie un ciclu agrar si începe altulÎntr-un alt context, legat de ciclul agrar, septembrie este prima luna de toamna, când se aduna roadele si se multumeste lui Dumnezeu pentru cele daruite. Se încheie vechiul an agricol si se începe un nou an agricol, acum pregatindu-se semanaturile de toamna. Asadar, orice sfârsit este un început, dupa cum, si în viata fiecarui om, sfârsitul vietuirii pamântesti face trecerea spre ultima etapa, viata vesnica. De aceea se praznuiesc zilele martiriului sau trecerii la cele vesnice a sfintilor, fiindca acestea sunt momentele nasterii lor duhovnicesti, pentru viata de dincolo. Pildele lor vin sa întareasca aceasta realitate ca, prin moarte, noi nu intram în nefiinta, ci trecem dincolo, într-una din acele stari, raiul sau iadul.Din punct de vedere social, în vechime, dar si acum, anul avea alte repere. Erau cele doua sarbatori, cea de primavara, a Sfântului Mucenic Gheorghe, si cea din toamna, a Sfântului Dimitrie. Aceste praznice, care se suprapuneau peste anotimpurile în care încep si se încheie muncile agricole, aveau în vedere activitatea umana legata de cultivarea pamântului. Sfintii Parinti au rânduit ca în perioada toamnei sa se citeasca pericopele evanghelice cu bogatul nemilostiv, cu bogatul caruia i-a rodit tarina, cu tânarul bogat, pentru a cauta sa sensibilizeze pe cei avuti, fiindca se apropia iarna si pentru cei saraci era foarte greu. Biserica a avut grija sa rânduiasca în perioada aceasta, de toamna (în jurul datei de 16 octombrie), citirea pericopei evanghelice care se refera la pilda semanatorului. Odata cu semanatul pamântului trebuia ca si cuvântul lui Dumnezeu sa fie pus în pamântul cel bun al sufletelor credinciosilor.Indictionul, numerotarea anilor din timpul romanilorÎn Sinaxarul peste tot anul de la finalul Ceaslovului, la ziua dintâi a lunii septembrie citim ca se face pomenirea anului nou bisericesc si începutul indictionului. Indictionul (de la latinescul indictio) este o perioada de 15 ani, al carui prim an se numeste si indictionul întâi si asa mai departe, pâna la al 15-lea, dupa ordinea lor. Terminându-se, astfel, evolutia celor 15 ani, începe iarasi o noua perioada, la care, de asemenea, anul întâi se numeste indictionul întâi pâna la al 15-lea an, dupa care iarasi începe o noua perioada. Ca indictionul îsi are numele de la tributurile extraordinare, destinate pentru plata soldatilor (acest fel de tributuri se numeau indictiones) nu exista nici o îndoiala. Mai greu este sa se raspunda la întrebarea: de ce perioada are 15 ani sau de când s-a introdus pentru prima oara indictionul. Regula practica pentru a gasi al câtelea an al indictionului este un an oarecare dupa Hristos, este urmatoarea: se adauga 3 la anul respectiv si, apoi, se împarte totul la 15 si, daca împartirea este fara rest, anul indictionului este 15, iar daca ramâne un numar, acesta va fi anul indictionului.Indictioanele sunt de trei feluri: Indictionul constantinopolitan, care începe la 1 septembrie; Indictionul Cezarului (împaratesc) sau constantinian, începând de la 24 septembrie, si Indictionul papal sau roman, care începea la 1 ianuarie. Biserica praznuieste aceasta zi, adica începutul Indictionului, pentru urmatoarele motive: mai întâi pentru ca, dupa traditia veche, la aceasta data, Dumnezeu a început crearea lumii; în al doilea rând, pentru ca luna septembrie se considera început al anului nou bisericesc si, de aceea, Biserica, multumind lui Dumnezeu pentru roadele de peste an, se roaga ca si noul an sa fie roditor; iar în al treilea rând, pentru ca în aceasta zi a intrat Mântuitorul nostru Iisus Hristos în sinagoga iudeilor si, dându-I-se cartea proorocului Isaia, deschizând-o, a aflat locul unde era scris: „Duhul Domnului peste Mine, pentru care M-a uns sa binevestesc saracilor, sa vindec pe cei zdrobiti la inima, sa propovaduiesc celor robiti eliberare si orbilor vedere, sa slobozesc pe cei sfarâmati întru usurare, sa propovaduiesc anul Domnului cel bine primit“ (Isaia 61, 1-2). Apoi, dând cartea slujitorului si sezând a zis: „Iata, astazi s-a împlinit Scriptura aceasta în urechile voastre“. Încât si popoarele s-au minunat de cuvintele harului ce ieseau din gura Lui“ (Luca 4, 16-22).Anul Nou bisericesc realizeaza prelungirea Întruparii si a vietii MântuitoruluiPrin structura anului bisericesc, asa cum a fost el rânduit, mentioneaza parintele Braniste, „Biserica urmareste ca Persoana si amintirea Domnului sa fie prezente în chip tainic, real si continuu în fiecare din zilele si anii vietii crestinilor. Astfel, anul bisericesc reînnoieste, în cadrul timpului istoric si al experientei umane, viata cu Hristos si în Hristos, realizându-se o prelungire a Întruparii si a vietii istorice a Mântuitorului“. Anul Nou bisericesc are, ca praznic obisnuit, tropar si condac proprii. Biserica multumeste lui Dumnezeu pentru tot ceea ce ne-a daruit în anul care a trecut si Îl roaga sa binecuvinteze anul care sta sa înceapa. Dumnezeu este Creatorul timpului si al lumii, Care binecuvinteaza cununa anului bunatatii Sale. Orice an, orice timp este darul lui Dumnezeu pentru noi. Din finalul troparului ne dam seama ca atât sfârsitul anului, cât si începutul lui stau sub ocrotirea Maicii Domnului: „A toata faptura, Ziditorule, Cel ce vremile si anii ai pus întru puterea Ta, binecuvinteaza cununa anului bunatatii Tale, Doamne, pazind în pace poporul si tara aceasta, pentru rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu, si ne mântuieste pre noi“.Condacul este si el graitor în privinta învataturii dogmatice si liturgice a Bisericii: „Cel ce locuiesti întru cei de sus, Hristoase Împarate, Facatorul tuturor celor vazute si celor nevazute si Ziditorule, Cel ce zilele si noptile, vremile si anii ai facut, binecuvinteaza acum cununa anului, fereste si pazeste în pace pe drept-credinciosi, tara aceasta si pe poporul Tau, Multmilostive“. (Cf. informatiilor preluate din art. Anul Nou Bisericesc publicat în Ziarul Lumina din data de 30 august 2009)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 681

Id: 43603

Data: Aug 30, 2014

Imagine: