Apoftegma 36 despre avva Arsenie cel Mare ne ofera un exemplu practic de discernamant al Parintilor pustiei, dar in acelasi timp este o importanta sursa de informatii cu privire la biografia acestui ascet. Nascut la Roma, si-a petrecut tineretea in Roma cea Noua, la Constantinopol,  si a fost educatorul celor doi fii ai imparatului Teodosie, Arcadie si Honoriu. Aici se bucura de lux si bunastare. S-a retras insa din lume la chemarea lui Dumnezeu, rupandu-se total de viata pe care a dus-o inainte. O schimbare deloc usoara. Arsenie cel Mare a luat asceza pe cat se poate de in serios. Exista numeroase povestiri care dau marturie despre asprimea vietii pe care si-a asumat-o in pustie cel care fusese oarecand demnitar imperial. Se prea poate ca ruptura de confortul lumii sa nu se fi facut brusc, la fel cum se poate ca inspre sfarsit batranul Arsenie sa isi fi ingaduit mici comoditati (sandale, bundita etc.). Cert este ca avem o serie de apoftegme care vorbesc despre nevointa aspra a avvei, precum avem si istorisiri despre micile sale ingaduinte. In categoria celor din urma se inscrie si apoftegma 36. Pe scurt aceasta descrie sminteala unui monah egiptean care il vede pe renumitul parinte Arsenie culcat pe asternut si cu o perna sub cap. Ascet aspru, provenit dintre tarani, egipteanul se revolta in fata privelistii. Preotul care il ingrijea pe Arsenie il pune sa compare viata pe care o ducea inainte de calugarie cu cea pe care o ducea in schit si sa compare schimbarea facuta de el pentru Dumnezeu cu cea facuta de Arsenie. In fata acestor raporturi monahul cedeaza si se foloseste duhovniceste de ceea ce a vazut. Textul acesta scurt arata intre altele inca o data cat de apriga era nevointa care se practica de catre monahi la Sketis. Nici macar bolnavi fiind nu isi ingaduiau multi dintre ei sa doarma in asternut si cu perna. Intr-un asemenea context nu e tocmai nelalocul ei mirarea calugarului care il viziteaza pe Arsenie. Demna de atentie este si atitudinea preotului care il veghea pe avva. Acesta intelege ca nevointa, cantitatea si felul ei nu se judeca dupa o masura obiectiva si universala. Asceza este personala si tine cont de inzestrarile si acumularile celui care o practica. Efortul de a renunta la o viata de lux pentru a trai simplu, ca in cazul lui Arsenie, este mult mai mare decat cel pe care il face un cioban retras la manastire unde mai mult se odihneste in comparatie cu ceea ce a trait in afara. Pe de alta parte, apoftegma 36 despre avva Arsenie este un indemn indirect la nejudecare. Dincolo de ceea ce vedem cand suntem tentati sa judecam exista multe ratiuni care ne raman straine si care fac ca aprecierea noastra sa fie invariabil stramba. Asadar asceza personalizata, discernamant si nejudecare, trei virtuti la care suntem indirect indemnati sa luam aminte. (Articol publicat in Ziarul Lumina din data de 23 ianuarie 2013)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 671

Id: 27792

Data: Jan 23, 2013

Imagine: