Apropiindu-ne de chipul celui care a fost un adevarat 'slujitor al credintei si mucenic al scrisului', acum, cand batranul ostean intra sub steagul ostirilor de sus, nu avem cum sa nu ne cutremuram, pe de o parte, pentru amplitudinea extraordinara a slujirii sale, de cealalta parte, pentru durerea fiilor duhovnicesti in fata pierderii tatalui. Mangaierea noastra, a tuturor, vine din faptul ca ne ramane deschisa o cale de lumina, atat in literatura, cat si in teologie, care ne conduce incet spre portile deschise ale Imparatiei, iar calea de lumina este rod al slujirii mitropolitului Bartolomeu spre descoperirea continua a sensurilor care stau in spatele cuvintelor.Acum, cand paseste desavarsit pe aceasta cale de lumina, noi nu putem decat sa incercam sa surprindem straluminarile mostenirii pe care insusi ne-a lasat-o si pentru care, testamentar, ne-a facut raspunzatori. Demersul este unul de tip sintetic si arheologic deopotriva, deoarece constant trebuie sa ne urmareasca stihul elaborat in agrippine 'omul este in lume ceea ce se ascunde', iar noua ne revine sa cautam ceea ce se ascunde pentru ca sa descoperim 'taria unei stanci pe care nici un fulger si nici o furtuna n-au clintit-o de la perceptele credintei si ale iubirii de neam', a unei personalitati in care 'sacrul si profanul se afla intr-o relatie inextricabila', dar care vorbeste intru toate dinlauntrul cuvantului. 'Cuvantul la Valeriu Anania pare a echivala cu Logosul primordial, este infuzat de sacru, iar atitudinea fata de cuvantul specific artei este una plina de adoratie si responsabilitate', este o conlocuire.'Cred in frumusetea, bunatatea si adevarul omului…'In fata operei sale literare, suntem in intimitatea unei 'alchimii biobibliografice' impresionante, traversate de intrebarea 'Cine sunt eu?'; in cadrul mistagogiei liturgice, ne simtim purtati in impreuna mergere spre Imparatia deschisa de intruparea Cuvantului, adica: 'Cine sunt eu, cu voi?'; iar in cadrul pastoratiei chiriarhului, suntem in profunzimea marturisirii celei pline de viata, prin omilii, prin scrisori pastorale, prin atitudini sociale, prin zidiri, rectitoriri si intalniri ale 'celuilalt si el intru Hristos', adica: 'Cine sunt eu, cand El este intru voi?'. Acestor intrebari voi incerca sa le aduc cativa 'fulgi' de raspuns, ca in Jocul fulgilor, ca element concret de interactie intre Pamant si cer, in constanta incercare a noastra de a imbraca pamantul in albul stralucirii luminii celei vesnice a Cuvantului spre care a plecat parintele nostru.A topit in sine atat din trasaturile asezate ale transilvaneanului, cat si vulcanul aspiratiilor si al inspiratiilor inalte mostenite de la mama sa, de la neamul Margaritarestilor. Mama este muza care-l face sa patrunda in adancuri, ea il initiaza intr-un alt univers, in universul mitic, magic, de eres din care se va desprinde sensibilitatea artistica. Dar, cu toate acestea, tanarul Valeriu coboara mai jos, in descendenta sacerdotala a strabunilor si zice, ca Grigorie Teologul: 'Cred in scanteia divina a omului si in capacitatea lui de a infrange raul din lume, cred in frumusetea, bunatatea si adevarul sau, in putinta lui de a depasi pana la jertfa si sfintenie, cred in libertatea, in forta creatoare, in iubirea, lacrima si bucuriile lui. Cred in vigoarea si trainicia neamului meu, in ascendentul sau spiritual asupra istoriei, cred in pacea finala a omenirii. Mai cred in omenia lui Dumnezeu si in talentul greierilor de a-mi inspira duiosii natale'. Un adevarat crez ce imbina elemente de antropologie crestina, de eshatologie a veacului primar (lupta dintre fiii binelui si ai raului), de concluzie teologica a creatiei divine, de hristologie, cu cele care tin de etnicul menit sa creeze darul ce trebuie adus Stapanului in urcusul neincetat al luminii spre sferele omeniei lui Dumnezeu. In lumina acestui crez va realiza opera sa literara, trairea sa monahal ascetica, odihnirea sa in Cuvantul cuvintelor, zidirea bastioanelor biruitoare si suspinul Duhului in cuvantul chemator spre vesnicie.In 'dincolo de cuvantul' sau gasesti elemente de teologie arhaica si de teologie sistematica expuse in cantul cuvantului. Poti adasta inspre credintele vechilor daci, si poate chiar mai jos, dar poti intui cu usurinta corectivul credintei in Dumnezeul cel viu si omenos. Azi, cand pleaca intru inaltarea neincetata a luminii, m-as opri doar la tema dialogica a creatiilor sale, tema care-l prezinta ca un indragostit de dramaturgie, sectorial in care ofera o pentalogie. Dialogalitatea pe care o propune poate fi surprinsa de la primele publicatii, de la Pamant si cer, de la cele prinse in foile Daciei rediviva sau de la Gandirea. Singuratate nu este insingurare, ea este suspinul eului liric prin care sufletul se inalta si se plimba prin cerul care-i pare necunoscut, iar din aceasta necunoastere nedefinitiva va pleca fiorul unei cautari de noua decenii si care, pivotata de ilustre fete si profiluri morale ca: Arghezi, N. Crainic, V. Voiculescu, Ion Pillat, Lucian Blaga, A. Holban, G. Galaction, V. Papilian, Ion Luca, M. Preda, va inflori in creatii cunoscute de aproape toti. Desi a fost incantat de Eliade, nu va ramane in zona eternei reintoarceri, ci-i va sesiza un superb colind romanesc din care transpare anabasisul si catabasisul celuilalt Grigorie, iar, peste toate, urcusul nestavilit al luminii de care era invaluit cand cuvanta si chiar si atunci cand, in chilia de la Nicula, ne citea din manuscrisele scrise cu creionul in perioada de recluziune, dar care poate fi regasit inca din primele sale poezii: 'Ne-or asculta sclipiri de vii lumini/ din visul stelelor infiorate/ si largurile ne-or privi, mirate,/ cum lunecam-serafici peregrini', lumina simbolizand dezvoltarea unei fiinte prin inaltarea sa catre Divinitatea lumina, Lumina lina. File de acatist, comuniune cu sfintiiIn lirica sa, impulsul teologic preamareste un mister inefabil, generator al tuturor chipurilor existentei, de aceea se poate afirma ca, in scrierile sale, ne intalnim cu un inalt grad al unei consecvente idealitati spirituale. 'Intregul volum Geneze nu este decat o modalitate de a se implica cu destinul sau in univers', o implicare care are in spate constiinta unitatii creatiei si a rolului responsabil modelator al omului spre aducerea in lume a 'neexplodate(lor) lumini in praful marunt', a luminilor care au fost si ale celor ce vor sa fie. Iar File de acatist, prin ciclul Iluminatul, ofera cititorului cel mai concret exemplu de comuniune a viului cu sfintii, ale celui viu ce trece printr-o stare traumatizanta si care, prin raportarea recluziunii politice la mucenicia unui crestin valah, poate ajunge la izbavirea fericita cu Jertfa suprema-Hristos sau la libertatea omului ascuns, a omului launtric. De fapt, in poezia sa, ne intalnim cu teme ontologice divers exprimate, de la starea ontologica proprie la starea ontologica a fiintei noastre colective si care toate se rostuiesc intr-o zona a autohtonizarii crestinismului in paradigma lui Crainic sau Pillat. Lirica sa dovedeste faptul ca 'cel pe care nimeni nu l-a asteptat sa vie si el a venit' 'stapaneste versul si limba magistral si maiestriile lui cresc inalt, sporite de un talent desfasurat in sus'. Pentru creatia sa lirica a primit Marele premiu al festivalului international de poezie 'Lucian Blaga' (1999), o recunoastere a poeziei deschise spre o metafizica de inspiratie crestina, dar cu mari libertati de interpretare.Un scriitor cu o larga aplecare interdisciplinara Proza, supusa unei analize textuale riguroase, este caracterizata ca fiind bine asezata in categoria epicii moderne. In ea isi dau intalnire confesiunea crestina cu secventele de martirologie nationala. Poate fi receptata ca o continuare a temei Iluminatului sau o dezvoltare a ceea ce incepuse a lucra cu ilustrul profesor T.M. Popescu in proiectul Aghiologiei. Ceea ce se degaja ca centralitate tematica, apropiat filosofic-teologica, este 'spatiul epifanic' in care poti sa-ti recastigi identitatea proprie prin intensitatea amintirii si prin reconstituirea unui timp care 'trece ca un corb strabatand veciile' si dupa care poate sa apara porumbelul cu ramura de maslin - pacea finala.Dramaturgia, creata ca pentalogie a mitului romanesc, se focalizeaza pe exprimarea originii si a devenirii intru fiinta. Se remarca incarcatura exceptionala de invatatura antropologic crestina, un construct care, incluzand in sine erosul cu rol actantial suprem, surmonteaza thanatosul si fatalitatea, ofera solutia crestina a invingerii mortii prin iubire. In viziunea sa, un loc important il ocupa pamantul, care este receptat ca loc sacru de la care porneste drumul spre absolut, integrarea in universalitate, remarcabile fiind articulatiile subtile inefabile ale transformarii timpului istoric in timp al mantuirii. Filonul biblic este usor de identificat, si as aminti, in acest sens, doar Hotul de margaritare. Valoarea operei dramatice a fost afirmata de faptul ca piesele au fost jucate pe scenele romanesti, dar si de Premiul pentru Dramaturgie al Uniunii Scriitorilor (1982).Memoriile, eseistica, jurnalul ne pun in fata un scriitor cu o larga aplecare interdisciplinara, ele constituindu-se intr-un adevarat dialog platonician in care se imbina istoria artei, filologia, etnologia si folclorul.Se afirma uneori ca acest segment al creatiei este preponderent in activitatea mitropolitului, este o munca de peste 60 de ani, si, totusi, rodirile literare au fost urmate de cristalizari marturisitor crestine de exceptie. Ar fi de ajuns sa vorbim doar despre Diortosirea Bibliei, un travaliu de peste 11 ani, dar nu ar fi onest. Trebuie sa coboram in anii diacului Bartolomeu, in slujirile de la Toplita, de la Polovragi, de la Patriarhie. Sunt anii deceniului sase al secolului trecut, in care se indrepta spre o cariera universitara. Cand a venit la Cluj, ne-a spus: 'Trebuie sa implinesc niste promisiuni facute marelui Fecioru si ilustrului T.M. Popescu, asa ca luati volumele acestea de Vietile sfintilor si diortositi-le!'. Am inceput, dar proiectul s-a pierdut pe drum, noi ne-am intors spre munca pe Sfanta Scriptura care acum este Biblia jubiliara 2001 si care, prin forma sa, aliniaza editiile scripturistice romanesti la forma stiintifica moderna occidentala. O editie scripturistica insa se impune mai greu. Diortosirea realizata are unele note valorice evidente, cum ar fi: aparatul critic extrem de erudit, dar si adaptarea lingvistica a textului, conform sensurilor mai adecvat interpretate in lumina evolutiei istoriei limbii, dar si a istoriei limbii literare. Editia jubiliara va mai trebui supusa inca multor receptari analitice pentru a-si dezvalui amplitudinea exegetic teologica a traducatorului si pentru a fi receptata asa cum se cuvine. Ctitor al vechilor centre monahale distruse in anii grei ai istoriei transilvaneAcestei opere exceptionale se adauga insa multe altele. Mai presus de acestea trebuie sa punem slujirea sa pastoral-misionara. Aici pot fi vazuti anii de misiune din America, slujirea ca director al Institutului Biblic si de Misiune (ani in care s-a tiparit scriitura de exceptie a parintelui D. Staniloae), dar, in chip deosebit, slujirea arhiereasca de aproape 18 ani. In aceasta etapa identificam cateva directii fundamentale: rectitorirea vechilor centre monahale distruse sau pustiite in anii grei ai istoriei transilvane; ctitorirea a peste 100 de biserici, deci restaurarea climatului parohial al mediului urban; educatia religioasa in scolile de stat si in invatamantul specific teologic; dialogul cu 'fratii in asteptarea dragostei noastre', adica dialogul interconfesional realizat intr-un mediu al identitatilor clar precizate, dar menit sa conduca la o marturie comuna; activitatea de vestitor al adevarului vesnic si unic; misiunile pastorale ale studentilor si seminaristilor in parohiile confruntate cu problema prozelitista; cuvintele pastorale in care erau atinse cele mai actuale chestiuni sociale, politice si morale. Aceste repere fundamentale s-au realizat in timp si ne raman noua ca un legat testamentar pe care trebuie sa-l plinim. Ele au fost descrise in publicatiile noastre, in Renasterea si in Tabor, dar vor constitui, nadajduim, obiectul unor volume in care se va remarca dinamica vietii ortodoxe din anii pastoririi 'batranului ostean'. Calitatea sa de orator era deplin recunoscuta si certificata de afluenta extraordinara de credinciosi acolo unde slujea si cuvanta. Avea un simt extraordinar al mladierii cuvantului in forme patrunzatoare de suflet, dar avea si disciplina pregatirii discursurilor. Narator plin de farmec pentru toate varstele, dar si un pastor care, in cuvantari, se apropia de nevoile speciale ale cetatii, de la ecologie pana la chestiunea donarilor de sange, de la organizarea de policlinici pana la temeluirea de Hospis, ori la ctitorirea centrului de cercetare teologica, biblica, pastorala, catehetic-omiletica. O varietate mare de directii si perspective, fapt care ni-l prezinta ca pe un pastor vizionar.Acestora se adauga lucrarile teologice de initiere: in cunoasterea Liturghiei - Cartea deschisa a Imparatiei - o insotire liturgica pentru preoti si mireni, Apa cea vie a Ortodoxiei, Cuvinte de invatatura, sau Introducere in citirea Sfintei Scripturi. Raman inca multe de adunat din semintele duhovnicesti pe care le-a semanat cu generozitate parinteasca in ogorul sufletelor noastre. Acestea toate au fost rasplatite in timp prin recunoasterea oamenilor: a fost ales presedinte de onoare al Fundatiei 'Nicolae Steinhard' (1993); membru de onoare al Senatului Universitatii de Medicina si Farmacie 'Iuliu Hatieganu' din Cluj-Napoca (1993); senator de onoare si membru al Marelui Senat al 'Universitatii Babes-Bolyai' din Cluj-Napoca (1996); a primit Premiul special pentru volumul 'Din spumele marii', la Salonul de carte din Oradea (1995); Premiul 'Cartea anului' pentru volumul 'Din spumele marii', la Salonul national de carte din Cluj-Napoca (1996); Marele Premiu pentru poezie al Festivalului international de poezie 'Lucian Blaga', Cluj-Napoca (Mai 1999); Diploma si medalia Academiei de Arta, Cultura si Istorie din Brazilia (Mai 2000); de la Presedintia Romaniei, Medalia Comemorativa '150 de ani de la nasterea lui Mihai Eminescu' si Ordinul National 'Pentru Merit' in grad de Mare Cruce (2000); Premiul pentru Opera Omnia al Uniunii Scriitorilor, filiala Cluj (Martie 2001). De data recenta (2010) a fost alegerea IPS Sale ca membru de onoare al Academiei Romane. Ramane ca acum, cand pe calea luminii inaltatoare fiind, spre intalnirea cu Semanatorul-Cuvantul, El sa-i zica: cunoaste cerul Meu si-l incanta cu stihu-ti viu si odihneste-te-ntru el, caci furtuna a trecut si serafimul asteapta sa-i inapoiezi pana. Odihna vesnic fericita, parintele nostru Bartolomeu! (Articol publicat in ziarul Lumina de Duminica din data de 13 februarie 2011).

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 667

Id: 11800

Data: Feb 14, 2011

Imagine: