1. Sfantul Ierarh Varlaam s-a nascut in jurul anului 1590 intr-o familie de razesi din tinutul Neamtului. Numele sau de botez a fost Vasile. Din tinerete si-a indreptat pasii spre Schitul Zosim de pe valea paraului Secu, unde a invatat limbile slavona si greaca. Pe acest loc, vornicul Nestor Ureche si sotia sa, Mitrofana, au ctitorit in anul 1602 Manastirea Secu, in care era si o scoala. Tanarul Vasile Motoc a intrat in obstea noii manastiri, unde a fost calugarit cu numele de Varlaam. Fiind bun povatuitor, dupa o vreme a fost numit egumen al manastirii. Cu multa osardie, cuviosul Varlaam s-a adancit in tainele cartilor, traducand Scara Sfantului Ioan Scararul, in anul 1618. Apoi, pentru stradaniile si virtutile sale a fost ridicat la treapta de arhimandrit.

Ajungand sfetnic de incredere al binecredinciosului domnitor martir Miron Barnovschi (1626-1629; 1633), apoi egumen la Dragomirna, arhimandritul Varlaam a fost trimis la Kiev si Moscova, in anul 1628, in vederea cumpararii de icoane pentru Manastirile Dragomirna si Barnova si pentru biserica ctitorita de domnitor in Iasi. Cand s-a intors in tara, a primit trista veste a mortii marelui mitropolit Anastasie Crimca (†19 ianuarie 1629) si pe cea a inlaturarii domnitorului Miron Barnovschi, fapt pentru care s-a retras la Manastirea Secu.

In anul 1632, in timpul domniei lui Alexandru Ilias (1620-1621; 1631-1633), prin lucrarea lui Dumnezeu, arhimandritul Varlaam a fost chemat sa pastoreasca Mitropolia Moldovei, dupa trecerea la cele vesnice a mitropolitului Anastasie al II-lea (1629-1632).

Noul mitropolit impletea invatatura cu rugaciunea si cuvantul intelept cu fapta cea buna. In timpul pastoririi sale, Mitropolia Moldovei s-a bucurat de mult ajutor din partea binecredinciosului domn Vasile Lupu (1634-1653). Sprijinit si de Sfantul Petru Movila, mitropolitul Kievului († 1647), mitropolitul Varlaam a infiintat prima tipografie romaneasca din Moldova, in anul 1640, pe care a asezat-o la Manastirea Sfintii Trei Ierarhi din Iasi.

Intelept aparator al dreptei credinte si al unitatii Bisericii Ortodoxe in vremuri tulburi, mitropolitul Varlaam s-a ocupat indeaproape de organizarea Sinodului de la Iasi, din anul 1642, care a indreptat si aprobat Marturisirea de credinta alcatuita, in anul 1638, de Sfantul mitropolit Petru Movila al Kievului, marturisire care punea la indemana clerului si a credinciosilor ortodocsi o calauza in lupta lor impotriva ratacirilor de la Sfanta Traditie a Bisericii Ortodoxe.

Vrednicul mitropolit Varlaam al Moldovei era pretuit atat in tara, cat si in afara ei. Astfel, pentru evlavia si intelepciunea sa, el s-a numarat, in anul 1639, printre cei trei candidati propusi pentru ocuparea tronului de patriarh ecumenic al Constantinopolului.

Ca un pastor bun si harnic, mitropolitul a tiparit la Iasi mai multe carti de slujba si de aparare a credintei ortodoxe, si anume: Cazania, Cele sapte Taine, Raspuns impotriva catehismului calvinesc, Pravila, Paraclisul Nascatoarei de Dumnezeu si altele.

Lucrarea sa intitulata Cazania sau Carte romaneasca de invatatura la duminicile de peste an, la praznice imparatesti si la sfinti mari (1643), a fost prima carte romaneasca tiparita in Moldova. Ea s-a raspandit in toate provinciile romanesti, dar mai ales in Transilvania, unind in cuget si credinta pe romanii care locuiau de o parte si de alta a Muntilor Carpati.

In timpul pastoririi mitropolitului Varlaam a fost zidita frumoasa biserica a Manastirii Sfintii Trei Ierarhi din Iasi, ctitoria cea mai de seama a domnitorului Vasile Lupu. In aceasta biserica, sfintita in anul 1639, mitropolitul Varlaam slujea adeseori si binevestea Evanghelia lui Hristos cu ravna si intelepciune. Tot aici, la 13 iunie 1641, evlaviosul mitropolit a asezat moastele Cuvioasei Parascheva, daruite domnitorului Vasile Lupu de Patriarhia Ecumenica de Constantinopol, in semn de recunostinta pentru ajutorul oferit de el acesteia, in vremea patriarhului ecumenic Partenie I (1639-1644).

Pentru a intari credinta ortodoxa si a-i lumina pe tineri, mitropolitul Varlaam l-a indemnat pe domnitorul Vasile Lupu sa intemeieze la Iasi, in anul 1640, prima scoala de grad inalt din Moldova, dupa modelul Academiei duhovnicesti de la Kiev, infiintata acolo de Sfantul Ierarh Petru Movila. Noul asezamant de cultura din Moldova, in care se preda in limbile greaca, slavona si romana, se afla in incinta Manastirii Sfintii Trei Ierarhi din Iasi, avand la inceput si profesori trimisi de Mitropolitul Petru Movila.

Dupa ce domnitorul Vasile Lupu a pierdut scaunul domnesc, in anul 1653, mitropolitul Varlaam, dornic de liniste si de rugaciune, s-a retras la manastirea sa de metanie, Secu, dupa cum marturiseste cronicarul Miron Costin. Vrednicul mitropolit a mai trait patru ani, in smerenie, in rugaciune si in vietuire sfanta, stramutandu-se la vesnicele locasuri catre sfarsitul anului 1657. Toate cele agonisite in timpul vietii sale le-a daruit Manastirii. El a fost inmormantat in zidul de miazazi al bisericii Manastirii Secu.

Pentru ravna sa intru apararea dreptei credinte, pentru vietuirea sa sfanta si pentru lumina duhovniceasca pe care a daruit-o poporului roman dreptcredincios, la propunerea Sinodului mitropolitan al Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, in data de 12 februarie 2007, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a inscris in randul Sfintilor din calendar pe invatatul mitropolit Varlaam al Moldovei, cu zi de pomenire la 30 august. Moastele sale se gasesc acum asezate in racla, in biserica Manastirii Secu.

Pentru ale lui sfinte rugaciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieste-ne pe noi. Amin.

2. Sfantul Ierarh Ioan s-a nascut in Ţara de Jos a Moldovei, in tinutul Vrancei, din neam de razesi, din binecredinciosii parinti Gheorghe si Anastasia. Din tinerete a dorit viata calugareasca si a plecat la Manastirea Rasca, unde a fost calugarit de egumenul Agafton, in jurul anului 1630. Apoi a ajuns vietuitor al Manastirii Secu. Ioan, care vietuise la Rasca aproximativ 18 ani, nu a uitat insa niciodata in viata manastirea in care a fost calugarit, contemporanii si urmasii numindu-l Ioan de la Rasca .

La Manastirea Secu, Ioan a stat sub ascultarea egumenilor Nichifor si Ghedeon, acesta din urma fiind ctitorul Schitului Sihastria, si apoi, in doua randuri, mitropolit al Moldovei.

In anul 1641, domnitorul Vasile Lupu, sfatuit de mitropolitul Varlaam, infiinteaza in Cetatea Neamtului o mica manastire, cu hramul Sfantul Ierarh Nicolae. In cetate se adaposteau, in vremuri de restriste, familia domnitorului si alte familii boieresti din Moldova. Aici era adapostit si tezaurul tarii. De aceea, mitropolitul Varlaam a asezat la egumenia acestei manastiri-cetate pe Ioan numit de la Rasca , adus de la Manastirea Secu, calugar smerit, mare rugator si postitor.

Ioan a fost egumen la manastirea din Cetatea Neamtului pana in anul 1665. El a botezat-o, in anul 1650, pe fiica lui Joldea, armasul cetatii, cea care avea sa fie, peste ani, marea sihastra, Sfanta Cuvioasa Teodora de la Sihla, si tot el i-a fost duhovnic si indrumator pana la varsta de 16 ani, indemnand-o sa aleaga viata monahala. In toti acesti ani, el a povatuit cu blandete pe strajerii cetatii, savarsind si pentru ei Sfanta Liturghie, fie in paraclisul cetatii, renovat de Vasile Lupu, fie in bisericuta metocului din satul strajerilor, ctitorita de acelasi milostiv domnitor, si care avea ocrotitor tot pe Sfantul Ierarh Nicolae. In cele din urma zile ale Sfantului mitropolit Varlaam, egumenul Ioan ,,din Cetate se afla in chilia acestuia de la Secu, ascultandu-i ultimele dorinte si povete, iar dupa mutarea sa la Domnul, l-a asezat in mormantul de langa zidul bisericii.

In anul 1666, mitropolitul Ghedeon, aflat pentru a doua oara in scaunul mitropolitan, l-a asezat egumen la Manastirea Secu, dar in anul 1667, Ioan este ales, hirotonit si inscaunat episcop al Husilor, Episcopie ce purta grija de credinciosii din Ţara de Jos a Moldovei, de pe ambele maluri ale Prutului. Aici, Ioan a pastorit timp de sapte ani, in vremuri grele, cand turcii si tatarii pradau, deseori, aceste locuri. Vladica Ioan era milostiv, gata oricand sa aline orice durere. Era foarte indragit si cinstit de ceilalti ierarhi moldoveni, mai cu seama de Sfantul Ierarh Dosoftei, in acea vreme episcop la Roman, iar dupa cativa ani, mitropolit al Moldovei.

Din anul 1674 si pana la fericita sa mutare la Domnul in anul 1685, Ioan a pastorit Episcopia Romanului. Aceasta eparhie se bucura de deosebita cinste, ierarhilor dandu-li-se uneori titlul de ,,arhiepiscop sau chiar de ,,mitropolit al Ţarii de Jos. Şi aici, marele ierarh Ioan a dus o viata pilduitoare. Un Pateric al Sfintilor din Moldova, manuscris din anul 1888, ni-l descrie astfel: Preasfintitul arhiepiscop Ioan a indemnat pre lume a se minuna prin stralucitele si sfintele sale nevointe. El mai intai din tanara varsta a imbratisat oranduiala monahiceasca si petrecand viata sfanta si placuta lui Dumnezeu, de acolo s-a randuit la scaunul arhiepiscopiei Romanului in anul 1674, unde iarasi intru neincetate nevointi si intru inalte bunatati stralucind minunat! Şi petrecand cu smerenie adanca, s-a mutat la vesnica odihna .

Cat timp a pastorit la Roman s-a ostenit ca, din putina sa agoniseala, sa ctitoreasca Manastirea Mera, in tinutul natal al Vrancei. La savarsirea acestei frumoase fapte a fost ajutat de rudenia sa, vornicul Motoc din Odobesti. Manastirea Mera era destul de aproape de Manastirea Varzaresti. Episcopul Ioan a gasit de cuviinta ca la aceasta manastire sa aseze pe ucenica sa, Teodora, de la Cetatea Neamtului, impreuna cu alte cateva calugarite. Purtand grija de lucrarile de la Mera, putea supraveghea si linistea calugaritelor, ajutandu-le, totodata, cu cele necesare traiului.

Adanc miscat de viata curata si alesele nevointe ale episcopului Ioan, Sfantul Mitropolit Dosoftei, in cartea sa Viata si petrecerea sfintilor, il numeste ,,arhiepiscopul cel sfant si minunat .

In anul 1685, fericitul Ioan s-a mutat la Domnul. Sfantul Mitropolit Dosoftei, impreuna cu ceilalti ierarhi ai Moldovei, i-a facut cuvenita prohodire si l-a asezat in mormantul de langa biserica cea mare a Manastirii Secu. Lespedea mormantului sau, peste care au trecut vitregiile vremurilor, sta si astazi marturie deasupra locului unde odihnesc osemintele sale. Cuvioasa Teodora, dupa ce si-a condus duhovnicul pe drumul spre vesnicie, s-a retras in singuratate in Muntii Sihlei, urmand pilda vietii duhovnicescului sau parinte. Luand in considerare viata de sfintenie si cinstirea de care s-a bucurat inca din viata ierarhul Ioan al Romanului, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane l-a trecut in randul Sfintilor in data de 7 martie 2008, avand zi de pomenire la 30 august, impreuna cu Sfantul Ierarh Varlaam, mitropolitul Moldovei.

Pentru ale lui sfinte rugaciuni, Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ne pe noi. Amin.

