Este indiscutabil faptul ca adoptarea Decretului 410/1959 a reprezentat pentru monahismul ortodox romanesc un moment de cotitura extrem de nefavorabil in perpetuarea si dezvoltarea spiritualitatii romanesti din secolul trecut. Inca inainte de adoptarea acestui act normativ, autoritatile statului, reprezentate de partidul comunist, cu bratul inarmat, Securitatea, dar si interfata in relatia cu confesiunile recunoscute, Departamentul Cultelor, au cunoscut pozitia patriarhului Justinian de neacceptare a acestui demers pornit impotriva monahismului.Imediat dupa adoptarea decretului, organele de represiune si-au dirijat sursele in jurul patriarhului Justinian, pentru a cunoaste in amanunt orice actiune, orice atitudine, orice idee exprimata de intaistatatorul ortodox roman. Documentele Securitatii la care am avut acces pana in momentul de fata nu reflecta decat partial aceasta actiune a Securitatii, dar aduce in atentie o serie de date extrem de interesante care ne pot ajuta sa conturam tabloul problemei asupra careia ne-am oprit.Se pune, evident, intrebarea cum intelegeau autoritatile statului sa aplice acest decret? De acest lucru trebuia sa se ocupe in mod special Securitatea, institutia care trebuia sa supravegheze aplicarea politicii de partid si de stat.Intr-o circulara a Directiei I din Ministerul Afacerilor Interne, din ianuarie 1960, se spunea: Conform acestui decret, vor fi scosi din monahism toti calugarii, apartinand tuturor cultelor, care nu au varsta de 55 de ani si calugaritele 50 de ani, care primesc pensii sau salarii de stat si care au obligatii ce deriva din Codul familiei.In momentul de fata se pregatesc masuri pentru ca in scurt timp sa se treaca la aplicarea acestui decret. Instructiunile de aplicare a decretului vi le vom comunica la timpul potrivit.Pana atunci insa este necesar ca in legatura cu aceasta dv. sa luati urmatoarele masuri:Cunoasterea elementelor care conform decretului urmeaza a fi scoase din monahism, pentru a se putea sprijini cu competenta aplicarea decretului.Intrucat de la aplicarea decretului nu se va face nici o exceptie, inclusiv relativ la agentura organelor noastre, este necesar sa se foloseasca actuala stare de nesiguranta a calugarilor pentru crearea de agenti corespunzatori dintre elementele care nu vor fi scoase din monahism. Din textul acestui document reiese faptul ca Securitatea intelegea ca aplicarea acestui act normativ sa fie facuta cu foarte multa atentie si pana in cele mai mici detalii. Iar de acest lucru era indrituit sa se ocupe Departamentul Cultelor, interfata regimului in relatiile cu confesiunile recunoscute. Pentru aceasta actiune, in teritoriu, Departamentul trebuia ajutat de organele locale. Astfel, se prevedea constituirea cate unei comisii conduse de catre un vicepresedinte al Sfatului Popular Regional si compusa din: imputernicitul regional in domeniul Culte, eparhiotul ortodox si un delegat al Comitetului de stat pentru sistematizare si urbanistica.Comisia trebuia sa aiba urmatoarele atributiuni: In functie de numarul calugarilor ramasi din monahism dupa aplicarea Decretului 410, sa aprecieze manastirile in care acestia vor fi concentrati, tinand seama de capacitatea de cazare a manastirilor alese, cat si de baza lor materiala, si cele care prin desfiintare vor intra in patrimoniul statului.Sa se aprecieze care din manastirile declarate monumente istorice si de arhitectura urmeaza sa fie administrate direct de catre Comitetul de stat pentru urbanistica si sistematizare. La aceste manastiri sa se excluda deservirea lor de catre personal constituit din calugari, angajandu-se elemente corespunzatoare din randul laicilor.Sa se aprecieze utilitatea si modul cum vor fi folosite restul manastirilor ce vor fi eliberate prin scoaterea calugarilor, aceasta si in functie de starea cladirilor si de interesele locale.Comisiile vor definitiva situatia pensionarilor si a celor care s-au declarat bolnavi.Se vor ingriji de plasarea in campul muncii a calugarilor scosi din manastiri si care doresc acest lucru. Avem in vedere greutatile intampinate in acest sens cu ocazia scoaterii anterioare de calugari din manastiri, cand organele locale nu s-au ocupat de aceasta problema.Comisiile regionale sa fie subordonate direct Departamentului Cultelor. Ele nu vor lua nici o hotarare fara aprobarea Departamentului Cultelor in ceea ce priveste manastirile in care vor fi concentrati calugarii ramasi in monahism si destinatia cladirilor si bazei materiale a celorlalte manastiri.Manifestarile patriarhului fata de aplicarea decretuluiPentru cunoasterea exacta a situatiei din teren, Departamentul Cultelor a initiat un recensamant al vietuitorilor din asezamintele monahale, prin intocmirea unor fise personale si statistici exacte. Cu aceasta ocazie, se spune intr-o nota a Securitatii, o serie de elemente existente in manastiri sunt framantate si manifesta neliniste cu privire la masurile viitoare, ce decurg din aplicarea decretului. Multi dintre acestia au luat hotararea sa nu paraseasca viata calugareasca.Din materialele informative pe care le posedam, reiese ca aceste framantari si atitudini s-ar datora urmatoarelor cauze:Activitatea instigatoare a unor elemente dusmanoase;Influenta negativa exercitata de calugarii in varsta asupra celor tineri pentru a-i determina sa nu paraseasca manastirea. In prezent calugarii tineri prin munca lor intretin pe cei in varsta.Atitudinea patriarhului care, in mod direct sau indirect, le promite sprijin in vederea ramanerii pe mai departe in viata calugareasca.Era evident ca patriarhul Justinian intelegea sa interpreteze altfel textul Decretului 410, pe care il considera fara o baza legala canonica. Iar interpretarea data de patriarh era considerata de Securitate ca fiind falsa. De altfel, Securitatea aflase ca patriarhul daduse dispozitii ca monahii care au absolvit fostele scoli monahale, scoli de cantareti, seminarii monahale de gradul I (doua clase), seminarii monahale complete si Institutele teologice sa fie considerate cu dreptul de a ramane in monahism. Or, cei din Securitate sustineau ca in regulile bisericesti se considera scoli de pregatire ale clerului numai seminariile si institutele teologice.Astfel, Securitatea era alarmata deoarece, prin interpretarea data de patriarh textului de lege, insemna ramanerea in manastiri a unui foarte mare numar de calugari si indeosebi calugarite, multi sub varsta de 30 ani. In ultimii ani au functionat scoli monahale (de doua clase) in majoritatea manastirilor si au fost absolvite de cea mai mare parte a calugarilor.La contactul personal cu diversi calugari, ca si prin intermediul unor ierarhi ai Bisericii, patriarhul a comunicat inca din noiembrie 1959 ca Decretul 410 nu obliga pe calugarii scosi din monahism sa paraseasca si casele construite de calugarii respectivi in incinta manastirilor.Aceasta este mult discutata in prezent in randul calugarilor, care spera ca astfel sa ramana in cadrul manastirilor, chiar si aceia care conform decretului trebuie sa paraseasca viata monahala.Pentru mentinerea tuturor manastirilor existente, patriarhul studiaza in prezent posibilitatea ca, odata cu aplicarea Decretului 410, sa contopeasca unele manastiri, concentrand in cateva un numar mai mare de calugari, iar celelalte sa fie propuse a se aproba sa ramana afiliate primelor.Modul de interpretare a legii comuniste avea sa fie exprimat de patriarh, la 26 februarie 1960, intr-o sinaxa a staretilor si staretelor din Arhiepiscopia Bucurestilor: Va duceti la manastiri si lamuriti personalul cu ceea ce am facut noi aici. Nu trebuie sa se agite o serie de oameni care ar trebui sa paraseasca manastirea, cei care n-au varsta si n-au nici scoli. Nu este inca ceva definitiv. Se poate intampla ca sa plece si dintre cei pe care noi i-am trecut ca sa ramana. Din partea noastra, este liber fiecare sa hotarasca cum va crede de cuviinta. Liber a venit la manastire, este liber sa plece sau sa ramana. Trebuie sa stiti ca nu este nimeni fortat sa plece din manastire. Legea are un caracter uman si ea va fi adusa la indeplinire cu omenie. Daca vine cineva in manastire si forteaza sau va ameninta, va rog sa-mi aduceti la cunostinta de indata. Vor fi si agenti provocatori care sa va traga de limba sau sa va spuna alte lucruri. Trebuie sa stiti sa-i descoperiti si sa-i dati pe mana autoritatilor. Aceasta cernere a monahismului nu trebuie s-o luati ca o prigoana contra Bisericii si a manastirilor. Sa nu credeti lucrul acesta. Masurile ce s-au luat sunt de ordin social. Se crede ca in monahism sunt tinuti oameni cu forta.Decretul se va aduce la indeplinire in timp, in mod pasnic si treptat. Acum este post si trebuie sa stea fiecare linistit unde se afla. Va veni Pastile, iar dupa Pasti se va vedea ce va fi. Pana atunci, sfatuiti pe toti ca sa-si pazeasca randuiala lor, in cumintenie si liniste.Pe aceeasi pozitie se situa patriarhul si in 26-27 aprilie 1960, cu ocazia unei alte sinaxe din Arhiepiscopia Bucurestilor, semn ca presiunile regimului pentru diminuarea numarului vietuitorilor erau foarte mari. Potrivit informatiilor stranse de Securitate, Justinian inmana instructiuni staretilor si staretelor manastirilor din cuprinsul Arhiepiscopiei Bucurestilor, ce prevedeau categoriile de monahi care trebuiau sa ramana in monahism.El considera ca monahii care au la baza seminariile si institutele teologice sa fie considerati cu scoli de pregatire a clerului, alaturi de absolventii seminariilor monahale de grad elementar, indiferent de varsta. Chiar daca vin unii si incearca sa va tulbure, nu le dati nici un fel de ascultare!De asemenea, trebuiau sa ramana in manastiri calugaritele si calugarii tineri care au rude in cadrul acestora, batrani, cu infirmitati grave sau inapti de munca, pentru a-i ingriji pe acestia. In al treilea rand, patriarhul considera ca, desfiintandu-se unele manastiri care fusesera vizitate de diferite persoane din strainatate, s-ar crea in exterior o situatie nefavorabila regimului din tara noastra, desi, in viziunea Securitatii, se arata ca multe dintre acestea nu sunt monumente istorice sau de arta. Nu in ultimul rand, Justinian considera ca acele vietuitoare, care urmeaza sa paraseasca manastirile si sunt proprietare a unor case situate in incinta acestora, sa ramana mai departe in locuintele lor.Securitatea nu putea accepta astfel de motivatii ale patriarhului, considerand ca interpretarile date textului de lege reprezinta derogari prin care da posibilitatea multor calugari si calugarite, mai ales elemente tinere, sa ramana in manastiri. Iar in ceea ce priveste ingrijirea vietuitorilor batrani, Securitatea considera ca aceasta se poate face in noile concentrari de manastiri prevazute in planul de aplicare a decretului.Cateva luni mai tarziu, patriarhul sustinea ca trebuie sa paraseasca manastirile cei care au facut cereri de plecare, au primit ajutoare, dar totusi sunt inca in manastiri. Dupa aceasta trebuie sa plece toti aceia care n-au varsta legala si n-au studii corespunzatoare. De altfel, ori de cate ori avea ocazia sa-si incurajeze monahiile si monahii pentru ramanerea in manastire, patriarhul Justinian o facea, asa cum procedase fata de maica Heruvima Pica, de la Manastirea Ţiganesti, absolventa a seminarului de la Hurezi: Sa stati linistite acolo. Am eu grija de voi. Chiar daca vin unii si incearca sa va tulbure, nu le dati nici un fel de ascultare!.O nota din 19 august 1960 aducea informatii noi legate de atitudinea patriarhului: Din informatiile pe care le detinem, reiese ca patriarhul Justinian Marina, intre 15 iulie si 1 august 1960, aflandu-se la cura in statiunea balneo-climaterica Olanesti, a luat legatura cu unii calugari din Manastirea Cozia, cu calugarite de la Manastirea Saracinesti si cu Nicoara Timoteia, stareta Manastirii Hurezi, carora le-a spus: Calugaritele care au avut studii si au plecat din manastiri se vor reintoarce cat de curand la locurile lor - in manastiri - deoarece se va reveni asupra Decretului 410/1959. Datorita acestei afirmatii a patriarhului, o serie de elemente care trebuiau sa paraseasca viata calugareasca in conformitate cu prevederile Decretului 410/1959 nu au mai plecat, motivand ca mai intai sa li se asigure serviciu si locuinta si numai dupa aceea vor lua o hotarare.O dovada in plus a atitudinii de rezistenta manifestate de patriarhul Justinian Marina in aplicarea Decretului 410/1959 o constituie si tergiversarea nejustificata a ducerii decretului la indeplinire in manastirile din Arhiepiscopia Bucurestilor, de care raspunde direct si unde numarul elementelor plecate din viata calugareasca este mult prea mic fata de totalul calugarilor si calugaritelor care nu indeplinesc conditiunile.Interpretand in mod voit eronat paragraful din decret, referitor la studii, el continua sa mentina pe mai departe calugarite si calugari numai cu seminarul monahal.Pe aceeasi pozitie intransigenta fata de presiunile regimului se afla patriarhul Justinian in data de 14 octombrie 1960, de praznicul Cuvioasei Parascheva, la Manastirea Ciorogarla, cand spunea sursei Securitatii: Cand in tara nu va mai ramane nici o manastire, atunci voi desfiinta si eu Ciorogarla si Ghighiu. Aceste doua manastiri trebuie sa ramana in fiinta. Trebuie sa avem si aici cateva manastiri frumoase, bine organizate, ca sa am ce arata si eu strainilor cand ne viziteaza tara. N-am ce arata la Pasarea si la Ţiganesti, care sunt ca niste sate fara frumusete. Daca Departamentul Cultelor nu este in stare sa rezolve aceasta problema, ma voi duce la primul-ministru si-l voi aduce aici. Sa vada si el ce am facut noi si de ce cerem ca sa fie manastire la Ciorogarla. Daca Mitropolia Moldovei are drept sa-si mentina 4 manastiri mari si diferite schituri, eu am dreptul sa am pana la 10 manastiri. Eparhia mea este mai mare, eu am doi episcopi-vicari si am si un numar mai mare de credinciosi. Vom fixa numarul calugaritelor pentru manastirile ce voi cere sa ne dea autorizatie. La Pasarea si Ţiganesti vom fixa cate 120 de calugarite. La Ciorogarla si la Ghighiu vom fixa cate 60 de calugarite, iar la Susana 50 de calugarite. De la Pasarea vom aduce la Ciorogarla, iar de la Ţiganesti si Zamfira vom duce la Ghighiu. Voi obliga ca cei de la Cernica sa lucreze cu atelajele lor pamantul de la Pasarea, iar cei de la Caldarusani sa lucreze cu masinile lor pamantul de la Ţiganesti si Ghighiu. Voi lua si eu niste pamant de la Cernica, pentru ca pamantul si gospodaria ce avem la Aparatorii Patriei il vom ceda. Am sa-mi fac la Cernica o mica gospodarie si voi separa si amenaja casa de la Cernica, unde este astazi administratia manastirii. Vom face aici si alte reparatii la chiliile din cetate, unde vom strange toti calugarii. Casele din afara, pe unele le vom darama, iar pe altele le vom ceda pentru Administratia Patriarhala si casa de pensie, ca sa le foloseasca drept case de odihna pentru salariati.Evident, patriarhul nu putea sa duca aceasta lupta la nesfarsit cu un adversar hotarat sa obtina ceea ce voia. Evenimentele legate de Decretul 410 au constituit o infrangere grea pentru politica lui Justinian, care nu-si va mai recupera niciodata influenta de dinainte. El nu a fost inlocuit in functie deoarece scandalul starnit ar fi fost imens, insa a fost incadrat informativ temeinic, pentru ca sa nu mai poata actiona asa cum dorea. Cu toate acestea, Justinian va profita de fiecare ocazie ivita ca sa aduca inapoi, in manastiri, cat mai multi din monahii alungati.La cativa ani de la adoptarea decretuluiLa patru ani dupa adoptarea decretului, Securitatea cerea unitatilor subordonate un bilant in aceasta problema, dupa cum reiese din ordinul datat 17 octombrie 1963: Detinem informatii ca, in ultima perioada de timp, o serie de fosti calugari si calugarite, exclusi din monahism ca urmare a aplicarii prevederilor decretului 410/1959, s-au reintors la manastirile respective.Fata de aceasta, rugam sa ni se comunice, in termen de cinci zile de la primirea prezentei adrese, urmatoarele:- Cum s-au aplicat in manastirile de pe raza regiunii dvs. prevederile sus-amintitului decret si daca au mai ramas in viata calugareasca elemente care nu indeplinesc conditiile prevazute de acestea. Pentru cazurile din a doua parte a intrebarii sa se indice si pe ce baza s-a admis ramanerea lor pe mai departe.- Daca dintre cei indepartati au revenit in manastiri, unde anume si in ce conditiuni.- Daca dintre cei exclusi au fost angajati in diferite posturi administrative la manastiri, intereseaza in mod expres in ce conditiuni, adica trebuie verificat daca continua sa poarte uniforma calugareasca, daca au fost indepartati si apoi angajati sau, ca un mijloc de contracarare a Decretului 410/1959, i-au angajat in posturi de paznici, ghizi etc., numai sa-i acopere, dar in fond ei ramanand pe mai departe in viata calugareasca.- Intereseaza, de asemenea, ce pensionari continua sa stea in manastire, fiind calugari ori calugarite, si primesc pensie.- In cazul cand se cunosc comentarii cu privire la anumite derogari de la prevederile Decretului 410/1959, rugam sa fie inserate in raportul respectiv.In baza rapoartelor primite din teritoriu, la 21 noiembrie 1963, Securitatea intocmea un raport-sinteza cu privire la aplicarea Decretului 410/1959. Despre Arhiepiscopia Bucurestilor se spunea: Fara o justificare, Arhiepiscopia Bucurestilor nu a exclus din viata calugareasca cele 254 de elemente din Manastirile Pasarea, Ţiganesti, Ciorogarla si Ghighiu, desi nu indeplinesc aceasta conditie. Cazuri similare sunt si in manastirile din cadrul Mitropoliei Olteniei si Episcopiei Ramnicului si Argesului. s…t Derogarile facute in mod arbitrar de la prevederile Decretului 410 au permis ramanerea in viata calugareasca a unui numar de aproximativ 700 de persoane care nu indeplinesc conditiile impuse de acesta. Pe de alta parte, o serie dintre cei plecati, constatand ca o serie de persoane care aveau o situatie similara cu a lor nu au fost indepartati, s-au reintors si ei in manastiri. La aceasta stare de lucruri a contribuit in primul rand faptul ca patriarhul Justinian Marina a aplicat decretul in Arhiepiscopia Bucurestilor asa cum a crezut de cuviinta si, in plus, verbal, a aprobat unora dintre cei exclusi sa revina in manastiri. O atare atitudine, completata cu toleranta nejustificata a Departamentului Cultelor, a creat o baza de discutii nefavorabila la adresa ierarhilor care au aplicat in eparhiile lor prevederile decretului, fiind socotiti de cei exclusi ca elemente ce intentioneaza sa distruga monahismul.Se mai constata faptul ca nici pana in prezent organele desemnate sa preia localurile unor foste manastiri nu au facut acest lucru, iar acolo unde totusi s-a produs forma legala de primire, nu li s-a dat o intrebuintare, ceea ce ar putea crea, intr-un viitor apropiat, pericolul ruinarii lor daca nu se vor lua masuri in consecinta.Analizand stadiul aplicarii prevederilor Decretului 410, s-au constatat aspectele relatate mai sus, care se datoreaza in primul rand lipsei de exigenta a organelor Departamentului Cultelor si atitudinii recalcitrante manifestate de patriarhul Justinian Marina, mitropolitul Firmilian Marin si, intr-o masura, de episcopul Iosif Gafton.Fata de aceasta situatie, Securitatea propunea un set de masuri urgente: - Departamentul Cultelor sa trateze cu organele desemnate preluarea imediata a localurilor fostelor manastiri, carora sa le dea intrebuintarea preconizata.- In conformitate cu prevederile Decretului 410, sa instiinteze sectoarele de Prevederi Sociale de pe langa Sfaturile Populare Regionale asupra calugarilor si calugaritelor care primesc pensie desi sunt in manastiri, pentru a li se sista. Aceasta sa se faca nominal.- Documentarea de catre organele noastre a situatiei privind mentinerea tineretului in manastiri si indeosebi a incalcarilor flagrante comise in reprimirea persoanelor care au fost excluse.- Cunoasterea temeinica a intrebuintarii ce s-ar putea da unor manastiri dintre cele propuse initial sa fie desfiintate si modalitatea rezolvarii situatiei calugarilor existenti in ele.- In acest sens, propunem a se aproba deplasarea a doi ofiteri care sub acoperirea unor vizitatori sa mearga in principalele manastiri din regiunea Bacau, Suceava, Arges si Ploiesti, pentru a stabili si obtine informatii, fotografii, ori alte documente, pe baza carora sa facem apoi propuneri corespunzatoare.Apreciem ca tergiversarea definitivarii aplicarii Decretului 410 privind partea retroactiva poate duce in cele din urma la compromiterea masurii in sine, deoarece elementele excluse vor avea tot timpul tendinta revenirii in manastiri, folosind in acest scop orice brese care se creeaza in desfasurarea acestei actiuni. Mai avem in vedere si faptul ca deja au trecut patru ani de la elaborarea lui si inca nu este indeplinit.Documentele consultate pana in prezent nu reflecta tabloul complet al aplicarii Decretului 410/1959. Cert este faptul ca incercarile de revenire in monahism a celor exclusi atat inainte de 1959, cat si dupa, au fost permanent incurajate de patriarhul Justinian. Cei care nu au reusit sa revina in lumea rugatorilor, au ramas fideli principiilor monahale, chiar daca au vietuit in lume. La fel, pe multi dintre acestia patriarhul Justinian i-a sprijinit, ca un ierarh care nu s-a dezis niciodata de la indatoririle de slujitor si pastor al Bisericii lui Hristos. (Adrian Nicolae PETCU, Ziarul Lumina, Joi, 19 Noiembrie 2009)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 832

Id: 3395

Data: Nov 19, 2009

Imagine: