Cuvântul înainte al Preafericitului Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, publicat în Calendarul creștin-ortodox 2014 (format agenda mica):Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a declarat anul 2014 drept An omagial euharistic si An comemorativ al Sfintilor Martiri Brâncoveni în Patriarhia Româna. Se are astfel în vedere sublinierea rolului esential al Sfintei Spovedanii si al Sfintei Împartasanii pentru viata Bisericii lui Hristos si pentru întarirea duhovniceasca a fiecarui crestin. De asemenea, împlinirea a 300 de ani de la moartea martirica a Sfântului Voievod Constantin cu cei patru fii ai sai, Sfintii Constantin, Ştefan, Radu si Matei, si cu Sfântul Ianache sfetnicul reprezinta un prilej de pioasa evocare a jertfelniciei Sfintilor Martiri Brâncoveni si de reflectie asupra mostenirii cultural-spirituale brâncovenesti.Reafirmarea importantei Sfintei Euharistii presupune si sublinierea sensului terapeutic duhovnicesc al Tainei Spovedaniei, a legaturii dintre Sfânta Taina a Spovedaniei si Sfânta Taina a Împartasaniei, precum si a participarii frecvente la Sfânta Liturghie, ca izvor de iertare si sfintire, de crestere duhovniceasca si de comuniune eclesiala.Roadele participarii active la Sfânta Liturghie sunt manifestarea concreta si plenara a comuniunii eclesiale, permanenta înnoire si sfintire a membrilor Bisericii lui Hristos si transfigurarea întregii existente prin unirea cu „Unul Sfânt, Unul Domn Iisus Hristos”, izvorul învierii si al vietii vesnice: „Eu sunt Pâinea cea vie, Care S-a pogorât din cer. Cine manânca din Pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar Pâinea pe care Eu o voi da pentru viata lumii este trupul Meu. […] Adevarat, adevarat zic voua, daca nu veti mânca trupul Fiului Omului si nu veti bea sângele Lui, nu veti avea viata în voi. Cel ce manânca trupul Meu si bea sângele Meu are viata vesnica, si Eu îl voi învia în ziua cea de apoi. […] Cel ce manânca trupul Meu si bea sângele Meu ramâne întru Mine, si Eu întru el” (Ioan 6, 51-56).Taina Spovedaniei se mai numeste si Taina Marturisirii si iertarii pacatelor, sau Taina Pocaintei, adica a schimbarii modului de a gândi, de a fi și de a trai, dupa primirea iertarii pacatelor marturisite cu parere de rau si cu dorinta de îndreptare, si dupa împacarea cu Biserica lui Hristos, respectiv reprimirea în comuniunea eclesiala. Iata cum acestea sunt exprimate într-o rugaciune: „Stapâne Doamne, Dumnezeule, Cel ce esti mântuirea robilor Tai, Milostive, Îndurate si îndelung-Rabdatorule, Caruia Îti pare rau de rautatile noastre si nu voiesti moartea pacatosului, ci sa se întoarca si sa fie viu, Însuti si acum milostiveste-Te asupra robului Tau (N) si-i da lui chip de pocainta, iertare pacatelor si dezlegare, iertându-i lui toata greseala cea de voie si cea fara de voie. Împaca-l si-l uneste cu sfânta Ta Biserica în Iisus Hristos, Domnul nostru, cu Care împreuna Ţi se cuvine stapânire si mare cuviinta în veci. Amin” (Rugaciune din rânduiala Tainei Spovedaniei). Asadar, este vorba despre o schimbare launtrica, de un raspuns la chemarea: „Pocaiti-va, caci s-a apropiat Împaratia cerurilor” (Matei 4, 17). Începutul vietii crestine este pus la Botez, dupa care suntem unsi cu Sfântul si Marele Mir si ne împartasim pentru prima oara cu Sfânta Euharistie, devenind astfel fii dupa har ai Împaratiei Preasfintei Treimi. De aceea, la fiecare Liturghie euharistica suntem chemati sa ne împartasim cu „dumnezeiestile, sfintele, preacuratele, nemuritoarele, cerestile si de viata facatoarele, înfricosatoarele lui Hristos Taine”, pe care le primim spre iertarea pacatelor si spre viata de veci. Asadar, Sfânta Euharistie primita imediat dupa Sfântul Botez devine normativa pentru viata fiecarui crestin si a fiecarei comunitati ca viata traita în Hristos prin Duhul Sfânt: „Duminica adunati-va, frângeti pâinea si savârsiti Sfânta Euharistie, dupa ce, mai întâi, v-ati marturisit greselile, pentru ca jertfa voastra sa fie curata. Iar oricine este certat cu aproapele lui sa se împace cu el, pentru ca sa nu se pângareasca jertfa voastra” (Didahia 14, 1-2). De altfel, traditia apostolica privind viața euharistica a Bisericii lui Hristos poate fi urmarita si în marturiile canonice (canoanele 8-9 de la Sinodul apostolic, canonul 2 de la Sinodul din Antiohia [431], canonul 2 de la Sinodul Trulan [691-692], canonul 1 de la Sinodul VII Ecumenic [787] etc.) si ale unora dintre cei mai reprezentativi Sfinți Parinti ai Bisericii (Sfântul Iustin Martirul si Filosoful, Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Teodor Studitul, Sfântul Simeon Noul Teolog, Sfântul Grigorie Palama, Calist si Ignatie Xantopol, Sfântul Simeon al Tesalonicului, Sfântul Nicolae Cabasila, Sfântul Nicodim Aghioritul s.a.).Haina curata si luminoasa în care am fost îmbracati când am fost înfiati duhovniceste prin Botez, pentru a putea participa la ospatul ceresc al Împaratiei, este primita o singura data. Însa, pacatuind, omul întineaza acest vesmânt al nestricaciunii si, prin urmare, nu se mai poate apropia de ospatul mistic al Sfintei Euharistii: „Sa se cerceteze însa omul pe sine si asa sa manânce din pâine si sa bea din pahar. Caci cel ce manânca si bea cu nevrednicie osânda îsi manânca si bea, nesocotind trupul Domnului”(I Corinteni 11, 28-29). În acest sens, pocainta este necesara pentru curatirea de pacatele savârsite dupa Botez si pentru primirea la fiecare Sfânta Liturghie a Sfântului Trup si a Sfântului Sânge ale Mântuitorului Hristos, ca pregustare sau arvuna a ospatului mistic din Împaratia cerurilor.În Biserica Ortodoxa, rugaciunea, pocainta și marturisirea pacatelor, unite cu postul ca stare de jertfa, ne pregatesc pentru împartasirea euharistica. De aceea, spovedania si împartasirea euharistica se intensifica mai ales în timpul perioadelor de post, care ne îndeamna la o permanenta unire cu Hristos: „Ţie, Stapâne, Iubitorule de oameni, Îti încredintam toata viata si nadejdea noastra si cerem si ne rugam si cu umilinta cadem înaintea Ta: învredniceste-ne sa ne împartasim, având cuget curat, cu cerestile si înfricosatoarele Tale Taine ale acestei sfinte si duhovnicesti mese, spre lasarea pacatelor, spre iertarea greselilor, spre partasia/comuniunea cu Sfântul Duh, spre mostenirea împaratiei cerurilor, spre îndraznirea cea catre Tine, iar nu spre judecata sau spre osânda” (Rugaciune din Sfânta Liturghie a Sfântului Ioan Gura de Aur). Pe aceeasi linie cu rugaciunile Sfintei Liturghii, toate rugaciunile din canonul sau rânduiala dinaintea împartasirii euharistice sunt rugaciuni de pocainta pentru pacate, iar cele de dupa împartasire sunt rugaciuni de multumire pentru primirea iertarii pacatelor si pentru darurile primite de la Dumnezeu prin Sfânta Împartasanie.Pocainta si primirea iertarii pacatelor, urmate de împartasirea cu Sfânta Euharistie, descopera taina iubirii jertfelnice si milostive a lui Dumnezeu, cuprinsa în jertfa Mântuitorului Iisus Hristos, Care recupereaza pe cel pierdut si daruiește viata vesnica celui omorât spiritual de pacat si de patimi, dupa cum ne arata parabola întoarcerii fiului risipitor (cf. Luca 15, 11-32). Pe de alta parte, Sfânta Scriptura ne arata ca în „sângele Mielului” este spalat sufletul martirilor (cf. Apocalipsa 7, 14) si „prin sângele Mielului” martirii dobândesc biruinta asupra diavolului (cf. Apocalipsa 12, 9-11). Vedem astfel legatura dintre jertfa euharistica si jertfa martirica, ambele având ca baza jertfa Mântuitorului Iisus Hristos sau iubirea Sa milostiva si mântuitoare celebrata în Sfânta Liturghie. De aceea, atât masa Sfântului Altar, cât si Sfântul Antimis, pe care se savârseste Sfânta Euharistie, contin moaste ale Sfintilor Martiri. De fapt, în Sfintii Martiri se arata în mod cel mai intens puterea si lucrarea iubirii lui Hristos mai tare decât teama de moarte.Astfel, deloc întâmplator, în anul acesta (2014) omagiem Sfânta Euharistie si comemoram 300 de ani de la martiriul sau martirajul Sfintilor Brâncoveni (1714). Sfântul Voievod Constantin Brâncoveanu s-a nascut în data de 15 august, anul 1654, parintii sai fiind postelnicul Matei Brâncoveanu si doamna Stanca din familia Cantacuzino. Deoarece din copilarie a ramas orfan de tata, de cresterea si educația lui s-a ocupat stolnicul Constantin Cantacuzino. A dobândit o educatie aleasa de la unii dintre cei mai mari dascali ai vremii. Datorita cunostintelor dobândite, harniciei si iscusintei sale, a fost promovat, înca de tânar, în dregatorii însemnate. Dupa moartea Domnitorului Şerban Cantacuzino, începând cu data de 29 octombrie 1688, a urcat pe tronul Ţarii Românesti, fiind uns în aceasta demnitate de catre Mitropolitul Teodosie.Sfertul de secol al domniei sale (29 octombrie 1688 - aprilie 1714) a fost marcat de spiritul sau harnic si jertfelnic pentru pastrarea credintei crestine în vremuri de stapânire otomana. Jertfelnicia voievodului muntean s-a exprimat mai întâi prin darnicia sa în calitate de ctitor si binefacator al locasurilor de cult din Ţara Româneasca, Moldova si Transilvania, si prin marinimia aratata fata de crestinii ortodocsi din regiuni siriene, georgiene si arabe, precum si fata de vietuitorii multor locuri sfinte ale Rasaritului crestin. Așadar, acest domnitor român credincios s-a remarcat prin harnicie si darnicie, ca un bun organizator si un ctitor de biserici, de arta si cultura.Sfântul Martir Constantin Brâncoveanu a fost un neclintit marturisitor al credintei crestine ortodoxe si un promotor crestin al culturii românesti. Profunzimea sintezei brâncovenesti dintre credinta si cultura, dintre valorile artistice din Rasarit si cele din Apus, s-a dezvoltat creativ într-un stil artistic distinct în istoria civilizatiei europene, cunoscut sub numele de stilul brâncovenesc.Însa, mostenirea culturala brâncoveneasca a dobândit valoare simbolica duhovniceasca si mai mare odata cu jertfa martirica a acestui principe român crestin ortodox, profund credincios pâna la moarte. Conform Sinaxarului zilei de pomenire a Sfintilor Martiri Brâncoveni (16 august), în Saptamâna Sfintelor Patimiri ale Domnului Hristos (luna aprilie din anul 1714), Constantin Voda Brâncoveanu, împreuna cu fiii sai si cu sfetnicul sau de încredere, Ianache, a fost arestat si dus la Constantinopol, în capitala Imperiului Otoman. Aici, sultanul Ahmed al III-lea a poruncit torturarea voievodului român si a fiului sau cel mare pâna când acestia vor renunta la credinta crestina si vor deveni mahomedani. Dupa patru luni de chinuri cumplite, în data de 15 august 1714, când aniversa 60 de ani, la sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului, Voievodul Constantin Brâncoveanu, cei patru fii ai sai, Constantin, Ştefan, Radu si Matei, si Ianache sfetnicul au fost decapitati, primind moarte martirica. Trupurile martirilor au fost aruncate în mare, fiind recuperate si îngropate de crestini în biserica Manastirii Maicii Domnului din Insula Halki, aflata în vecinatatea orasului Constantinopol (azi Istanbul). Şase ani mai târziu, trupul voievodului martir Constantin a fost adus în tara de catre sotia sa, doamna Maria (Marica), si înmormântat în ctitoria sa din centrul orașului Bucuresti, în biserica „Sfântul Gheorghe – Nou”. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în sedinta sa din 19-20 iunie 1992, a hotarât canonizarea Martirilor Brâncoveni, având ca data de pomenire ziua de 16 august a fiecarui an.Comemorarea Sfintilor Martiri Brâncoveni ne cheama sa fim ctitori de locasuri sfinte si de cultura crestina, sa cultivam întrajutorarea frateasca fata de creștinii ortodocși si sa fim milostivi, sa aparam credinta crestina, având în suflet iubire jertfelnica. Iar aceasta iubire jertfelnica ni se daruieste mai ales când ne împartasim cu Sfântul Trup si Sfântul Sânge ale Domnului nostru Iisus Hristos, dupa ce pomenim jertfa Lui cea de viața facatoare, ca iubire milostiva împartasita oamenilor, spre mântuirea lor.† DANIELPatriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 696

Id: 36782

Data: Dec 20, 2013

Imagine: