95 de ani de la unirea Bucovinei cu Romania

La 28 noiembrie 1918, tot într-o zi de joi, bucovinenii sarbatoreau reîntregirea pamântului stramosesc. Bucovina se unea cu tara dupa ce se aflase aproape un secol si jumatate sub stapânirea Imperiului Habsburgic și apoi a celui Austro-Ungar. Era triumful unei întregi natiuni, dar si meritul unor politicieni cu viziune, care au stiut sa valorifice prilejul oferit de istorie. O reusita de care românii nu s-au putut bucura decât 22 de ani, pentru ca în 1940 partea de nord a tinutului a fost ocupat de sovietici, dupa cum ne informeaza canalul de știri Digi24. Azi, Bucovina de nord e parte a Ucrainei.Buchenland, în limba germana. În româneste, Ţara Fagilor, Bucovina de nord. În anul 1774, Imperiul Otoman a cedat Austriei tinutul lui Ştefan cel Mare, pamânt care facea parte din Principatul Moldovei. În 1918, dupa 144 de ani sub stapânirea Imperiului Habsburgic, bucovinenii pot sa-și decida singuri soarta. Prilejul era unic în istorie.„Primul Razboi Mondial a aratat taria contradictiilor, a scos la iveala toate aceste elemente divergente care, pe fondul pierderii razboiului de catre alianța din care Austro-Ungaria face parte, au dus în cele din urma la dezmembrarea statului dualist si la aparitia statelor nationale”, a explicat Alin Ciupala - istoric, pentru Digi24.Înca de când a izbucnit Primul Razboi Mondial, marea dorinta a bucovinenilor era sa revina în patria mama. „Atât și-au dorit bucovinenii unirea, pentru ca s-au dus sute, au trecut clandestin granița ca sa participe la razboi, în cadrul armatei române”, a subliniat Dumitru Covalciuc, scriitor, Cernauți, pentru Digi24.Dar vechiul pamânt românesc era dorit deopotriva de austrieci, de ucraineni si de rusi. Imperiul Habsburgic pregatea anexarea Bucovinei la Galitia, iar ucrainenii intentionau sa-si înfiinteze propriul stat. În ziua de 27 octombrie 1918, Adunarea Nationala a românilor a decis la Cernauti unirea Bucovinei cu România. Reacția ucranienilor a fost sa ocupe nordul ținutului.„Românii din Bucovina, spre deosebire de ucraineni, nu aveau forta militara. Fata de Transilvania, noi n-am avut aici o garda civila”, a spus Mihai Ceaușu, pentru Digi24.Asa ca au cerut sprijinul armatei române, a carei interventie a fost salvatoare. „A fortat retragerea ucrainenilor, fara sa ajunga odata la o ciocnire militara. A permis Consiliului Național Român și comitetului care era condus de catre Iancu Flondor sa preia puterea politica”, a precizat Mihai Ceaușu - istoric, pentru Digi24.În ziua de 28 noiembrie 1918, în Palatul mitropolitan din Cernauti, Congresul General al Bucovinei a votat în unanimitate unirea cu vechiul Regat.Motiunea de unire a Bucovinei cu România (15/28 noiembrie 1918)„Congresul general al Bucovinei, întrunit azi, joi în 15/28 noiembrie 1918 în Sala Sinodala din Cernauti, considerând ca, de la fondarea Principatelor Române, Bucovina, care cuprinde vechile tinuturi ale Sucevei si Cernautilor, a facut pururea parte din Moldova, care în jurul ei s-a închegat ca stat;considerând ca în cuprinsul hotarelor aceste tari se gaseste vechiul Scaun de domnie de la Suceava, gropnitele domnesti de la Radauti, Putna si Suceava, precum si multe alte urme si amintiri scumpe din trecutul Moldovei;considerând ca fii ai acestei tari umar la umar cu fratii lor din Moldova si sub conducerea acelorasi domnitori, au aparat de-a lungul veacurilor fiinta neamului lor împotriva tuturor încalcatorilor din afara si a cotropirii pagâne;considerând ca în 1774, prin viclesug, Bucovina a fost smulsa din trupul Moldovei si cu de-a sila alipita coroanei Habsburgilor;considerând ca 144 de ani poporul bucovinean a îndurat suferintele unei ocârmuiri straine, care îi nesocotea drepturile nationale si care prin strâmbatati si persecutii cauta sa-i înstraineze firea si sa învrajbeasca celelalte neamuri cu care el voieste sa traiasca ca frate;considerând ca, în scurgere de 144 de ani, Bucovinenii au luptat ca niste mucenici pe toate câmpiile de batalie în Europa sub steag strain pentru mentinerea, slava si marirea asupritorilor lor, si ca ei drept rasplata aveau sa îndure micsorarea drepturilor mostenite, izgonirea lor din viata publica, din scoala si chiar din biserica;considerând ca în acelasi timp poporul bastinas a fost împiedicat sistematic de a se folosi de bogatiile izvoarelor de câstig ale acestei tari si despoiata în mare parte de vechea sa mostenire;considerând ca, cu toate acestea, Bucovinenii n-au pierdut nadejdea ca ceasul mântuirii, asteptat cu atâta dor si suferinta, va sosi si ca mostenirea lor strabuna, taiata prin granite nelegiuite, se va reîntregi prin realipirea Bucovinei la Moldova lui Ştefan, si ca au nutrit vesnic credinta ca marele vis al neamului se va înfaptui când se vor uni toate tarile române dintre Nistru si Tisa într-un stat national unitar;constata ca ceasul acesta mare a sunat!Astazi, când dupa sfortari si jertfe uriase din partea României si a puternicilor si nobililor ei aliati, s-au întronat în lume principiile de drept si umanitate pentru neamurile, si când în urma loviturilor zdrobitoare Monarhia austro-ungara s-a zguduit în temeliile ei si s-a prabusit, si toate neamurile încatusate în cuprinsul ei si-au câstigat dreptul de libera hotarâre de sine, cel dintâi gând al Bucovinei dezrobite se îndreapta catre regatul României, de care întotdeauna am legat nadejdea dezrobirii noastre.Drept aceea noi, Congresul general al Bucovinei, întrupând suprema putere a tarii si fiind singuri cu puterea legiuitoare, în numele suveranitatii nationale, hotarâm:Unirea neconditionata si pe vecie a Bucovinei în vechile ei hotare pâna la Ceremus, Colacin si Nistru cu regatul României”.sursa: Bogdan Murgescu – Istoria României în texte din historica.ro.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 536

Id: 35993

Data: Nov 28, 2013

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar
Evanghelia zilei