3. Sfantul Alexandru s-a nascut in anul 239 in Calabria, din parinti crestini, Gheorghe si Vriena. De tanar a vietuit in pustnicie, nevoindu-se in rugaciuni si posturi si suferind multe de la pagani in acele vremuri de prigoana. Dupa o vreme a mers in Grecia, impreuna cu doi ucenici, Vitalie si Nichifor, iar de acolo la Bizant, unde pastorea Sfantul Mitrofan (306-325). Acesta, neputand indeplini slujirea sa din pricina batranetii, l-a hirotonit pe Alexandru horepiscop in anul 314, spre a-l ajuta in indeplinirea sarcinilor arhieresti. Cand s-a adunat la Niceea intaiul Sinod Ecumenic, in anul 325, din porunca Sfantului imparat Constantin cel Mare (306-337), arhiepiscopul Mitrofan, neputand sa se duca la acel sobor, din pricina batranetii si a slabiciunii trupesti, a trimis pe acest Alexandru, aparator al dreptei credinte. El, sezand in sobor in locul arhiepiscopului sau, s-a luptat mult prin cuvant pentru dreapta credinta impotriva raucredinciosului Arie. Dupa incheierea Sinodului, Alexandru intorcandu-se din Niceea in Constantinopol, ingerul Domnului s-a aratat fericitului Mitrofan, spunandu-i: ,,Dupa zece zile iti vei lua cununa de la Dumnezeu, iar scaunul bisericesc sa-l ia, in locul tau, Alexandru, slujitorul tau .

Deci, a venit si dreptcredinciosul imparat, marele Constantin, impreuna cu alti parinti, ca sa cerceteze pe Sfantul Mitrofan, care era bolnav si zacea pe patul mortii. Cand l-a intrebat pe cine il va binecuvanta sa primeasca scaunul arhieresc dupa mutarea sa, Sfantul Mitrofan a raspuns: ,,Domnul mi-a descoperit ca dupa mine va lua scaunul arhieresc Alexandru, impreuna-slujitorul meu, cel vrednic de adevarata alegere si de harul Duhului Sfant . Asa s-a si intamplat.

Ducandu-se Sfantul Mitrofan la Domnul, a fost pus, ca al doilea ierarh al Constantinopolului, Alexandru. El a pastorit bine turma cea cuvantatoare a lui Hristos si aducea la dreapta credinta pe eretici si pe pagani, pentru ca nu numai cu arienii avea mare lupta, dar si cu filosofii pagani. Unii dintre acesti filosofi, indraznind, se apropiau de imparat si il certau, ca a lepadat credinta cea veche parinteasca, a lepadat legile romane si a primit o credinta si o lege noua, care va fi, ziceau ei, nu spre intarire, ci spre risipirea imparatiei. Ei rugau pe imparat sa le porunceasca sa intrebe de credinta pe Alexandru, episcopul lui; deci, imparatul a poruncit sa se faca intrebare inaintea poporului. Alexandru, arhiereul lui Dumnezeu, fiind plin de Duhul Sfant, a incuviintat aceasta.

Ducandu-se multi filosofi si voind toti sa se intrebe cu episcopul crestin, Sfantul Alexandru i-a rugat sa aleaga pe unul dintre ei mai intelept si bun cuvantator si sa-l puna inaintea sa la intrebare, iar ceilalti sa asculte. Şi ei au ales pe unul si l-au pus inaintea arhiereului, iar ei singuri s-au pregatit sa asculte cu luare aminte.

Incepand Sfantul Alexandru, a zis catre filosof: ,,In numele Domnului meu Iisus Hristos, iti poruncesc sa taci! Şi indata i s-a legat limba filosofului si a ramas mut, neputand zice nimic.

Vazand aceasta, adunarea filosofilor s-a infricosat si s-a rusinat. Deci, unii dintre ei au fugit de rusine, iar altii au crezut in Hristos. Filosoful cel amutit, vazand prin amenintare ratacirea sa, iar credinta crestina aratandu-i-se a fi dreapta nu prin cuvinte mestesugite, ci prin putere dumnezeiasca, a cazut la picioarele arhiereului si i s-a dezlegat limba din amutire, si cu mare glas a inceput a slavi pe Hristos si s-a botezat impreuna cu ceilalti prieteni ai sai. Atunci s-a facut bucurie imparatului si tuturor credinciosilor, incat Dumnezeu, Care a daruit atata putere minunata placutului sau, era slavit de toti.

Trecand cativa ani de la intaiul Sinod Ecumenic si fiind chemat la Constantinopol ereticul Arie, a amagit cu viclesug pe dreptcredinciosul imparat Constantin, cand l-a intrebat de crede asa cum Sfintii Parinti au intarit in Sinodul din Niceea. Iar el, avand in san o hartie unde era scrisa credinta eretica, isi lovea cu dreapta pieptul, zicand: ,,Asa cred , ca si cum se invoia cu credinta cea intarita in Niceea, dar in gand zicea: ,,Asa cred, precum am scris cu mana mea, si cum am in sanul meu . Jurandu-se inaintea imparatului ca asa crede, si imparatul nestiind viclesugul aceluia, a crezut cuvintele lui cele mestesugite. De aceea, l-a trimis la Preasfintitul Alexandru, poruncindu-i sa primeasca pe Arie intru impartasirea bisericeasca. Ziua de Duminica a fost randuita ca sa intre Arie in biserica spre impartasire. Sfantul Alexandru insa se indoia a-l primi, ca pe un incepator de eresuri. Fiind sambata spre Duminica, in acea noapte arhiereul lui Dumnezeu, Alexandru, a staruit la rugaciune inaintea sfantului altar si cu lacrimi se ruga lui Dumnezeu ca indata sa-i ia sufletul din trup, ca sa nu vada ziua aceea, in care Arie avea sa se apropie si sa ia impartasirea cu Sfintele Taine. Dar Dumnezeu, milostivindu-se spre Biserica Sa, a hotarat sa piarda pe Arie de pe pamantul celor vii.

Sfantul rugandu-se astfel lui Dumnezeu, dupa ce s-a facut ziua, s-a apropiat ceasul sfintei slujbe. El a vazut pe Arie ca venea, cu multa mandrie, de la palatul imparatesc la biserica, inconjurat de boierii care erau de eresul lui si de o multime de oameni inarmati. Apropiindu-se de locul ce se numea ,,Forul lui Constantin , a cazut frica asupra lui din mustrarea constiintei si, de frica, i-a venit nevoia cea trupeasca; deci, a aflat o latrina publica, in care, intrand el, a fost lovit cu o durere cumplita la cele dinauntru si a crapat in doua ca si Iuda, iesind din el maruntaiele. Astfel a pierit cu ticalosie, lepadandu-si sufletul cu amar. Atunci indata s-a instiintat toata cetatea de cumplita moarte neasteptata a ereticului Arie. Deci, ereticii s-au rusinat, iar dreptcredinciosii s-au bucurat, ca Hristos, adevaratul Dumnezeu, este razbunator asupra hulitorilor. Preasfintitul arhiepiscop Alexandru, auzind de aceasta, a dat multumire lui Dumnezeu, Cel ce S-a milostivit spre Biserica Sa. Apoi, bine carmuind Biserica lui Hristos ani indestulati, a ajuns la adanci batraneti; iar cand a fost aproape de sfarsit, credinciosii au inconjurat patul pastorului lor si-l intrebau: ,,Parinte, cui ne lasi pe noi, fiii tai? Pe cine vei pune in locul tau, care, mergand pe urmele tale, ar putea sa indrepte bine Biserica? . Iar el, aratand spre cei doi clerici care stateau aproape, spre preotul Pavel si spre diaconul Macedonie, a zis: ,,De voiti sa aveti pastor invatator si stralucit prin fapte bune, alegeti-l pe Pavel; iar de voiti sa-l aveti numai frumos la fata si cu podoaba din afara cinstit, atunci alegeti-va pe Macedonie! Acestea zicand, marele arhiereu Alexandru si-a dat sufletul in mainile lui Hristos, in anul 337, avand de la nasterea sa 98 de ani.

Pentru ale lui sfinte rugaciuni, Hristoase Dumnezeule, miluieste-ne pe noi. Amin.

The post 30 D †) Sf. Ierarhi Varlaam, Mitropolitul Moldovei, si Ioan de la Rasca si Secu, episcopul Romanului; Sf. Ierarhi Alexandru, Ioan si Pavel cel Nou, patriarhii Constantinopolului appeared first on Basilica.ro - Agentia de presa a Patriarhiei Romane.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1139

Id: 60997

Data: Aug 30, 2016

Imagine: