Momentul unirii Transilvaniei cu patria-mama a fost un act de desavârsire diplomatica a elitei transilvanene, fiind pregatit pâna în cele mai mici detalii într-o discretie totala fata de marile puteri. Despre modul în care s-a desfasurat Unirea de la 1 decembrie 1918 si despre alte aspecte legate de identitatea nationala a românilor ne-a vorbit academicianul Mircea Malita, într-o evocare a tatalui si unchiului domniei sale, ambii direct implicati în realizarea unirii.Domnule academician, ati avut prilejul sa aflati numeroase informatii despre Unirea de la 1 decembrie 1918 de la surse direct implicate în organizarea si desfasurarea Adunarii de la Alba Iulia. A fost acest act al unirii vointa tuturor românilor?Se spune ca populatia transilvaneana nu era pregatita pentru unire, pentru ca nu o cunostea si nu avea contact cu ea, însa nu este asa. Bunica mea, când pregatea pentru masa taieteii, auzeam cum cânta ceva. Eu nu am stiut la început ce cânta. Erau niste versuri foarte frumoase, le învatasem pe de rost si le stiu si acum: „Aste ziduri si palate unde zac mii de pacate, haideti sa le darâmam“ sau altele: „Arme, arme, arme, scumpa Românie, da fiilor tai“. Şi multa vreme mi-am batut capul de unde sunt aceste poezii. Ce e cu ele? Erau absolut poezii românesti, valahe. Una era de la 1848, de la Bucuresti, de la Revolutia de la â48, iar cea cu armele era de la Razboiul de Independenta de la 1877. Bunica era istoriceste legata prin evenimente si putea sa cânte româneste.Şi probabil ca erau numeroase persoane care cunosteau astfel de cântece…Bineînteles. Aceasta este dovada ca astfel de lucruri erau prezente la transilvaneni. Ea ilustra pentru mine ceea ce simt toti preotii sau preotesele din România (bunicul domnului academician era preot - n.r.). Legatura cu tara exista. Chiar daca tactic înainte de actul propriu-zis al unirii nu s-a discutat despre unire, pentru ca însemna sa dai un argument formidabil dusmanilor care spuneau ca e vorba de o uneltire a unei tari asupra unei alte tari. Se vorbea, în schimb, despre independenta Transilvaniei si independenta românilor din Transilvania, pentru ca ei sunt majoritari. Povestirile despre unire au fost foarte numeroase.De la noi din familie au participat doua persoane. Unul era tatal meu, care fusese numit ofiter al Garzii Civile. Asta însemna ca fara uniforma si grade erau membri ai garzii civile pentru asigurarea pazei într-o regiune bântuita de extremisti maghiari.Un fel de securitate colectiva. El, în conditiile acestea, a avut sarcina precisa de a organiza siguranta pe Crisuri, de a organiza alegerile si de a culege semnaturile celor care îi delegau pe oamenii care merg la Alba Iulia. Pentru ca totul s-a desfasurat într-o discretie desavârsita.Pregatirea a fost un monument al politicii si diplomatiei transilvanene. S-a facut în tacere. S-au organizat negocieri cu ungurii, ca sa le distraga atentia si sa îi amageasca. Când au zis ca nu se înteleg, atunci deja lumea era plecata la Alba Iulia. Toate aceste lucruri extraordinare nu sunt cunoscute. Asta pentru ca primii secretosi erau artizanii unirii. În exterior nu se stia ce se întâmpla. Nu s-a pomenit cuvântul „unire“ decât la Alba Iulia. Pâna atunci nu a vorbit nimeni nimic. Ungurii auzeau toata ziua stiri despre unire, dar de la Bucuresti. Pentru ca la Bucuresti se vorbea de unire, însa transilvanenii nu au pomenit acest cuvânt deloc pâna în momentul în care s-a citit proclamatia. Ce disciplina! S-a discutat despre independenta, dar nu despre unire.Ungurii nu stiau ca în ziua de 1 decembrie se vor aduna toti alesii, dupa alegeri, tinute si acestea în secret, si vor hotarî unirea.Cum a fost posibila aceasta discretie, pentru ca erau implicati numerosi oameni de pe un teritoriu foarte întins?Tocmai de aceea spun ca este o arta. Este o minune ceea ce s-a întâmplat. Cum îsi dramuiau cuvintele si socotelile si pasii în aceasta chestiune, sa nu fie acuzati ca fac jocul unei tari straine. Pentru ca România era un stat strain atunci.A fost totalmente vointa românilor transilvaneni...Transilvanenii visau la asta de o mie de ani. Asteptau acest moment. Se împlineau exact o mie de ani de când venisera ungurii acolo. Şi în tot acest timp, românii de aici nu au avut decât strategia supravietuirii.A fost o surpriza pentru cei din exterior, pentru straini! Dar în Ardeal cum stateau lucrurile?Da, asa a fost. A fost o surpriza pentru cei din exterior, însa în interior era o disciplina extraordinara. Se stia ce se vrea. Dovada ca pentru Adunare s-au facut votari în sate, semnaturile au fost culese si duse la Alba Iulia. Era o operatie juridica perfecta, de formare a unui Parlament care s-a întrunit la Alba Iulia si a decis soarta transilvanenilor. Dar ca trimisi ai nostri. Alesi ai nostri.Tatal meu a fost omul care a dus semnaturile de pe Valea Crisului, ceea ce nu era o sarcina simpla. Era sa fie asasinat în gara Arad de aceste grupe, însa a scapat. Altcineva a fost ucis într-un alt tren si i s-a facut acolo o ceremonie formidabila la Alba Iulia.Delegat ales era un frate al bunicii, un preot de sat. Acesta, dorind sa faca politica, a fost foarte atras de Partidul National, întrucât acolo a jucat un rol din ce în ce mai mare. Acesta a fost delegat si a votat în unul din comitetele în care se cerea opinia participantilor. Era delegat cu alegerile.Astfel ati avut prilejul de a afla informatii din doua surse despre modul în care s-a desfasurat Unirea de la 1 decembrie.Da, am putut auzi din doua surse, însa, evident, mai aproape am fost de povestirile tatalui meu, care erau exterioare fata de cele ale lui Iosif Tarau.Actul unirii este un monument al diplomatiei! Pentru ca trebuia organizat în asa fel încât sa se poata face unirea. Sa poata fi realizata sub ochii ocupantilor, dar fara stirea lor.În timp ce pregatirile mergeau ca pe roate, la fel ca si crearea unei forte armate, toate se faceau în paralel cu o mare negociere cu ei de la egal la egal pentru soarta comuna a maghiarilor si a transilvanenilor. Erau tinuti ocupati si antrenati în negocieri foarte serioase, iar cea care pe nesimtite facea pregatirile era echipa de la Oradea, care era condusa de Lazar (Aurel Lazar - n.r.), avocat, care avea toata dibacia unui jurist subtire si care a facut toate pregatirile pentru Alba Iulia. Toata unirea a fost pregatita la Oradea.Totul a fost într-o discretie totala. De aceea si trebuia o organizare foarte puternica pentru alegerile pe care le faci cu populatia. Pe militari care pazesc, pe unguri care nu trebuia sa se agite si sa dea lovituri de prevenire daca aflau, sau chiar în timpul alegerilor.De ce nu a reactionat partea maghiara?Nu a mai fost timp. Nu au avut cum sa mearga la Alba Iulia sa saboteze o manifestare cu mii sau zeci de mii de oameni. Tatal meu a fost delegat de Lazar pentru aceste actiuni cvasi-militare si de aceea a avut ocazia sa îl cunoasca. Era un personaj foarte cunoscut de noi, stimat de noi. În casa lui s-au scris aproape toate marile declaratii.Cuvântul „unire“ nu a aparut în nici un document. Nicaieri. În toate chestiunile pe care le faceau nu figura cuvântul „unire“. În pregatirile de la Alba Iulia, în nici un document nu aparea cuvântul „unire“. Nu a aparut acest cuvânt nici macar când a fost deschisa Adunarea. A aparut abia în ultimul moment, când a fost citita hotarârea, în uralele întregii adunari, care astepta acest cuvânt si sustinea acest cuvânt, fara sa faca din asta o lozinca controversata ce ar fi putut aduce daune.Nu e de mirare, pentru cine cunoaste, prin câte au trecut acesti transilvaneni în cei o mie de ani de când au fost nevoiti sa ramâna în viata si sa îsi vorbeasca limba. De aceea, când ajungem sa vorbim despre Biserica Ortodoxa, trebuie sa întelegem ca a avut misiunea ei spirituala în ceea ce priveste credinta, dar si un rol social, de a strânge comunitatile românesti ca într-un evantai satesc. De a crea o solidaritate.Dar mai exista si un rol politic. Pentru ca în biserica, la Liturghie, acesti români îsi aud limba în care vorbesc si simt româneste, îsi simt solidaritatea si sunt români si în veleitatile si scopurile lor. Rolul Bisericii a fost definit prin însasi pozitia ei în spatiu si timp, în istorie. Sigur ca preotii toti erau angajati în acest proces si pe nesimtite, cu discretie, faceau roluri politice în Transilvania.Cum a fost primita vestea de straini? A fost surprindere?A fost nu doar surprindere! A fost o catastrofa! O nebunie! Pentru ca nu stiau cum sa reactioneze. Sigur, au fost represalii, au mai dat foc pe ici, pe colo, însa erau si ei intimidati de aceasta solidaritate si disciplina imensa. De acum aveau de-a face cu un singur organism. Cu o singura entitate statala.A existat si un curent care dorea independenta Transilvaniei, nu unirea ei. Care ar fi fost soarta Transilvaniei daca se alegea doar independenta?Erau doua curente. Unul care dorea ca Transilvania sa ramâna independenta total fata de oricine, inclusiv fata de România. Visul celor care au dorit acest lucru a fost acela al unui fel de Elvetie. Independenta si neutralitate. Care avea resursele minerale si tot ceea ce aveau nevoie. Pentru ca exista resurse naturale si posibilitati de agricultura bune. S-ar fi descurcat din punct de vedere economic. Însa acesti oameni care îsi doreau asta au fost putini. Şi din ce în ce mai putini. Pentru ca se vedea ca Aliatii cuceresc razboiul, iar României i s-a promis de la început realizarea unitatii pe care a cerut-o. Acest lucru era cerut oficial. Iar acum, toate acestea tineau de vointa transilvanenilor.La ora actuala, pe continentul din care facem si noi parte se discuta despre o identitate europeana, nu una nationala. Este tot un fel de unire si aceasta, la o scara mult mai mare?Cred ca este o greseala care se face undeva în strategia sustinuta de la Bruxelles. Ei sustin integrarea absoluta. Pe toate liniile. Omitând faptul ca exista ceva care nu se integreaza niciodata, si anume cultura. Culturile nu se integreaza. Ele sunt prin definitie acele grupari de convingeri, credinte, traditii specifice si care dau identitatea omului. Asta e o greseala. A doua greseala este sa îti imaginezi ca statele acestea vor fi absorbite într-un tot de tipul Statelor Unite ale Europei. Ei vorbesc deja despre cetateni ai Europei. Nu exista în istoria gândirii politice umane niciodata cetatean fara stat. Doar când absorbi statul si devii tu statul lor unit, atunci poti vorbi de cetateni europeni. În rest este o aberatie. Ei se scalda în aceste confuzii mentalo-politice foarte mult în cursa de a crea o forta unita, un mare stat european pe seama celor existente, care devin parti ale totalului, asa cum sunt regiunile oricarui stat mare. Nu tine asa ceva. Pentru ca nu o sa fim noi primii care vom obiecta, mai ales ca gândirea ne este confuza. Dar vor fi spaniolii, sau germanii, care vor obiecta cu siguranta.Cu toate acestea, exista încercari de uniformizare culturala…Întâlnim ideea ca nu exista culturi, ci numai clase sociale si nu exista nici identitate nationala, nici natiuni, nici state. Exista viziuni din acestea trecatoare, însa nu exista baza sociala, politica, explicativa, conceptuala prezenta. Eu nu vad statul disparând niciodata. Şi nu este din cauza unor erori ale europenilor. Este pentru ca majoritatea tarilor din lume astazi sunt emergente, puternice si noi, si e noua generatie, care nu scade în vigoarea urmaririi unui obiectiv propriu. Sunt tarile emergente de peste tot. Toate se bazeaza pe statul lor. În aceste tari, daca vorbesti despre diminuarea rolului statului, se vor uita la tine daca nu cumva te-ai îmbolnavit. Pai, statul l-a scos din mizeria subdezvoltarii si prin actiunile lui energice i-a asigurat un grad care se numeste „emergent“. Acum nu esti „subdezvoltat“, ci esti dezvoltat sau emergent.În privinta pozitiei României, a fost odata un om care a gândit pentru toti si care a fost un as mare al diplomatiei, respectiv Nicolae Titulescu. Este colosal de instructiv sa citim ceea ce scrie. El a avut o alta decizie pentru România atunci când a izbucnit al Doilea Razboi Mondial. Dar nu l-a ascultat nimeni. A „vândut“ însa aceasta reteta, în sensul ca a avut ocazia sa o explice turcilor, care au stat atunci si au luat notite. Şi tot planul facut de Titulescu pentru salvarea din cel de-al Doilea Razboi Mondial a fost aplicat de turci. Începând cu neutralitatea. De atunci, spui Titulescu în Turcia si acestia îsi scot palaria. Şi noile generatii stiu despre el.Începe sa se instaleze tot mai mult în rândul românilor o teama de a ne afirma identitatea nationala. Daca marturisesti ca simti si gândesti româneste, exista riscul sa fii etichetat extremist. Cum vedeti aceste lucruri?Confuzia aceasta exista. Exista un nationalism, o secta dominanta a nationalismului, daca putem sa îi spunem asa, care introduce în definitia de nationalitate notiunea etnica. De etnie. Au fost doua scoli: una germana, care a fost de la început construita pe sânge si pamânt, sânge însemnând comunitatea etnica. Adica, suntem o natiune pentru ca avem aceasta în structura noastra biologica. Ceilalti, francezii, de exemplu, sustin ca cetatean al unei tari si membru al natiunii ei nu e cel care are un sânge sau altul, ci este cel care locuieste într-un spatiu si vorbeste una si aceeasi limba. Daca esti în Franta si vorbesti frantuzeste, înseamna ca esti francez. Nu îti cauta ADN-ul.Şi totusi, a devenit o problema afirmarea identitatii nationale…Este delicat terenul si este exploatat de catre extremisti într-un fel. Însa toti oamenii echilibrati mental si cunoscatori ai stiintelor politice pot fi capabili sa înteleaga ca lucrurile sunt diferite si conceptul adevarat de national si apartenenta la o natiune este altceva.Faptul ca îti promovezi valorile nationale îti aduce, usor-usor, eticheta de extremist.Sigur ca da. Vedeti dumneavoastra, secolul trecut a fost desemnat secolul extremelor. Şi extremismele nu au încetat. Ele sapa în continuare pacea omenirii, bunastarea ei si mintea oamenilor. De aceea, ori de unde apar, din sursa culturala, din sursa religioasa, din sursa morala si din întelepciunea traditionala pe care o au toate popoarele, atât timp cât mai traiesc oameni batrâni cu experienta de viata bogata, de oriunde vin stimuli pentru masuri împotriva extremismelor, împotriva febrelor, împotriva modelor exorbitante, toate au un rol foarte mare în societatea de astazi. Sa calmeze mintile oamenilor si sa le scada aceasta temperatura, care e maladiva, la una de functionare normala a mintii lor.Spun aceste lucruri pentru vremea în care traim. Însa pentru a întelege timpul prezent, un foarte mare interes trebuie sa aiba trecutul si, în acelasi timp, un mare imbold trebuie sa îl constituie viziunea viitorului.Ce credeti ca lipseste societatii de astazi?Îi lipsesc ambele preocupari.O cariera în slujba tariiAcademicianul Mircea Malita s-a nascut la 20 februarie 1927, în Oradea. Este matematician, diplomat, eseist. Licentiat în matematica si filosofie, profesor la Facultatea de Matematica a Universitatii Bucuresti. A fost ministru al învatamântului între 1970 si 1972. A fost ambasador al României în Elvetia si la ONU (1980-1982), apoi în SUA. Este membru al Academiei Române. De asemenea, a consacrat o buna parte din studiile sale relatiilor internationale, publicând în diferite lucrari de diplomatie. (Interviu publicat în saptamânalul Lumina de Duminica din data de 1 decembrie 2013, semnat de Silviu Dascalu)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 789

Id: 36081

Data: Dec 1, 2013

Imagine: