Astazi, mana lui Hristos ne scoate din moarte

Invierea Mantuitorului Hristos ne deschide un continut de existenta din alt plan, cu impact major asupra lumii in care traim. Ea ne dovedeste ca istoria si cosmosul intreg, in generalitatea lor, sunt destinate sa se ridice spre viata vesnica. Invierea este actul puterii smerite a lui Dumnezeu prin care Acesta rastoarna logica viciata de pacat, neputinta si moarte. Despre evenimentul central care sta la baza credintei crestine ne vorbeste parintele Andrew Louth, profesor de patristica si studii bizantine la Universitatea din Durham, Marea Britanie.Parinte profesor, doar in lumina Invierii isi gasesc sens vietile oamenilor. Altfel, asa cum spune si Apostolul Pavel, daca Hristos n-a inviat, zadarnica este credinta noastra si suntem mai de plans decat toti oamenii (I Cor. 15, 15-20). Cum motiveaza Invierea lui Hristos viata noastra? Invierea nu este singurul eveniment din Evanghelii care apartine si trecutului, si prezentului. Intr-o piesa de teatru despre viata lui Hristos, scrisa de Dorothy L. Seyers, unul dintre personaje remarca, gandindu-se la viata Domnului: A fost singurul lucru care s-a intamplat intr-adevar. Intreaga viata a lui Hristos este si acum prezenta. Cand citim Evangheliile, in special la Sfanta Liturghie, Domnul este prezent intre noi, cei care Il ascultam. Mircea Eliade ne aminteste de semnificatia cuvintelor cu care incepem citirea liturgica a Evangheliei: in illo tempore, in vremea aceea, o vreme care este prezenta acum. Din acelasi motiv, multe dintre cantarile de la marile praznice incep cu astazi: Ieri m-am ingropat impreuna cu Tine, Hristoase, astazi ma ridic impreuna cu Tine, inviind Tu (Canonul Invierii), Astazi este inainte insemnarea bunei vointe a lui Dumnezeu… in Biserica lui Dumnezeu luminat Fecioara se arata… (praznicul Intrarii in Biserica a Maicii Domnului), Astazi Fecioara pe Cel mai presus de fiinta naste si pamantul pestera Celui neapropiat aduce (sarbatoarea Craciunului). Harul lui Dumnezeu prezent in marile sarbatori ne este oferit astazi. Cu toate acestea, este adevarat ca lucrurile se intampla astfel in special la praznicul Invierii Domnului, caci aceasta sarbatoare praznuieste biruirea mortii, ruperea zavoarelor care-i desparteau pe cei morti de cei vii - intr-un fel, depasirea felului in care timpul separa si desparte. Numai din moarte se inviaza, scria un filosof german. Cat de mult trebuie sa murim ca sa dobandim o inviere deplina? Se poate spune ca Sfintele Pasti, praznicul praznicelor, le face pe toate celelalte posibile. Icoana acestei sarbatori nu este a unui eveniment istoric - Hristos iesind din mormant, lasand mormantul gol, de exemplu -, ci Hristos pogorandu-Se la iad si scotandu-i de mana pe Adam si Eva din imparatia mortii la Imparatia Vietii. Acest lucru este adevarat si acum: mana lui Hristos, mana Celui Care a biruit moartea se intinde spre noi; nu trebuie decat sa intindem si noi mana noastra si sa o prindem pe a Lui. Dupa cum se canta in ritualul apusean: Mors et vita duello conflixeremirando: dux vitae mortuus regnatvivus (Moartea si viata s-au confruntat in acea lupta uimitoare, Imparatul vietii, Cel care a murit, imparateste viu). Dar cum intindem noi mana ca sa o prindem pe a lui Hristos? Ca si Adam si Eva, din Imparatia mortii. Numai prin moarte, in moarte, putem sa simtim mana Celui Inviat. Asa incat la intrebarea cat de mult trebuie sa murim, raspunsul este: total. De ce? Pentru ca nu trebuie sa confundam micile cicluri ale vietii si ale mortii in care suntem prinsi cu marea confruntare care a avut loc pe Cruce. Aceste mici morti sunt necesare - acesta este sensul Postului Mare - ca sa invatam cat de mult trebuie sa murim in felurile noastre de vietuire. Pentru ca conceptiile noastre despre viata si moarte sunt foarte limitate. Ciclul vietii si al mortii pare sa caracterizeze totul. Lumea naturii si cea a istoriei umane sunt cicluri care inalta sperante si apoi le naruie. Moartea este orizontul intregii vieti - umane, animale si vegetale. Totul se sfarseste in moarte si din nou ciclul vietii incepe. Astfel de cicluri par sa fie lipsite de sens. Cum putem scapa? Numai apucand mana lui Hristos inviat. Numai eliberandu-ne de deziluzia morala cauzata de ciclul fara sens al vietii si al mortii. Şi cum facem asta? Prin pocainta, unindu-ne cu celalalt ciclu - ciclul lui Dumnezeu Care Se face om, Care indura moartea si Crucea si ne da harul Invierii, daruindu-ne o viata care transcende moartea, insasi viata dumnezeiasca - astfel incat ciclurile umane ale vietii si mortii inceteaza sa mai fie fara sens, ci devin, ca sa zicem asa, o spirala, inaltandu-ne, dar nu de pe pamant, ci cu pamant cu tot la slava transfigurata a Imparatiei. Daca nu facem asta, nici macar cat de putin, sarbatoarea Pastelui ramane doar un festival de primavara, celebrand noua viata care se va sfarsi inexorabil in moarte. De ce a ales Hristos sa invieze in taina, nestiut de nimeni? Ce semnifica pentru noi aceasta discretie a Invierii Sale, care, desi tainica, a reordonat, a dat o noua orientare lumii si istoriei? Sa ne intoarcem la icoana Invierii, Anastasis, nu la un eveniment istoric asa cum am spus, ci la un eveniment cosmic. Invierea a lasat o urma in istoria lumii: mormantul gol, intalnirile cu Domnul Inviat. Exista insa in toate acestea ceva ascuns. Nimeni nu a vazut Invierea - singurele persoane prezente, soldatii, dormeau - si chiar atunci cand Domnul Inviat le apare ucenicilor spre Emaus, Mariei Magdalena in gradina, nu este recunoscut imediat. De ce? Cred ca exista doua motive. Mai intai, Invierea lui Hristos nu a fost o resuscitare a unui cadavru, care ar fi putut fi observata, ci a fost biruinta asupra mortii, a carei consecinta a fost ca mormantul nu a putut tine trupul Domnului. Iar biruinta asupra mortii este mai mult decat intoarcerea la viata: este o recreatie, o noua nastere, un eveniment paralel crearii lumii de catre Dumnezeu. Nu era doar un capriciu al crestinilor din Biserica primara sa sarbatoreasca concomitent crearea omenirii, Intruparea Cuvantului lui Dumnezeu in pantecele Fecioarei si taina pascala - toate petrecandu-se, dupa cum erau convinsi, pe 25 martie. Caci toate acestea sunt manifestari ale puterii creatoare si recreatoare a lui Dumnezeu: ceva dincolo de intelegerea si perceptia omeneasca. Asa incat cel dintai motiv al faptului ca Invierea a ramas ascunsa de ochii tuturor este insasi natura ei: insasi lucrarea lui Dumnezeu, dincolo de orice scrutare omeneasca. Dupa cum spune si troparul: Ca un purtator de viata mai frumos decat Raiul, cu adevarat pantecele tau s-a aratat mai luminos decat o camara de nunta imparateasca, caci s-a facut izvor al Invierii noastre. Inainte ca Hristos sa Se inalte la cer a spus: Voi fi cu voi pana la sfarsitul veacurilor (Matei 28, 20). T.S. Elliot, un scriitor britanic, recunoaste, dupa douazeci de secole, ca exista intotdeauna Cineva care merge alaturi de tine. Cum putem intelege si simti prezenta Lui? Al doilea motiv al naturii ascunse a Invierii, care decurge din cel dintai, este faptul ca Domnul Inviat nu poate fi intalnit decat in prezenta Sa personala, nu-L putem urmari, nici nu-L putem lua prin surprindere. El ni se descopera prin glasul Sau. Asa cum spune Sfantul Ioan Evanghelistul despre Hristos, Pastorul cel bun: Oile aud glasul Sau si El le cheama pe nume si le mana afara (Ioan 10, 3). A-L intalni pe Domnul Inviat inseamna a-I auzi glasul, a-L recunoaste: este o intalnire personala. Cum Ii recunoastem glasul? Cunoscandu-L, fiindu-ne familiar glasul Domnuluidin Evanghelii, primindu-L in Sfanta Taina a Euharistiei, ascultandu-L in rugaciune. Insa, adesea, prezenta Sa va fi greu de observat, adesea, Il vom percepe foarte putin si ne vom da seama ca este acolo si nu L-am recunoscut: dupa cum striga ucenicul iubit catre Petru care era cuprins de uimire: Domnul este! ( Ioan 21, 7). Daca insa perseveram in rugaciune si ne familiarizam tot mai mult cu glasul Sau, atunci Il vom gasi, adesea in locuri neasteptate, de multe ori ca o prezenta langa noi - caci Domnul Insusi ne-a spus ca Il gasim intotdeauna atunci cand avem grija de altii si luptam sa ne traim viata in iubire. (Interviu publicat in saptamanalul Lumina de Duminica din 5 mai 2013, Traducere de prof. Anca Popescu)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 622

Id: 30600

Data: May 6, 2013

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar
Contact

Ne puteti contacta prin e-mail la adresa webortodox[AT]yahoo.com (inlocuiti [AT] cu @).