Amintiri despre parintele Cleopa

Parintii Bisericii sunt prelungirea in lume a Evangheliei, pentru ca Biserica este atelierul sfinteniei. De-a lungul veacurilor, Ortodoxia ne-a oferit o multime de mari chipuri patristice. Intre cele contemporane cu noi se afla si cel al arhimandritului Cleopa Ilie de la Manastirea Sihastria. Astazi se implinesc 14 ani de la trecerea sa in vesnicie si tot anul acesta parintele ar fi aniversat un secol de viata.Parintele Cleopa s-a nascut intr-o familie de tarani din judetul Botosani si a intrat ca frate de manastire la varsta de 14 ani in Schitul Cozancea, aproape de localitatea natala. Acolo l-a intalnit pe parintele Paisie Olaru, pe atunci schimonah. Intre ei s-a legat o prietenie duhovniceasca ce a durat toata viata lor.Sihastria in timpul staretului Ioanichie MoroiNu dupa mult timp, impreuna cu fratele lui, Gherasim, parintele a plecat la Schitul Sihastria Secului din judetul Neamt, unde egumen era renumitul staret Ioanichie Moroi, ieromonah cu metanie la Manastirea Neamt, originar din Ardeal. Nevoitor pentru putin timp in Sfantul Munte si la Ierusalim, parintele Ioanichie a fost trimis de staretul Manastirii Neamt, arhimandritul Melchisedec Dumitrescu, sa redeschida Schitul Sihastria, lasat de mult timp in paragina. Desi erau putini frati la Manastirea Sihastria, 14 la numar, parintele Cleopa, impreuna cu Gherasim, a fost pus inca de la inceput la incercare de staretul Ioanichie Moroi.Timp de trei zile, staretul i-a lasat la poarta manastirii sa loveasca cu batul intr-o buturuga de dimineata pana seara. Cand asfintea soarele, ii chema la trapeza si le dadea sa manance. Dupa trei zile de nevointa si rabdare, parintele Ioanichie i-a spovedit si i-a impartasit. Regula de primire a parintelui Ioanichie in Schitul Sihastria Secului era foarte aspra. Povesteau calugarii ca in timp ce parintele spovedea in staretie pe cel care dorea sa-l primeasca in manastire, economul de atunci, parintele Chiriac, statea in fata staretiei si astepta. Cand cel spovedit iesea de la parintele Ioanichie, economul il intreba unde-i este buletinul. Daca buletinul il oprea staretul, era semn ca respectivul ramanea ca frate la Sihastria.Daca avea buletinul la el, parintele Chiriac, foarte discret, ii spunea ca monahi buni se fac la Manastirea Secu si Neamt.Randuiala aspra pe care a adus-o parintele Ioanichie Moroi din Muntele Athos se pastreaza si astazi in Sihastria. Pe langa cele sapte Laude si Sfanta Liturghie zilnic, parintele Ioanichie a impus ca in Sihastria sa nu se manance carne. Lunea, miercurea si vinerea, masa era o data in zi, fara ulei. Martea si joia, de doua ori, cu ulei, iar sambata si duminica se dezlega la branza, oua si peste.Imediat dupa intrarea in schit, parintele Cleopa a fost randuit cu ascultarea la oile manastirii, slujire pe care a indeplinit-o 10 ani de zile. Aceasta ascultare i-a dat posibilitatea parintelui sa citeasca aproape intreaga biblioteca a Manastirii Neamt. A avut binecuvantarea sa-l vada si sa vorbeasca cu Sfantul Cuvios Ioan Iacob, in timp ce acesta din urma era bibliotecar la Manastirea Neamt. Pe cand pastea oile in padure, parintele s-a intalnit cu episcopul Ioan, refugiat din Kiev, Ucraina, care se adapostise la Manastirea Lainici. De acolo, pentru a nu fi descoperit, a inceput sa pustniceasca in muntii din jurul Sihastriei. Parintele Cleopa a mai intalnit si alti pustnici, care au lasat o puternica amprenta duhovniceasca asupra lui.Ravna, dragostea pentru Dumnezeu, iubirea pentru viata monahala i-au incununat nevointa parintelui Cleopa cu virtuti si daruri alese.Desi manastirea, imediat dupa al Doilea Razboi Mondial, a trecut prin multe si grele incercari, jefuita de rusii care, trecand prin Moldova, au luat pana si ceapa de pe brazdele din gradina manastirii, pradata de vestitul talhar Balta, care era cunoscut drept cel mai fioros bandit si fur al manastirilor din judetul Neamt, incendiata de acelasi raufacator, totusi, sub egumenia parintelui Cleopa, Sihastria a ramas in picioare.Cum a ajuns Cleopa de la oi sa conduca obstea manastiriiParintele Cleopa a fost ales staret in ciuda opozitiei multor parinti din schit. Parintele Ioanichie Moroi, bolnav, a lasat cu limba de moarte ca urmator lui la egumenia schitului sa fie monahul Cleopa de la stana. In timp ce parintele Cleopa tundea oile manastirii, parintii din consiliu au venit sa-i spuna ca este ales egumen. Parintele a dat inapoi spunand: "Nu ati gasit pe altul mai bun?"Cu multa smerenie, parintele a primit totusi sa fie staret schitului care avea multe chilii arse, biserica distrusa si monahii, mare parte adapostiti in bolnita, fiindca totul suferise din cauza incendiului.Vazand schitul in stare deplorabila, s-a dus la Manastirea Neamt pentru a cere ajutorul material din partea staretului de acolo in vederea refacerii cladirilor Sihastriei. Dar refuzul primit l-a mahnit mult pe proaspatul egumen. Iesind din cancelaria Manastirii Neamt, s-a dus la icoana Maicii Domnului si a plans acolo, cerand sa nu fie parasit. Iar ajutorul nu a intarziat. Cand a plecat de la Neamt, s-a intalnit cu un om important din conducerea statului, care, vazandu-l pe parintele abatut, i-a oferit o suma importanta de bani. De la Manastirea Neamt pana la Sihastria, parintele Cleopa a cantat "Aparatoare Doamna" pentru ca nu cumva sa se intalneasca cu talharul Balta.Cu banii primiti s-a reusit refacerea bisericii si a corpului de chilii. S-a construit Paraclisul "Sfintii Ioachim si Ana", iar cu ajutorul credinciosilor apropiati sufleteste Sihastriei, originari din comuna Radaseni, Suceava, au fost ridicate mai multe cladiri.Venirea parintelui Cleopa pe scaunul staretiei a insemnat imbogatirea randuielii de la Sihastria. Slujbe frumoase, noi preoti hirotoniti, predici inaltatoare, introducerea citirii neincetate a Psaltirii, randuiala spovedaniei saptamanale a monahilor, toate au facut ca manastirea sa fie din ce in ce mai cunoscuta si cautata atat de credinciosi, cat si de cei dornici sa-si inchine viata lui Hristos.Traditia primirii pelerinilor a fost un alt lucru nou pentru obstea parintelui Cleopa. Fiindca manastirea era izolata de sat, credinciosii veniti la Sihastria erau si sunt si acum gazduiti, oferindu-li-se si masa, toate gratuit, chiar daca posibilitatile erau reduse. Povestea parintele Cleopa cum, la inceput, oamenilor nu li se putea da decat mamaliga cu muraturi sau compot din poame de padure, singura hrana existenta in manastire.Prezenta la toate slujbele din biserica, citirea cartilor sfinte, ascultarea neconditionata fata de staret si duhovnic au ramas regula de nesters pentru monahii din Sihastria."Daca mor, sa ma ingropi la radacina unui fag!"La putini ani dupa ce a fost ales staret, parintele Cleopa a fost nevoit sa plece, de ascultare, la Manastirea Slatina, trimis de patriarhul Justinian. Statul dorea transformarea ei in spital-azil. Parintele Cleopa a mers la Slatina impreuna cu 30 de monahi din Sihastria, dandu-i-se sub ascultare manastirile din Bucovina. Dar comunistii nu vedeau cu ochi buni misiunea facuta in zona de cei trimisi la Slatina. Parintele a fost chemat la Securitate in Falticeni si batut, anchetat pentru a nu mai primi oameni in manastire. Chinurile indurate in noptile cand era torturat si tinut cu ochii in lumina puternica a becurilor l-au facut ca timp de 10 ani sa ia calea pustiei. Aici, parintele a intampinat greutati mari atat de la diavolul care-l tulbura cu vedenii infricosatoare, dar si din cauza lipsei de hrana si imbracaminte. Era atunci un padurar care-i ducea o data pe luna o traista de cartofi sau sfecla. Parintele povestea cum numara fiecare cartof ca sa-i ajunga timp de o luna.Staretul a stat retras in munte si la cabana unui taran din Neamt. Acesta, atunci cand sotia facea mancare in casa, punea o cana de apa in plus la ciorba sau un pumn de malai in tuciul unde se facea mamaliga ca sa poata lua si pentru parintele Cleopa fara stirea familiei.Cand oamenii au urcat la munte ca sa stranga fanul, taranul l-a luat pe parintele Cleopa, epuizat si slabit de post, ca ceilalti sa nu-l descopere pe pustnicul fugar. In timp ce mergeau noaptea prin padure, parintele se tot oprea, sleit de puteri. La un moment dat, Ioan, caci asa se numea taranul, s-a gandit ca staretul nu mai poate rezista si o sa moara. Nu stia ce sa faca. Sa-i spuna nevestei? Se temea sa nu se scape cu vreo vorba la vecine. Sa-l anunte pe parintele din sat? Dar daca afla militia? Sa-l ingroape singur? Nu putea sa faca asa ceva unui calugar, unui preot.Ajungand la un brad rasturnat in padure, parintele Cleopa, care mergea dupa taran, il chema si-i spuse: "Frate Ioane, daca mor, sa ma ingropi la radacina unui fag si sa citesti catisma a 17-a pentru mine." Omul s-a inspaimantat, dandu-si seama ca parintele i-a citit framantarile gandului.Anii au trecut, iar parintele Cleopa, prin mijlocirea patriarhului Justinian, a fost gratiat. S-a intors la Sihastria in 1965, unde, desi nu a mai fost dus la Securitate, a ramas in supravegherea ei. Paznicul manastirii, care traieste si azi, da marturie cum era chestionat de oameni necunoscuti despre cine a venit la parintii Cleopa si Marcu, pe cine au primit ei in chilie…Cunoscut de calugari si mireni ca un parinte harismaticAtunci cand la Schitul Rarau slujea parintele Ioil, acesta a transmis parintelui Cleopa ca i se intampla ceva neobisnuit la slujba. In timp ce dadea binecuvantarea pentru Sfanta Liturghie, ingerii ii aprindeau lumanarile din sfesnicele aflate pe Sfanta Masa. Auzind cele intamplate, parintele Cleopa a spus ca Ioil sa coboare in vale, la Slatina. Cu multa blandete, staretul i-a spus: "Ştiti, parinte, a inceput treaba la vie, la Cotnari. Muncitorii trebuie supravegheati de un parinte de la manastire. Asa ca ne-am gandit la sfintia ta sa mergi vara asta acolo ca lucrurile sa se faca dupa randuiala." Parintele Ioil, auzind noua ascultare pe care i-o daduse parintele Cleopa, s-a razvratit si a inceput sa carteasca, spunand ca nu-i este respectata preotia. S-a intrunit consiliul manastirii din care faceau parte si parintele Petroniu Tanase, si alti parinti si au hotarat: "Ioil fie merge de ascultare la via din Cotnari, fie e oprit de la slujire".Nemultumit, parintele Ioil a spus ca mai degraba pleaca in lume. Zis si facut. Parintele si-a lasat hainele calugaresti si a parasit manastirea. Obstea intreaga s-a tulburat de atitudinea transanta a parintelui Cleopa, care nu l-a lasat pe Ioil sa se intoarca la slujire pe Rarau. Dar staretul a raspuns: "Decat un Ioil mandru, mai degraba un Ion smerit".Dupa anii 1989, intr-o seara, a venit la parintele Cleopa un batran care l-a intrebat: "Ma cunosti?" "Nu", a spus duhovnicul. Atunci, batranul a inceput sa planga si a zis: "Eu sunt Ioil de la Rarau, care n-a vrut sa faca ascultare si caruia dracii ii aprindeau lumanarile pe Sfanta Masa cand incepea Sfanta Liturghie".Parintele Ioil plecase in lume, se facuse taxator pe tramvai si toata viata umblase chinuit, fara liniste si asezare sufleteasca.De bunatatea lui, te umileai si puneai gand de pocaintaParintele a fost si ramane un mare duhovnic si predicator care in vremuri grele a pastrat curata comoara Ortodoxiei si a transmis-o ucenicilor sai. A stat in fata credinciosilor si a mangaiat mii de suflete, ajutandu-le sa-L cunoasca pe Hristos, impodobindu-le cu virtuti alese. A fost un propovaduitor care a predicat frumusetea Ortodoxiei, ferm in condamnarea pacatului si a patimilor. Desi era aspru in predica, la Taina Spovedaniei se purta cu multa mila si dragoste, incat de bunatatea lui, te umileai si puneai gandul de pocainta si de inceput bun.A primit pe toti cu multa dragoste, chiar daca spre batranete neputintele trupului lui s-au inmultit. Cu o seara inainte de a muri a primit credinciosi, i-a binecuvantat, le-a dat sfaturi, iar in dimineata zilei de 2 decembrie 1998, la ora 2:20, parintele Cleopa si-a dat obstescul sfarsit dupa o viata de slujire lui Hristos si manastirii pe care a indragit-o atat de mult.Sfintenia parintelui Cleopa a fost recunoscuta inca din viata. Cine l-a cunoscut a ramas impresionat de prezenta sa. Cartile scrise de el trateaza multe probleme de liturgica, dogmatica, indrumari misionare, fiind pana astazi repere importante in pastrarea autentica a invataturii de credinta.Slujba din avionIn 1977, parintele Cleopa a plecat la Ierusalim in pelerinaj cu un grup mai numeros de calugari si de maici. In avionul care se indrepta spre Tel Aviv, monahii romani si-au exprimat dorinta de a savarsi Acatistul Acoperamantului Maicii Domnului. Au vorbit cu insotitoarea de bord, iar aceasta a cerut un ragaz pentru a comunica aceasta comandantului aeronavei. Mirat ca un parinte a cerut permisiunea de a face o slujba in timpul zborului, comandantul a stat putin pe ganduri, dupa care a zis: "Da. Slujba se poate face". Şi a comutat sunetul pe interior ca sa poata auzi in cabina ce se petrece in avion. Nu voia sa aiba probleme cu autoritatile de la Bucuresti la intoarcere. Parintele Cleopa a inceput sa citeasca Acatistul Acoperamantului Maicii Domnului, iar calugarii si maicile din avion au dat raspunsurile la icoasele si condacele acatistului.Tot echipajul aeronavei a fost profund impresionat de ce s-a petrecut in timpul acelei curse. Regulamentul de zbor spune ca, la sfarsitul oricarei curse, comandantul trebuie sa paraseasca ultimul avionul. De data aceasta, protocolul a fost incalcat. Cand a ajuns la Tel Aviv, comandantul a coborat primul din avion si a rugat stewardesa sa-i indice pe calugarul care facuse slujba. A tinut sa-l cunoasca personal pe parintele Cleopa, iar la primul concediu, comandatul, de loc din partile Bacaului, impreuna cu intreaga familie, a poposit la Sihastria. Aici s-a spovedit la parintele si i-a marturisit ca slujba din avion i-a luminat si deschis sufletul spre Dumnezeu.(Articol publicat in Lumina de Duminica din data de 2 decembrie 2012, semnat de arhim. Ciprian Gradinaru)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1197

Id: 26399

Data: Dec 2, 2012

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar
Evanghelia zilei