Pe latura de nord a Catedralei patriarhale, spre parcul invecinat cu bulevardul Regina Maria, cerul si pamantul se unesc prin trei cruci de piatra, informeaza Ziarul Lumina . Adevarate monumente de arta, acestea ne graiesc despre priceperea sculptorilor din trecut, despre evlavia credintei si frumusetea sufletului romanesc. Povestea crucilor-surori, care stau de veghe pe Dealul Patriarhiei, ramasa pentru multi o enigma, merita a fi stiuta.Intaia data mi-au atras atentia cand un copil mic, mic a imbratisat-o pe cea mai mare, din mijloc. Apoi, zile la rand, am vazut oameni inchinandu-se in dreptul lor. Impietrite cum sunt, taceau. Dupa un timp, a venit sarbatoarea Sfantului Dumitru, iar oamenii nu au mai avut ochi si pentru ele. Valul multimii a trecut, dar ele au ramas. La fel de impietrite, la fel de tacute. Oameni si pareriO troita monumentala din piatra, adapostita de copaci inalti, care poate fi admirata din pridvorul plin de lumini a lumanararului, sprijinit pe patru coloane ondulate. Sunt oameni care se opresc in dreptul crucilor si le cinstesc crestineste, dar sunt si foarte multi care trec pe langa ele fara sa le observe. Intrebati despre provenienta crucilor de pe Deal, insemnatatea lor sau despre motivatia pentru care au fost amplasate in acest loc, credinciosii nu stiu ce sa raspunda. 'Pentru mine crucea este cruce, indiferent de istoria din spatele ei, pe care mi-ar placea sa o cunosc, ce-i drept, dar nu o stiu. Ceea ce ma bucura cand ajung aici, sus, este sa-mi odihnesc capul pe ele, sa ma rog. Pentru mine, cele trei cruci de la Patriarhie sunt zidul plangerii mele', spune Irina Petrache, studenta.Batranul Ion Macovei masoara cu ochi cataractici, de jos pana sus, cele trei stane de piatra. Pune capul in pamant si priveste fix la varful bocancilor. Tace. Ridica mana si, in timp ce bate cu ea aerul amarui al toamnei, spune: 'Crucea din mijloc vrea sa insemne crucea pe care a fost rastignit Mantuitorul nostru, iar celelalte doua mai mici sunt ale talharilor. Nu-i asa?'Drumul crucilorInnegrite pe alocuri de vremi, cu bratele intinse in aer, ca in asteptarea unei imbratisari, povestea din spatele crucilor-surori de pe Deal asteapta sa fie marturisita oricui vrea sa o asculte. Era in anul 1906, in Parcul Carol, cu prilejul expozitiei jubiliare din acel an, dedicata mai multor celebrari: 45 de ani de la crearea statului Romania; 40 de ani de la instalarea regelui Carol I ca principe al Principatelor Unite; 25 de ani de la urcarea sa pe tron ca rege al Regatului Romaniei; doua milenii de la prezenta legiunilor romane in Dacia. In apropierea turnului care reproducea cetatea lui Vlad Ţepes de la Poenari (de unde se presupune ca a fost emis hrisovul din anul 1459, in care se face prima atestare documentara a orasului Bucuresti), au fost asezate trei cruci monumentale pentru a marca prin vechimea lor pomenita cetate. Dupa inchiderea expozitiei, crucile au ramas in Parcul Carol pana in 1965, cand au fost aduse pe Dealul Patriarhiei.OriginiCele trei cruci, fixate pe un postament de piatra artificiala, dupa prealabile reparatii si restaurari, difera atat prin data, cat si prin locul de provenienta. Cea mare, din mijloc, in pozitie verticala, asa-zisa a lui Petru Voda Cercel (1583-1585), este din anul 1584. Are inscriptie slavona si provine din satul Salatruc-Arges. Celelalte doua sunt asezate simetric, de o parte si de alta, usor inclinate, ca intr-o reverenta, spre cea din mijloc. Crucea din dreapta, dinspre biserica, dateaza din anul 1617, din vremea lui Alexandru Voda Ilias (1616-1618), are inscriptie slavona si este facuta cu cheltuiala logofatului Stoica si a sotiei sale Neacsa. Crucea din stanga, dinspre parcul palatului, este din anul 1644, 'din zilele lui Matei Basarab (1632-1654)', cu scriere in limba romana. Este franta in doua locuri in decursul vremii si reparata prin fixare cu ciment.Toate trei, pe langa inscriptii, au frumoase decoratii sapate in piatra. Crucea lui Petru Cercel, taiata dintr-un singur bloc de piatra dura si poroasa de 4,5 metri inaltime si 1,60 metri lungimea bratelor, se remarca in mod deosebit prin frumusetea scrierii si a ornamentelor. Specialistii spun ca aceste ornamente sunt copiate dintr-o miniatura. Crucea mare este lucrata cu o multa indemanare de catre mesterul Ivan I. Sandul, care si-a sapat numele, cat pentru o eternitate omeneasca, pe spatele acesteia.Din 1959, crucile asezate la nord de biserica au ramas pana astazi rugatoare neobosite. Aceste simboluri crestine ale mantuirii ne amintesc de fiecare data, cand ne ies in cale, de cuvintele Sfantului Chiril al Ierusalimului: 'O, crestine, nici un lucru sa nu faci pana nu faci semnul Sfintei Cruci, cand pleci in calatorie, cand incepi lucrul, cand te duci sa inveti carte, cand esti singur si cand esti cu mai multi; pecetluieste-ti cu Sfanta Cruce fruntea ta, trupul tau, pieptul tau, inima ta, buzele tale, ochii tai, urechile tale si toate ale tale sa fie pecetluite cu semnul biruintei lui Hristos asupra iadului. Şi nu te vei mai teme atunci de farmece sau descantece sau de vraji. Ca acelea se topesc de puterea Crucii, ca ceara de la fata focului si ca praful in fata vantului'.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 677

Id: 10380

Data: Nov 24, 2010

Imagine: