'Unele din realizarile cele mai de seama ale Patriarhiei Romane in ordinea economica, cu urmari incalculabile in ordinea spirituala, care in viitor va produce roade si va inrauri viata sufleteasca a poporului nostru, sunt biserica si caminul de la Ierusalim.Se stie cat de stranse au fost in trecut legaturile noastre cu Orientul, de unde ne-a venit lumina cea adevarata a vietii crestine. Voievozii si boierii nostri au cladit biserici si le-au inzestrat cu odoare care exista si astazi ca o dovada a credintei noastre in Hristos si a darniciei noastre. Nimeni n-a intemeiat insa vreun asezamant romanesc mai trainic la Ierusalim, locul unde s-a petrecut Invierea Mantuitorului si atatea fapte minunate din viata sa, asezamant care sa fie expresia geniului si insusirilor poporului nostru dreptcredincios.'Fragmentul citat face parte dintr-un raport prezentat Congresului National Bisericesc al Bisericii Ortodoxe Romane, sesiunea din octombrie 1935, fiind extrem de lamuritor in ceea ce priveste intentiile de care a fost manata partea romana in ceea ce priveste edificarea unor asezaminte in Palestina. Ratiunile care au generat aceasta decizie tin in primul rand de evlavia poporului roman, de legaturile de veacuri dintre crestinii romani si crestinii din Ţara Sfanta, de rolul imens jucat de domnii romani in mentinerea ortodoxiei in spatiul greu incercat de istorie al Palestinei si de cauze ce tin de durate mai scurte ale istoriei, anume profundele transformari politice din Orientul Apropiat de dupa Primul Razboi Mondial.Patriarhia Romana si Locurile SfinteIntrata la sfarsitul razboiului sub protectorat britanic, Palestina va cunoaste in perioada interbelica un adevarat exod crestin, provenit din toate confesiunile. In Ţara Sfanta se construiesc lacase de cult, institute de cercetare si invatamant, se organizeaza temeinic pelerinajul.In conditiile instaurarii regimului bolsevic in Rusia, Biserica Ortodoxa Romana a devenit cea mai importanta biserica ortodoxa din 'lumea libera'. In aceasta ipostaza, ea a sprijinit ortodoxia acolo unde aceasta se afla in suferinta, una din aceste zone fiind si Orientul Mijlociu. In anul 1927, patriarhul Miron Cristea a efectuat o vizita in Orient, intalnindu-se si cu patriarhul Ierusalimului, care, cu acest prilej, si-a dat acordul ca romanii sa-si poata construi propriile asezaminte la Locurile Sfinte.O asemenea initiativa mai avusese loc la inceputul secolului al XX-lea, insa razboiul a impiedicat aceasta prima tentativa, trebuind ca totul sa se ia de la zero. In anul 1929, cu sprijinul financiar al Ministerului Cultelor, a fost cumparat un teren in Ierusalim. Deoarece Patriarhia ca institutie nu avea invoire sa achizitioneze proprietati in Palestina, locul a fost luat sub forma de donatie de PS Tit Simedrea, arhiereu-vicar al Arhiepiscopiei Bucurestilor si director al Sf Sinod. Donatorul se numea Hanna, fiul lui Saba Baramki din Ierusalim, iar terenul avea o suprafata de 1208,32 mp, fiind situat la Baba-El-Amoud, in afara zidurilor orasului. In documente se mentiona explicit intentia construirii unei capele si a unui camin al Bisericii Ortodoxe Romane. Ulterior, in ianuarie 1935, printr-un act de donatie, PS Tit Simedrea a transferat formal terenul in proprietatea Patriarhiei Romane.Pe langa acest teren din Ierusalim, Patriarhia Romana a dobandit inca un teren pe malul Iordanului, nu departe de Ierihon si un altul in apropiere de Nazaret. Terenul de pe malul Iordanului avea o suprafata de 9.481, 26 mp si a fost dat de Guvernul Palestinei, sub forma unei vanzari conditionate, Patriarhiei Romane, reprezentata prin pr. Gherasim Luca, in calitate de trimis special al Patriarhiei Romane la Ierusalim. Actul de vanzare poarta data de 3 ianuarie 1933, iar pretul, de 5.000 de lei, reprezenta doar acoperirea unor taxe, autoritatile locale oferindu-l de fapt ortodocsilor romani cu conditia ca in termen de un an sa se inceapa, iar dupa doi ani sa se termine construirea unei biserici sau a oricarei alte constructii religioase pe el, urmand ca, in caz contrar, Patriarhia Romana sa piarda locul, iar guvernul palestinian sa restituie suma.Al treilea teren detinut in Ţara Sfanta de Patriarhia Romana avea o suprafata de 3.769,62 mp si fusese cumparat personal de catre parintele Gherasim Luca de la Nicolae Zvanciuk, in data de 11 noiembrie 1930, fiind situat in Tel-el-Adas, Nazaret, avand o valoare de 15.000 de lei. Conform actului de donatie, spatiul amenajat urma 'sa serveasca drept popas si gradina de recreatie pentru crestinii ortodocsi romani, dupa posibilitati ridicandu-se cladiri de locuit si lacas de inchinaciune pe seama Sfintei Patriarhii si in scopul de a putea fi folosite de catre vizitatorii din tara'.Ridicarea primelor asezaminte romanestiPentru strangerea fondurilor necesare construirii asezamintelor din Ţara Sfanta, in aprilie 1931 au fost lansate liste de subscriptie publica, pana la 31 martie 1935 adunandu-se suma de 1.718.386 de lei. Cu acesti bani si cu alte fonduri care au venit din partea credinciosilor si a autoritatilor de stat s-a inceput mai intai construirea unei capele pe malul Iordanului, deoarece expira termenul dat de autoritatile palestiniene pentru constructie. Proiectul capelei a fost intocmit de arhitectul Patriarhiei, Dimitrie Ionescu Berechet, de licitatia lucrarilor ocupandu-se ilustrul istoric Marcu Beza, care in acea perioada era consul general al Romaniei la Ierusalim, post infiintat la staruinta patriarhului Miron.Constructia capelei de la Iordan a inceput la 28 martie 1935, iar piatra de temelie a fost pusa la 25 aprilie 1935, in prezenta PS Lucian, episcopul Romanului, trimis special al patriarhului Miron, inconjurat de 150 de credinciosi, pelerini din tara.Cei prezenti au pus la temelia capelei un hrisov semnat de IPS Miron si de toti pelerinii, din care citam: 'Ravnind sa umblu pe calea inaintasilor nostri si sa aduc prinos de lauda si recunostinta Celui Atotputernic pentru binefacerile pe care le-a revarsat din belsug asupra neamului romanesc, unindu-l intr-o singura tara si o singura biserica dreptmaritoare, ne-am ostenit sa ridicam, cu ajutorul a multi facatori de bine, acest sfant si dumnezeiesc lacas cu hramul 'Sfantul Ioan Botezatorul', aici pe malul Iordanului, in preajma locului unde Mantuitorul insusi s-a coborat trupeste, primind botezul'.Capela, terminata in timp record, a fost impodobita prin donatiile generoase ale credinciosilor. De asemenea, la 15 august 1935 s-a pus piatra de temelie a asezamantului de la Ierusalim, lucrarile, in valoare de aproximativ 3 milioane de lei, fiind executate de Casa Andoni Baramki, aceeasi care ridicase si capela de la Iordan.Din pacate, un nou razboi mondial si apoi conflictele sangeroase arabo-israeliene au afectat grav viata acestor asezaminte romanesti, care au supravietuit mult timp datorita monahilor romani ramasi aici. Dintre cele trei locuri in Ţara Sfanta din perioada interbelica ale Patriarhiei Romane, numai asezamantul de la Ierusalim prospera. Capela de la Iordan este intr-o zona militara, interzisa, iar pe locul de la Nazaret nu s-a mai construit nimic. (Articol aparut sub semnatura Dr. George Enache si publicat in Ziarul Lumina din data de 23 august 2011)Foto: Capela ortodoxa romana construita pe malul Iordanului, dupa planul arhitectului D. Ionescu-Berechet (fotografie de epoca)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 678

Id: 15998

Data: Aug 23, 2011

Imagine: